1,607 matches
-
privire visătoare, păr ondulat, mustață semeață, sprâncene puternic arcuite și o barbă fină care dă un aer de bărbăție. Surprinzător la acest autoportret este schițarea îmbrăcăminții, fapt care contrastează cu uzanțele vremurilor de atunci. Siguranța cu care este creionat acest autoportret este obișnuită multor portrete care s-au făcut în arta apuseană a epocii. La Buda, Lecca a pictat compoziția "Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul" și a realizat "" (3) în care „..."în vârstă de douăzeci de ani apare
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
are și biograful Jack Brutaru care a menționat faptul că Lecca a călătorit în acel an la Viena, sudul Germaniei și Elveția. În primăvara anului 1840, Constantin Lecca revenise la Craiova și a început zugrăvirea bisericii Sfântul Ilie. În acest autoportret se vede o diferență majoră comparativ cu celelalte autoportrete prin însuși modul de abordare a compoziției. Paul Rezeanu consideră că autoportretul nr. 4 nu ar fi realizat stând acasă la Craiova, ci într-un mediu propice creației artistice, așa cum era
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
că Lecca a călătorit în acel an la Viena, sudul Germaniei și Elveția. În primăvara anului 1840, Constantin Lecca revenise la Craiova și a început zugrăvirea bisericii Sfântul Ilie. În acest autoportret se vede o diferență majoră comparativ cu celelalte autoportrete prin însuși modul de abordare a compoziției. Paul Rezeanu consideră că autoportretul nr. 4 nu ar fi realizat stând acasă la Craiova, ci într-un mediu propice creației artistice, așa cum era Viena. Chipul este expresiv și senin. El este dominat
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Elveția. În primăvara anului 1840, Constantin Lecca revenise la Craiova și a început zugrăvirea bisericii Sfântul Ilie. În acest autoportret se vede o diferență majoră comparativ cu celelalte autoportrete prin însuși modul de abordare a compoziției. Paul Rezeanu consideră că autoportretul nr. 4 nu ar fi realizat stând acasă la Craiova, ci într-un mediu propice creației artistice, așa cum era Viena. Chipul este expresiv și senin. El este dominat de o frunte înaltă și o privire vie. Un ușor aer romantic
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
într-un mediu propice creației artistice, așa cum era Viena. Chipul este expresiv și senin. El este dominat de o frunte înaltă și o privire vie. Un ușor aer romantic îl aduce mustața, barba și părul, toate foarte îngrijit pieptănate. Acest autoportret reprezintă una dintre cele mai bune lucrări ale lui Constantin Lecca. Ea are o dominantă de negru brun și fondul are o pensulație sigură pe o compoziție unitară. Constantin Lecca a realizat mai multe compoziții istorice care-l înfățișează pe
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Dyck. Vocația lui pentru desen îl determină pe tatăl său în 1609 să-l dea ucenic în atelierul lui Hendrik van Balen, una dintre personalitățile remarcabile ale orașului Antwerpen. Deja de la vârsta de paisprezece ani, van Dyck pictează portrete și autoportrete valoroase. În anul 1613 devine asistentul lui Rubens, cunosut în întreaga Europă. Măiestria tehnicii tânărului artist este atât de mare, încât Rubens, vorbind despre compozițiile proiectate de el însuși, dar executate de asistenții săi, nu ezită să prezinte lucrările tânărului
Antoon van Dyck () [Corola-website/Science/309169_a_310498]
-
școlari staliniști (1952-1954) cursurile Institutului de Cinematografie din București, cursuri abandonate, spre a se înscrie, în 1955, la Facultatea de Filologie, Universitatea din București. A fost redactor la diferite ziare și reviste: "Drum nou, Luceafărul" etc. După debutul editorial cu "Autoportret în august" (București, Editura pentru Literatură, 1962), publică următoarele volume de versuri: Poezia lui Grigore Hagiu se relevă - după cum subliniază criticul / istoricul literar Ion Pachia-Tatomirescu - «în perimetrul unui „modernism bine temperat“». Ca mai toți colegii de generație, Grigore Hagiu «e
Grigore Hagiu () [Corola-website/Science/310533_a_311862]
-
Artistul este preocupat mai mult de ritm și armonie ,sesnțializează formele și creează asocieri interesante între culori transparente și opace. În aceasta ultima etapă lucrarile abstracte coexistă cu figurativul. Grafica lui George Tomaziu este mai unitară decât pictura și cuprinde autoportrete peisaje și portrete realizate în creion, acuarelă, laviuri, marcând evoluția artistului de la realism la expresionism. Lucrări de George Tomaziu se află la Vâlcea (Colecția Gheorghe Anghel) precum și în colecții din Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Marea Britanie.
George Tomaziu () [Corola-website/Science/310667_a_311996]
-
au ajutat pe om să se detașeze de restul regnului animal. Îm viziunea lui Fred Micoș, starea de spirit intelectuală evaluativă este sinonimă cu portretizarea „Artistului”, redat în mansarda atelierului său de creație. Avem de-a face cu un posibil autoportret al graficianului, chipul profilat pe geamul fundalului beneficiază de o prezentație de sorginte romantică. Fruntea înaltă, părul lung și dat pe spate,gesturile hieratice ale degetelor mâinilor, cămașa cu gulerul descheiat neglijent. Privirea protagonistului compoziției mărturisește existența unui puternic fior
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
aparent banale privind lumea si manifestarile ei concrete, la varii trimiteri culturale este reprezentată de (Luminile Orașului; Omagiu lui Moliere; Curtea cu Păsări; Hipism; Pădure Sacră; Comori Ascunse; Gradina Hisperidelor; Ipostaze ale Renașterii câteva din titlurile gravurilor expuse. Remarcabil este autoportretul autorului în alb și negru care spune totul despre formația stralucitei generații interbelice al cărui exponent este.Impresionanta activitate i-a fost recompensată în timpul vieții prin numeroase premii și distincții . În 1969 artistul și profesorul Fred Micoș a fost numit
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
Chirico este repartizat la un detașament din Ferrara. În acest timp va coresponda cu Tristan Tzara, "părintele" dadaismului, care se găsea la Zürich în Elveția. După război, în 1918, De Chirico va locui la Florența și Roma. Pictează portrete și autoportrete, compoziții cu fructe, pești și diferite obiecte, tablouri de pură invenție, execută decoruri și costume pentru spectacole de balet. În anul 1919, are loc prima sa expoziție personală. În 1925 se întoarce la Paris și continuă seria tablourilor de fantezie
Giorgio de Chirico () [Corola-website/Science/310814_a_312143]
-
artistului. Este o încăpere bine luminată și generoasă în diversitatea spațiului. Obiectul pe care se ațintesc ochii este șevaletul pe care stă sprijinită una din ultimele lucrări ale artistului, neterminată: „La izvor”. Pereții sunt încărcați de picturi ale lui Grigorescu: „Autoportret”, „Apus de soare la Barbizon”, „Pastoriță stând”, „Ciobănaș cu turma”, „Care cu boi trecând un vad” etc. Uriașa tapiserie este probabil de factură franțuzească și datează din secolul al XVIII-lea. Piesele de mobilier sunt cumpărate de artist din Franța
Casa memorială Nicolae Grigorescu de la Câmpina () [Corola-website/Science/308783_a_310112]
-
artele militare. De la Viena, în timpul vacanțelor, pictorul a făcut adesea scurte vizite în Italia pentru a studia operele marilor maeștri. În acestă perioadă a realizat lucrări a căror tematică predominată a fost viața militară. Din acești ani a rămas un "Autoportret" în care s-a înfățișat în uniforma unității sale și o reproducere sub care scrie "Nachrichten-Patrouille - Arthur Verona" -- în limba română "Patrula mesageră". Cea din urmă, a fost prima lucrare a viitorului pictor care a fost expusă la Viena în
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
fi enumerate " Judecata boierilor înainte de moartea lui Ștefan cel Mare, Portretul lui Mihai Viteazul" și studii pentru portretele lui Bogdan I, Carol I și Neagoe Basarab. A pictat flori, naturi statice și moarte (vezi ) precum și nuduri. Dintre portrete se remarcă "Autoportret", portretul lui "Nicolae Henri Verona", "Emil Mihail Brancovici", "Portretul d-ului L. C, Portretul doamnei V, Portretul Patriarhului Miron Cristea" și cel al "Ecaterinei Verona". Verona a mai pictat peisaje de iarnă și peisaje din zona Brăilei. În atmosfera artistică
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
1932 îl regăsim la Academia de Arte Frumoase București, iar în 1934 obține "Bursa "Paciurea" și expune la "Salonul Oficial", București lucrarea "Adam". 1935 este anul în care se căsătorește cu pictorița Nadia Ajder (Popovici). Expune la Salonul Oficial,București "Autoportret", "Făt-Frumos" și "Zmeu". Prima expoziție personală are loc în anul 1936 la Muzeul Theodor Aman. În anul 1937 obține Bursa Școlii Române de la Roma. În același an expune la Salonul Oficial lucrarea "Tors" și obține "Premiul Ministerului Cultelor și Artelor
Ion Grigore Popovici () [Corola-website/Science/308873_a_310202]
-
finalizarea frescelor din Arezzo, Piero della Francesca pictează printre altele frescă intitulată "„Madonna del Parto”" în capelă cimitirului din Monterchi, iar la primăria din Borgo pictează frescă "„Învierea lui Christos”", în care bărbatul adormit văzut din fața este probabil propriul său autoportret. În jurul anului 1475 realizează două capodopere: "„Madonna di Senigallia”" și "„Altarul din Brera”". Renumele lui Piero della Francesca crește, în atelierul său studiază Luca Signorelli și Perugino. Din păcate, cu timpul își pierde vederea și trebuie să renunțe la pictură
Piero della Francesca () [Corola-website/Science/304884_a_306213]
-
maestru al folosirii luminii în lucrările sale. Întrega sa operă, considerată autentică, cuprinde 37 de tablouri. Cele mai multe reprezintă scene de fiecare zi sau alegorii. Se cunosc puține amănunte din viața sa sau despre înfățișărea sa, Vermeer nu a pictat nici un autoportret. Fără a se ști exact data nașterii, este fapt documentat că a fost botezat pe 31 octombrie 1632 în "Nieuwe Kerk" ("Biserica Nouă") din Delft. După ce frecventează cursurile academiei conduse de pictorul catolic Rietwijk și atelierul lui Leonaert Bramer, Vermeer
Johannes Vermeer () [Corola-website/Science/305799_a_307128]
-
artistului, o mică parte din tablouri provenind de la Muzeul Național de Artă și Muzeul de Artă al Municipiului București, cu titlu de împrumut. Printre tablouri se regăsesc cele mai cunoscute lucrări precum "Odihnă pe câmp" (1954), "Întoarcerea de la sapă" (1943), autoportrete, o parte din ciclul "Regele nebun" sau seria "Arlechin", peisaje venețiene și spaniole. Deasemenea din colecție ies în evidență și portretele lui Mihail Sadoveanu, Lucia Sturdza-Bulandra, George Enescu sau Tudor Arghezi în pictura "Tudor Arghezi cu soția" (1961). Secția de
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
lăcașurile de cult (scene biblice cu multe personaje și alegorii cu trimitere la momentele importante ale istoriei naționale sârbe). Adevărata forță creatoare a retrasului artist poate fi surprinsă în lucrările sale vizionare sau simboliste inspirate de distrugerile războiului (Îngerul Păcii). Autoportretele sale (Autoportret, Autoportret la cafenea/ cu Moartea) prin reluarea temei de „Memento mori”, sunt acele piese rare în colecțiile de artă ale începutului de secol XX care dezvăluie atât talentul deosebit al artistului format la academia müncheneză, cât și filozofia
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
cult (scene biblice cu multe personaje și alegorii cu trimitere la momentele importante ale istoriei naționale sârbe). Adevărata forță creatoare a retrasului artist poate fi surprinsă în lucrările sale vizionare sau simboliste inspirate de distrugerile războiului (Îngerul Păcii). Autoportretele sale (Autoportret, Autoportret la cafenea/ cu Moartea) prin reluarea temei de „Memento mori”, sunt acele piese rare în colecțiile de artă ale începutului de secol XX care dezvăluie atât talentul deosebit al artistului format la academia müncheneză, cât și filozofia mai profundă
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
scene biblice cu multe personaje și alegorii cu trimitere la momentele importante ale istoriei naționale sârbe). Adevărata forță creatoare a retrasului artist poate fi surprinsă în lucrările sale vizionare sau simboliste inspirate de distrugerile războiului (Îngerul Păcii). Autoportretele sale (Autoportret, Autoportret la cafenea/ cu Moartea) prin reluarea temei de „Memento mori”, sunt acele piese rare în colecțiile de artă ale începutului de secol XX care dezvăluie atât talentul deosebit al artistului format la academia müncheneză, cât și filozofia mai profundă a
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
de copilași desculți dovedesc legăturile nezdruncinate cu lumea zonelor natale, siluete de tinere țărănci pot fi descoperite în Maternitatea, plachetele sau portretele rondo-bosso semnate de el redau impresionant galeria corifeilor școlii de artă (Portretul lui Tasso Marchini, Aurel Ciupe, propriul Autoportret). Modelele sale trec prin transformări neașteptate: marile figuri ale istoriei naționale (Cloșca, Doja, Simion Bărnuțiu, Regele Ferdinand) devin simboluri naționale, iar eroii fantastici ai legendelor populare (Strâmbă-Lemne, Iovan Iorgovan) se transformă în figuri umane, victorioși luptători împotriva răului amenințător. Alături de
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
reprezentată cu sânii goi. Nimic frivol însă în această remarcabilă sculptură, monumentalitatea și statismul acestui portret trimit la antichitatea clasică, în numele căreia nuditatea putea fi acceptată. De la figuri generice, care suportă trimiteri vag simbolice cum e ""Steaua nordului"" sau de la posibilul autoportret cu titlul ""Mască"" și până la portretele din anii de maturitate unde particularizarea fizionomică și caracteriologică și conținutul emoțional devin prioritare, Milița Petrașcu a testat neobosită multiplele posibilități ale unui gen artistic deosebit de dificil. Ca pictoriță, a realizat portrete pentru Ion
Milița Petrașcu () [Corola-website/Science/300010_a_301339]
-
propriei identități. Ele trec prin aceleași întâmplări, pe care le povestesc, fiecare în felul său, așa încât, în cele din urmă, portretul fiecăruia se desenează din propria relatare a întâmplărilor și din reflectarea lor în relatarea celuilalt. În "Colecționarul" se conturează autoportretul unui intelectual care cultivă propria versiune a existențialismului; aceea a unui căutător al propriei identități, așa cum o caută personajele tuturor romanelor lui. Romanul a fost ecranizat în 1965 sub același nume, regizor William Wyler, cu Terence Stamp și Samantha Eggar
Colecționarul () [Corola-website/Science/313007_a_314336]
-
Tablourile sale instaurează o atmosferă plină de tensiune, personajele suferind acțiunea destructivă a unor forțe ce vin din interiorul sau exteriorul conștiinței. Precaritatea ființei umane este acuzată într-o lungă serie de capete de expresie, începând cu propria gamă de autoportrete. Tragismul sub care sunt înfățișate chipurile contemporanilor sau ale unor personaje istorice au la bază avertismentul pe care conștiința artistului înțelege să-l dea oricăror pericole de distrugere a valorilor umane. Dincolo de imaginile terifiante ale iraționalismului, răzbate totuși umanitatea omniprezentă
Francis Bacon (pictor) () [Corola-website/Science/313068_a_314397]