1,671 matches
-
loc printre caltaboși și sticle de țuică, printre terenuri și flote întregi volatilizate, printre plicuri și geamantane cu bani. Aici e vorba de o speculă de alt nivel, unul spre care nu am nici un fel de instrumente să mă mai avânt. Și pentru că n-am urmărit nici un moment să fac vreo carieră publicistică scriind pe teme politice, mă voi strădui să mă depărtez de ele la fel de simplu cum m-am apropiat în urmă cu câțiva ani. Nu-mi rămâne decât să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
tocmai cu acel mediu prin care s-a consacrat. Devenit om politic, Adrian Cioroianu n-a învățat să reacționeze ca atare, astfel încât nu rareori apare în public manifestându-se, mai degrabă, ca polemist, prezentându-și agresiv și ușor arogant argumentele, avântându-se în perimetrul divergențelor publice nu cu tactul politicianului, ci cu armele publicistului. Or, în noul context, domnia sa ar fi trebuit să-și exerseze nu spiritul polemic, ci diplomația. Dacă adaug la toate acestea nenorocul politicianului nu foarte experimentat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
am plantat vreo 50 de flori în curte, după ce m-am dat de ceasul morții să termin un studiu despre Eldoradoul banatic, după ce am verificat cum e pregătită pogorârea pe Bega a desantului Polirom-Supliment, mi-am zis că mă pot avânta cu ultimele puteri la cea mai așteptată întâlnire, pe care am tot pritocit-o împreună cu trei foști colegi de liceu. N-o să mă fandosesc zicând că n-are rost să număr anii care s-au scurs, câtă vreme blabla sufletul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
zi cu zi, în Hong Kong timpul pare că se contractă în mod vizibil. În criză de timp, nu știi ce plajă să vizitezi, la ce muzeu să mergi, în ce zgârie nori să urci, sau spre ce insulă să te avânți cu feribotul. Totul te acaparează și te uimește deopotrivă! Ce poți spera este doar o serie de reveniri pe aceste meleaguri spectaculoase, pentru a te minuna iar și iar de ceea ce reușește să construiască (autostrăzi, viaducte peste golfuri, zgârie nori
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
ciocnim o cupă. A ajuns la ușă. Cu ochii la mine, pipăie lemnul și găsește clanța. O apasă și deschide ușa. Mă cheamă datoria. Iese din cavou, fără să-și ia ochii de la mine, gata să țipe dacă m-aș avânta spre el. Apoi închide ușa, cu infinită grijă. Îmi scot bricheta, îmi aprind țigara. Mă uit în tavan și văd un senzor de fum. Deschid fereastra și mă aplec peste pervaz. E o zi senină. Trag un fum, apoi îl
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
De ani și ani simt pământul sub picioare, neclintit, doar eu nu mă simt în apele mele. Poate există o înrâurire nefastă de atunci, de când mă lansam dezinvolt spre înălțimi. Uneori aveam amețeli, îmi vâjâiau urechile și capul, dar mă avântam mai sus. Cândva aș fi vrut să zbor deasupra Everestului... Bătrânul aviator privi ferestrele albastre. Aprinse o țigară, trase primul fum. Mintea parcă i se limpezea, gândurile sumbre se risipeau, razele albe inundau încăperea. Hotărî să meargă la aeroport, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
viață L-am cunoscut pe Paul Dicu cu peste 30 de ani în urmă, jucând table, șah, când eram de serviciu și am devenit prieteni buni, probabil ne potriveam la multe din gusturile omului. Era un om cumpătat, nu se avânta prea mult în problemele pe care nu le cunoștea , nici nu dădea verdicte fără să le gândească în prealabil esența adevărului. Ce-mi plăcea la el, aplica un principiu pe care-l admiteam și eu "torul cu măsură mică" versul
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
caracterele individuale și, în materie de opinii, în cel mai bun caz cele mai acceptate, cele mai la modă; acestea sunt limitele pe care nu le depășește niciodată. În scri sorile Juliei se află mai multă lucrare a minții; se avântă adesea într-o sferă mai vastă; vederile ei sunt mai gene rale; și cum este mereu liberă de orice calcul, de orice pedanterie, de orice emfază, cum totul este natural, spontan, neprevăzut, obser vațiile generale pe care le exprimă într-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ca să zic așa din ea însăși, pentru că poporul nu mai este destul de stăpân pe el nici măcar pentru a înțelege că trebuie să tacă o clipă pentru a atinge obiectul patimii sale. Se scurge un răstimp lung; în fine, Barbès se avântă, urcă la tribună sau mai bine zis sare pe ea. Era unul dintre acei oameni în care demagogul, nebunul și cavalerul se împletesc atât de bine încât n-ai putea spune unde sfârșește unul și unde începe celălalt; un soi
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
artă, ne arată că dispozițiile native adorm dacă nu există stimulentul metafizic al religiei, în aria ortodoxiei, sculptura statuară și muzica simfonică și dramatică sunt apariții moderne, venite pe cale profană, ca influențe din cultura apuseană. Nu e nevoie să ne avântăm în amănunte ilustrative pentru a înțelege măsura imensă în care religia influențează cultura ca putere stimulentă. ca putere restrictivă și negativă. Și cum cultura disciplinată în cult are, dincolo de el, cele mai largi repercusiuni asupra creațiilor ivite din jocul liber
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
transcendent, care e izvorul ultim al frumuseții inteligibile și al frumuseții sensibile. Aspirația universală către soare e analogia aspirației universale către lumina suprafirească. Floarea-soarelui și tot regnul vegetal împreună cu ea se ridică spre astrul ceresc; ciocârlia nu poate cânta decât avântându-se beată de lumină spre el, iar privighetoarea din întunericul nopții, care nu e altceva decât „aer lipsit de lumină”, cum îl definește lapidar Damaschin, își suspină parcă tremurând de panică trilurile, fiindcă soarele nu mai este. Poeții glorifică în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Chateaubriand, cel mai înalt sublim iese dintr-un contrast între măreția ideii și micimea, dacă nu chiar trivialitatea cuvântului ce o redă. Din asta rezultă o zguduire, o strivire de necrezut a sufletului: căci, exaltat de cugetare, când spiritul s-avântă în regiunile cele mai înalte, deodată expresia, în loc să-1 susțină, îi dă drumul să cadă din cer pe pământ și-l prăbușește din sânul lui Dumnezeu în noroiul acestui univers. Acest fel de sublim, cel mai impetuos din toate, i
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
neputința să-l realizăm, de vreme ce nu suntem în stare să născocim un leac împotriva suferinței și să eliminăm moartea din lume. Sensul binecuvântat al civilizației stă în măsura în care ea e numai un mijloc în slujba desăvârșirii spirituale. Dar când omul se avântă în gigantismul prometeic să dobândească lumea, iluzia acestei desfătări nu prețuiește nimic față de sufletul pe care și-l pierde. Căci moartea desființează într-o clipă stăpânirea noastră asupra lumii. Civilizația concepută ca scop prometeic de a reface paradisul terestru pentru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
s-a întărit încetul cu încetul și în nord și în sud; înainte de Satu-Mare și de Ciucea, formațiunile ungare - între care Divizia Secuiască - au stopat înaintarea românilor: pentru trei luni de zile frontul s-a stabilizat. Armata română s-a avântat din nou în atac abia după declararea Republicii Ungare a Sfaturilor și a ajuns după câteva săptămâni la Tisa, unde s-a oprit din nou. Mare parte a Diviziei Secuiești a depus armele în fața românilor, ostașii i-au fost internați
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
rezolvat puteau fi rezolvate numai de pe pozițiile puterii. În 1940, pentru aceste elite lupta dusă pentru supremația din Transilvania a intrat într-o etapă nouă: se știau cu spatele asigurat de edificiul întregului stat ungar. Prima oară în 1917 se avântaseră să își realizeze programul, formulat în cadrul Asociației Transilvane. La urma urmei, acest program a fost unul modern, în consens cu spiritul epocii. Alta era situația cu minoritatea de limbă germană, deși în amintirile maghiarilor și aceasta apare, în context, la
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
parțial. Odată cu redescoperirea lor în perioada Renașterii a fost creat un adevărat bum: În formarea concepției umaniste despre lume un imens rol l-a avut literatura antică. Numărul de izvoare al acesteia crește de la an la an, în căutarea lor avântându-se mulți din multe țări ale lumii. Vechi liste de manuscrise antice au fost descoperite și la Bizanț, ca și în străvechile biblioteci mănăstirești ale Italiei, Franței, Germaniei, Angliei"29. Elementele care constituie surse ale Renașterii ca ansamblu ne determină
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pămînt"), într-un mers lin, la pas, în ritmul și cu spiritul de circumspecție al unei inspecțiuni teritoriale. Muza nu zboară deloc, degeaba spune poetul că muza este stăpînită, aici, pe pămînt "pîn-a nu zbura la ceruri": muza nu se avîntă niciodată spre necunoscutul înălțimilor. Cerul, stelele, îngerii, cînd apar din cînd în cînd în versuri, sînt pure convenții literare. Muzicalitatea versurilor le face uneori (observă G. Călinescu) grandioase". Prin Heliade Rădulescu, dar mai puternic prin Grigore Alexandrescu, cel din Umbra
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
se consolidează, nebuloasele, cu o viteză acumulativa prodigioasa, se adună spre centrul lor general - și acum, cu velocitatea electrică de o mie de ori mai mare, proporțional cu dimensiunea lor materială și cu rămășițele spirituale ale seminției de Stele, se avânta spre marea îmbrățișare. Catastrofă inevitabilă este aproape 28. Însă, colapsul progresiv al universului, imaginat de Edgar Poe în Eureka, nu este o scufundare în întuneric, ci, dimpotrivă, o izbucnire în lumina, pentru că marchează începutul unui nou ciclu al creației, printr-
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Romeo și Julieta: Yet, wert thou as jar As that vast shore washt with the farthest sea, I should adventure for such merchandise. ** ** Dar chiar de-ai fi un țărm pierdut, scăldat / De cea mai necuprinsă dintre mări, / M-aș avânta spre-asemenea scumpeturi. și din Macbeth : Light thickens, and the crow Makes wing to the rooky wood : Good things of day begin to droop and drowse. * *Lumina s-a-ngroșat și corbul/ Se-ndeamnă către codrul plin de ciori:/ Iar lucrurile bune ale
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
dascăli sunt evocate, în memoriile sale, de către Iulian Vesper: profesorii de limba română veniți de la Iași, promotori ai noii literaturi, Ilie Vișan și Ion Dan; Dimitrie Repta, profesorul de matematică "cu chip blajin"; Emanoil Isopescu, profesor de franceză ce "se avânta în digresiuni, care depășeau cu mult schematicele prezentări din manuale"; profesorul de istorie "mereu în vervă" Teodor Zub153 ș.a. Dintre promoțiile de absolvenți ai liceului s-au desprins personalități de vază ale culturii și științei românești - profesori universitari, deținători ai
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
plăcuți lui Dumnezeu și, în acest fel, să ne dobândim nu numai fericirea de pe pământ, dar și pe cea din ceruri. Sf. Grigorie de Nyssa se întreabă, ca și psalmistul David: „cine-mi va da aripile cu care să mă avânt până la înălțimea acelor cuvinte cu care să pot, părăsind pământul, să străbat de-a curmezișul întreg văzduhul, să mă pătrund de splendoarea spațiilor eterice, să zbor mai departe, să ajung dincolo de tot ce se mișcă și se transformă, să intru
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
baza creației. Nici neadevărul nu putem spune că e, ci nimicul unui altceva, imaginea întoarsă în golul nevederii. Nu mai e vorba acum de trupul redus la nimicul posibilei sale restaurări. Este nimicul absolut, metafizic, întunericul în care vederea se avântă în gol: Odată cu lumina/ înălțăm în palma noastră/ și bezna. Bezna/ dinăuntru, nu dinafară/ pentru că așa/ e clădit fiecare lucru;/ tot ce a fost și tot ce va fi.../ Sămânța din care/ ies lucrurile e golul,/ e întunericul...". O dublă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
orizonturi mărite/ se dezleagă de marile promisiuni/ și devine aer și umbră". Vederea respiră, spuneam, urmând însă mișcarea acestui spațiu curbat; expiră tot ceea ce e menit destrămării, se dezleagă de imaginile expirate ale sensibilului și inspiră golul în care se avântă, se lasă inspirată de ceea ce (de)scrie văzând 91. Trecerea e acum zbor, înaintare în perspectiva inversă, prefacere în imponderabilul viziunii: "Înaintez prin vise de apă, printre lotușii vii/ vibrând ne-ncetat/ cu domuri de stele pe ochi"92. Imaginile vibrează
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
practicalitate, îl face atelabil la sfera locuirii. Își exersaseră de-o viață zâmbetul mai cuprinzător ca podul Brooklyn, tocmai pentru a putea prelua, impasibili, impactul întâlnirii cu necunoscutul. Acum surâsul lor înfrunta curajos hazardul social la el acasă, arcuindu-se avântat dincolo de sine - o zveltă structură de susținere existențială, în jurul căreia urma să debuteze consolidarea mai frământatului teren aferent. Podul respectă violența elementară a vâltorii de dedesubtul lui, lăsând-o să treacă netulburată; numai astfel primește, la rându-i, drept de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Ieșirea dintre despărțiturile precare cuprinse de flăcări era cu două tăișuri. În deruta creată de fumul gros și înecăcios, Rică o apucase în goană pe Marieta, o puștoaică doar pe jumătatea lui ca vârstă, și, cu ea în brațe, se avântase în ostila vecinătate a taberei. Auzise de la alții de scuturile umane și se gândea că, încolțit de nevoie, s-ar fi putut adăposti câteva secunde prețioase îndărătul trupului fragil purtat în brațe, mult mai apt să conjure clemență decât al
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]