2,578 matches
-
părții de nord a Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1774), satul Bosanci s-a aflat pentru o perioadă de 144 de ani în provincia Bucovina stăpânită de austrieci. El a fost inclus în districtul Suceava. În 1780, conform recensământul efectuat de austrieci, în Bosanci locuiau 138 de familii. Cu ocazia vizitei sale din 1783 în Bucovina, împăratul Iosif al II-lea a venit și în satul Bosanci ("Iar în anul de la mântuirea lumii l783, în patru zile ale lunii iunie, venind Iosif
Comuna Bosanci, Suceava () [Corola-website/Science/301932_a_303261]
-
calea luminoasă a înțelegerii lumești pe înalt prea sfințiții negri ai averilor mănăstirești. Și-atât s-au tot certat și pârât călugării între ei, încât nici n-au prea avut cum să bage de seamă că trec veacurile, că vin austriecii și, mai rău decât atât, averile lumești se secularizează, în 1783-1786, adică trec în proprietatea statului, dar și în proprietatea foștilor obști de iobagi mănăstirești. „Astfel, vechiul hotar de pe pârâul Lupoaei, care despărțea Berchișeștiul de Capucodrului, pricina atâtor înverșunate certuri
Capu Codrului, Suceava () [Corola-website/Science/301938_a_303267]
-
că satul Mărețeia Mare avea un teritoriu mult mai întins decât cel actual. Pe o parte a acestuia s-a întemeiat mai întâi satul Mărițeia Mică și apoi Dănila. Începând din secolul al XVII-lea și până la ocuparea Bucovinei de către austrieci (1775), satul Mărițeia Mare, mai ales partea vestică unde se practica agricultura, a fost vândut și cumpărat de mai mulți proprietari. La 8 iulie 1785 Gavril Fedeleșcan cu tot neamul său i-au vândut lui Ivan Caprii, pentru 1300 lei
Măriței, Suceava () [Corola-website/Science/301971_a_303300]
-
sfințirea „Monumentului Eroilor” din satul Măriței, ridicat prin strădania credincioșilor și a Primăriei comunei Dărmănești. Statisticile și recensămintele efectuate în diferite perioade istorice în așezările noastre evidențiază creșterea și descreșterea populației din fiecare sat al comunei Dărmănești. Ocuparea Bucovinei de către austrieci este redată și prin repetate conscripții privind populația reală a zonei. Evoluția populației din satele componente ale comunei: Rezultă astfel o creștere sensibilă a populației în sec al XIX-lea. Anii din preajma celui de al doilea război mondial cunosc o
Măriței, Suceava () [Corola-website/Science/301971_a_303300]
-
1717-1719 din ordinul "colonelului Steinville", generalul comandant al trupelor imperiale din Transilvania. La ieșirea din Câinenii Mari spre Sibiu există o placă de marmură, încrustată în peretele abrupt ce domină șoseaua, prin care este marcat "Via Carolina", drum construit de austrieci. Satele Câinenii Mari și Câinenii Mici au fost patronate în secolul XIX de "Tudor Vladimirescu". Primăria se găsește în satul "Câinenii Mici". De remarcat în satul "Câinenii Mici" două biserici-monument, Sf. Nicolae (1733) și Sfinții Voievozi (1807). Acestea sunt singurele
Comuna Câineni, Vâlcea () [Corola-website/Science/301996_a_303325]
-
chimice și au ridicat pe ambițioșii locuitori ai acestor meleaguri, la nivelul vecinilor din prosperele localități de peste Jiu. Primele începuturi ale acestui sat, ne duc în timpul domniei lui Ioan Mavrocordat (02.12.1716 - 06.03.1719), din timpul războiului turco - austriac (1716-1718), când acest domn fanariot dăruiește căpitanului Drăgicioiu, din oastea sa, această parte de pământ și care avea ca vecini pe: căpitanul Mârza și Nicolae Păianu. Încet, încet, acest căpitan, dar mai ales fii săi Constantin și Dumitru, au reușit
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
timp. Tot în zona Capul Dealului bunicii mei ar fi descoperit, la arat, o căldărușă de aramă, cu capac, în care era pus lanțul de la vatră. Și acestea au dispărut în timp. Satele Covei și Boureni nu apar în harta austriacului Schwantz, executată în 1722 și nici în cea a lui Specht, din 1790, teritoriul acestora fiind marcat ca fâneață și pășune.Prima mențiune istorică sigură a satului Covei este catagrafia Doljului, din 1837, în care apare ca un sat mic
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
era mult mai rară, majoritatea locuitorilor preferând poienele din codrii nesfârșiți care acopereau Oltenia până către a doua jumătate a secolului al XIX-lea, din cauza jafurilor neîncetate la care erau supuși, mai ales de către turci, dar și de ruși și austrieci. Ultima ocupație străină, cea austriacă, s-a terminat în 1856. Și acum, dacă documentele oficiale sunt așa de sărace, să coborâm un pic pe tărâm de legendă. Tradiția orală îl menționează drept întemeietor al satului pe Dumitru Mușat, care a
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
a luat poziție împotriva sclaviei practicate de țările musulmane, opinie care face chiar obiectul romanului "Arhipelagul în flăcări". O altă temă prezentă în întreaga operă verniană este caracterizarea negativă făcută popoarelor de origine germană, fie că este vorba de prusaci, austrieci sau de oameni din alte regiuni ale Germaniei actuale. Poate cea mai evidentă reacție de acest fel apare în romanele "Cele 500 de milioane ale Begumei" și "Drumul Franței", dar probabil că unul dintre motivele care stă la baza acestei
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
și călăreți aflați sub comanda căpitanului Bitó, preotul Vasile Turc fiind capturat și supus judecății statariale, respectiv executat prin spânzurare în dimineața zilei de 3 noiembrie 1848. La data de 18 noiembrie 1848 Gardă națională a Clujului se predă colonelului austriac Karl Urban spre nemulțumirea comisarului Vay Miklos care a calificat Gardă Clujului drept lasă în contextul în care imperialii au ocupat orașul fără a li se opune rezistență.. Trei dintre militarii români care au murit în al Doilea Război Mondial
Ardusat, Maramureș () [Corola-website/Science/298636_a_299965]
-
sale limitate, în acele zile de început, el și-a susținut ordinele cu sancțiunea unui „Guvern Național din Varșovia” fictiv, și a interpretat și forțat ordinele austriece la maxim, luând inițiative, înaintând și stabilind instituții poloneze în orașele eliberate, în timp ce Austriecii îi considerau forțele ca fiind bune numai pentru recunoaștere sau pentru sprijinul formațiunilor austriece principale. Pe 12 august 1914, forțele lui Piłsudski au cucerit orașul Kielce, din giubernia Kielce, dar Piłsudski a găsit o populație mai puțin favorabilă acțiunilor sale
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
agresive ale vecinilor țării, care erau îngrijorați de posibilitatea unei renașteri naționale. În războiul de apărare a Constituției, magnații pro-ruși, (Confederația de la Targowica), având sprijinul tacit al Austriei, au luptat împotriva forțelor poloneze apărătoare al Constituției. Forțele pro-constituționale, trădate de austrieci, au fost înfrânte, deschizându-se astfel calera pentru a doua și a treia împărțire, ceea ce va duce în final la dispariția de pe harta politică a lumii a Poloniei. Complicii Targowica, care nu se așteptau la o altă partiție, cât și
Împărțirile Poloniei () [Corola-website/Science/298630_a_299959]
-
la Mannheim din cauza constrângerilor ducelui absolutist de la Stuttgart, Karl Eugen. În anul 1839 această instituție a trecut din custodia princiară în cea a orașului. În timpul Revoluției Franceze și al Războaielor Napoleoniene orașul a fost cucerit, succesiv, de către francezi (1795) și austrieci, iar Palatinatul a dispărut ca stat (1803). Mannheim a intrat, prin reorganizarea teritorială impusă de Napoleon, în componența Marelui Ducat Baden. În anul 1799 fuseseră distruse zidurile de fortificație ale orașului. În locul lor s-au amenajat parcuri, proiectate de Friedrich
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
deveniseră o adevărată pacoste pentru Moldova. În 1716, după uciderea lui Ștefan Cantacuzino, a fost trecut pe tronul din București, unde, datorită înrăutățirii relațiilor dintre turci și nemți, turcii aveau mare nevoie de el acolo. Izbucnind în curând războiul turco - austriac (1716 - 1718), Nicolae a ucis câțiva boieri care erau partizani ai nemților și l-a exilat în Turcia pe mitroplolitul Antim Ivireanu, care a și fost omorât acolo. Deoarece Nicolae a fost prins și dus la Sibiu, în locul său, turcii
Nicolae Mavrocordat () [Corola-website/Science/299554_a_300883]
-
secolul al XVIII-lea nu există pentru cele cinci sate transilvănene informații cu caracter general necesare unei analize demografice. Din secolul al XIX-lea datează primele informații generale, datorate recensămintelor realizate de autoritățile austriece. Rezultat al ordinului emis de Guberniul austriac la 2 aprilie 1850, primul recensământ cu caracter general din Transilvania s-a încheiat la 10 martie 1851, când au fost realizate totalurile finale. La strângerea informațiilor au participat o autoritate civilă (primarul satului și 2 consilieri) și una militară
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
avut ca profesor pe Franz Fasching, un iezuit german din Slovacia de astăzi, adept al ideii romanității românilor. În 1725 a început studiul teologiei la Trnava, orașul natal al lui Fasching. Prin diploma imperială din 25 februarie 1729 împăratul romano-german (austriac) Carol al VI-lea l-a numit pe Ioan Micu, încă student la Trnava, episcop de Făgăraș și Alba Iulia, ridicându-l totodată în funcția de consilier imperial. La 5 septembrie 1729 a primit titlul de baron, primind numele „Klein
Inocențiu Micu-Klein () [Corola-website/Science/299592_a_300921]
-
km (160 de mile). Mack strânsese cea mai mare parte din armata austriacă la fortăreața Ulm din Bavaria. Napoleon spera să își balanseze forțele spre nord și să execute o mișcare de rotație care să îi aducă pe francezi în spatele austriecilor. Manevra Ulm a fost bine executată și pe 20 octombrie Mack și 23.000 de trupe austriece s-au predat la Ulm, ridicând numărul total de prizonieri austrieci al campaniei la 60.000. Deși victoria spectaculoasă a fost umbrită de
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
era mult mai prudent și era sprijinit de Kutuzov, principalul comandant rus. Cu toate acestea, presiunea de a lupta exercitată de nobilii ruși și de comandanții austrieci a fost prea puternică, iar aliații au adoptat planul Șefului de Stat Major austriac Franz von Weyrother. Acesta implica un atac principal împotriva flancului drept al francezilor, pe care aliații l-au observat că era slab păzit, și atacuri diversioniste împotriva flancului stâng francez. Aliații și-au dispus majoritatea trupelor în patru coloane care
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
aliați puteau redirecționa acum câteva dintre detașamentele întârziate ale celei de-a patra coloane către această luptă crâncenă. Peste o oră de lupte a decimat o mare parte din această unitate. Ceilalți oameni din cea de-a doua coloană, majoritatea austrieci neexperimentați, au participat de asemenea la bătălie și au întors raportul de forțe împotriva uneia dintre cele mai bune unități de luptă din armata franceză, forțându-i în final să se retragă în josul pantelor. Cu toate acestea, mânați de disperare
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
exilarea sa în 1776 la Naxos, de unde nu a mai fost rechemat decât în 1781. La 18 mai 1788 este numit de turci domn în Moldova și însărcinat ca împreună cu Nicolae Mavrogheni, cu turcii și tătarii să-i alunge pe austrieci și ruși. Cheamă țara la arme în iunie 1788, dar nu este ascultat. Totuși participă la câteva lupte din vara anului 1788. Din cauza unei neînțelegeri cu turcii, trece la ruși cu o mică trupă. Aceștia îl trimit la Herson și
Manole Giani Ruset () [Corola-website/Science/299758_a_301087]
-
a făcut ca militarii ei să fie mai slab înarmați decât adversarii. Forțele rusești erau inferioare celor germane la toate capitolele, mai puțin în ceea ce privește numărul. În cele mai multe dintre luptele armate, armatele mai mari rusești le-au învins pe cele ale austriecilor, dar au fost înfrânte de cele ale germanilor. La declanșarea războiului, țarul Nicolae al II-lea s-a străduit să obțină numirea [[Marele Duce Nicolae|Marelui Duce Nicolae]] ca Șef al Marelui Stat Major al Armatei. Marele Duce, văr al
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
oprească ofensiva germană. Una dintre cele două armate rusești a fost aproape distrusă în [[Bătalia de la Tannenberg (1914)|Bătalia de la Tannenberg]], (același loc unde, în 1410, polonezii, lituanienii și rușii îi învinseseră pe [[Cavalerii teutoni]]). Între timp, rușii opriseră ofensiva austriecilor și îi împinseseră către vest, intrând în [[Galiția]] de est, regiunea nord-estică a Imperiului Austro-Ungar. Rușii au oprit un atac de iarnă commbinat germano-austriac în Polonia, și la începutul anului 1915 au avansat mai mult în Galiția. În primăvara anului
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
din coasta estică a Americii de Nord și deținea controlul în nordul continentului având ieșire la Golful Hudson, mai deținea insulele Bahamas și Jamaica în Caraibe, Minorca în Marea Mediterană și Madrasul din India pe care l-a recuperat de la francezi. Rușii și austriecii erau determinați să reducă puterea Prusiei, considerată o nouă amenințare la ușa lor. Împreună cu Franța, planurile alianței constau în apărare reciprocă și în atacarea simultană a Prusiei din două părți de către Rusia și Austria, sprijinite de Franța. Prim-ministrul britanic
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
la formarea unei coaliții puternice anti-prusace. Singurul succes semnificativ al Austriei a fost ocuparea parțială a Sileziei. Totuși, succesele lui Frederic erau indecisive și foarte costisitoare pentru mica sa armată. El și-a dat seama că nu lupta cu aceiași austrieci din războiul anterior. Anglia a fost surprinsă de ofensivă prusacă. A început să suplimenteze sprijinul acordat aliatului prusac cheltuind o suma echivalentă a 87 milioane de lire în prezent. O forță combinată din forțele hanovriene condusă de britanici sub comanda
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
când generalul Zieten a avansat cu garda sa în jurul orașului Planjan a aflat atunci adevărată poziție a armatei austriece. Frederic era în fața aripii stângi a armatei sale. Aripa stânga a armatei prusace era puternică, Frederic dorind să-i atace pe austrieci cu aceasta. Prusacii au atacat după-amiază. Totuși, Frederic a aflat că austriecii au atacat aripa dreapta a armatei sale. Frederic și-a retras trupele din aripa stânga pentru a umple golul aripii drepte a armatei atunci când generalul major Manstein și-
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]