1,727 matches
-
impun unele autorități”, opinînd că fervoarea avangardei românești a fost una „ideologică și politică”. Deținător doar al unui „absurd logico-formal”, „Urmuz rămîne (și aici e «valoarea» lui) tocmai prin vacuitate un excelent semn convențional căruia avangarda îi substituie propriile ei avataruri și incertitudini”. Exemplele pot continua. Într-un text apărut în numărul 3/1975 al revistei Manuscriptum („Per aspera ad astra”), George Muntean dă o replică avenită „opiniei curente” conform căreia „prozele urmuziene ar fi, în cvasitotalitatea lor, produsul spontan al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ion Pop, Adrian Marino, Matei Călinescu, Marin Mincu, Ov.S. Crohmălniceanu, Nicolae Balotă, Amelia Pavel, Petre Răileanu, Mircea Martin, Ovidiu Morar, Ileana și Andrei Pintilie ș.a., monografiile „sectoriale” pe curente propuse în ultima vreme de cercetători tineri precum Ovidiu Morar (despre „avatarurile” suprarealismului românesc) și Emilia Drogoreanu (despre incidențele futurismului italian în România), pe urmele lucrării lui Ov.S. Crohmălniceanu despre Literatura română și expresionismul, analizele lui Mihai Zamfir din studiul despre Poemul românesc în proză, contribuțiile memorialistice ale lui Sașa Pană, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tradiției (ca filtru critic al modernizării) și cu un sentiment al responsabilității „constructive”. Sinuozitățile relației Ion Vinea - Tristan Tzara - Marcel Iancu, diagrama receptării românești a lui Brâncuși, a Futurismului și a textelor lui Urmuz, evoluția revistei Contimporanul (1922-1932) exprimă elocvent avatarurile acestui complex. În mod semnificativ, primul contact important al românilor cu avangarda artistică europeană s-a produs prin intermediul Futurismului italian; acesta a avut ecou îndeosebi în țări europene periferice, intrate tardiv în modernitate, în cercuri de intelectuali și artiști novatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai ales la Punct (mai agresivă), trecînd - după absorbirea acesteia de către revista lui Vinea și Iancu - la Integral, alături de „disidentul” M.H. Maxy, și la unu, odată cu deplasarea lor „revoluționară” dinspre futurism către suprarealism, pe fondul ascensiunii fascismului european, cu toate avatarurile sale. Sinteză particulară de constructivism și futurism, considerat de unii exegeți postbelici ai fenomenului drept singura contribuție originală, pe teren românesc, la „ism”-ele avangardei europene, „integralismul” nu e, de fapt, decît o radicalizare - în direcția unei coerențe programatice mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mîndra, Mihai, „Felix Aderca: jewishness and modernism”, publicat în Studia Hebraica, nr. 1, București, 2001 Modernismul în literatura română. Contribuții bibliografice, București, Biblioteca Centrală Universitară, 1968 Morar, Ovidiu, Avangarda românească în context european, Editura Universității din Suceava, 2003 Morar, Ovidiu, Avatarurile suprarealismului românesc, Editura Univers, București, 2003 Morar, Ovidiu, Avangardismul românesc, Editura Fundației Culturale Ideea Europeană, București, 2005 Muntean, George, „Per aspera ad astra”, în Manuscriptum, nr. 3/1975 Negoițescu, Ion, Istoria literaturii române, vol. I (1800-1945), Editura Minerva, București, 1991
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
destindeau în linii de expresie, ochii se mișcau vioi, buzele se nuanțau în linii curbe. Radia lumină, subtilitate, înțelegere și, mai mult decât atât, un spirit distins și ales. Religioșii o urmăreau cu teroarea de-a o confunda cu un avatar al lui D-zeu însuși, darwiniștii imaginau o specie de maimuță sau alt animal ciudat ce părea să fi regresat printr-un accident mutant la condiția umană, de unde și asemănarea fizică tot mai evidentă. Până și căpeteniile cele mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-se un mod existențial cu o stare de a fi. Ca adulți, ocolim fără să ne dăm seama fericirea, sau cei ce au atins un anumit nivel de elevație spirituală nu o recunosc decât în muzică sau poezie, ea ca avatar al muzicii într-o gamă de tonuri infinitezimale, ce adesea sunt imperceptibile în sunetul lor. Poezia a existat dintotdeauna ca formă muzicală, ca prelungire sau întregire a acesteia; cu cât receptarea ei devine mai anevoioasă, cu atât muzica este mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
niciodată decât propria sa privire, sau reflectarea sa, o reflexie a sistemului asupra lui însuși. În această situație, orice critică ce crede că poate judeca acel ceva în raport cu care nu este ea însăși, la urma urmei, decât un efect, un avatar, ajunge prea târziu. La drept vorbind, cine ar putea să dorească să evalueze sistemul, să arunce asupra lui o privire care să-și aibă originea altundeva decât în el, într-un loc radical altul cine, dacă nu viața, ea care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
De mă înalț spre cer; în fapt cobor Și mă strivesc de sol, în mare pripă. Nu știu de ce dacă ating un vis, M-atrage cineva printre coșmaruri Și mor încet, de visul meu ucis, Sperând doar să revin în avataruri. Nu știu de ce dacă iubesc o stea, Tot universul este împotrivă; O nebuloasă vine pestea eaIubirea mea ajunge adoptivă. Nu știu de ce ajung, ca un pribeag, Să gust doar din iubirile străine, Să rătăcesc meleag după meleag, Spre golfuri care
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
teatru, celebrei actrițe americane Mary Anderson. Cartea era un prim efort lăudabil și fu primită cu amabilitate, dar nu se vândură prea multe exemplare. Mary Ward Întâmpină dificultăți În a găsi un editor pentru următoarea tentativă, un roman lung despre avatarurile unui preot anglican care Își pierdea credința și Își căuta o nouă vocație punându-se În slujba celor săraci. Când Robert Elsmere apăru, În fine, la Începutul lui 1888, primele cronici fură reci și puține la număr, dar temele abordate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
netradus pentru tot omenetul. Fiul lui, ca și alții de-aceeași vârstă se mutaseră în teritoriul artificial al rețelelor de socializare, unde inventaseră reguli noi, dar acolo nici nu răsărea, nici nu apunea soarele, iar locatarii acelor aglomerări erau niște avataruri întristătoare. Pe de altă parte, de ce ar fi trebuit el să-i judece, tocmai el, care nu-și pusese ancora nicăieri, și, în plus, dacă lumea întreagă nu se făcuse decât unul și-același port? Ologul i-ajunsese ca un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
planul apropiat, cu spatele la Maggie, se afla o versiune CGI a unei femei tinere, suple, care purta blugi mulați și un maiou cu steagul Regatului Unit. Aceasta, și-a dat seama Maggie, era Lola Hepburn, întruchiparea lui Liz din Second Life, avatarul ei. Maggie privi la setul de butoane care apăreau în partea de jos a ecranului: Hartă, Zboară, Vorbește și alte câteva al căror sens îi scăpă. Era o instrucțiune să folosească săgețile de pe tastatură pentru a se mișca înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
simulare a mersului omenesc. Părea să fie într-un fel de grădină virtuală, cu arbori maronii, tomnatici, care se legănau într-un vânt slab. Era ca și cum Maggie ar fi mânuit o cameră, furișată la câțiva metri în spate și deasupra avatarului ei, una care urmărea fiecare mișcare a lui - a ei. Acum, pe măsură ce înainta printre copaci, frunzele se iveau mai mari, într-o perspectivă clară, ascuțită, ca și cum lentila camerei ei ar fi fost chiar acolo, aproape. Era bizar și fascinant. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
s-ar fi aflat în vizorul unei camere ce plutea deasupra capului ei. Acum era înconjurată din toate părțile de clădiri, aranjate ca într-un campus universitar. Unele erau tradiționale, construite din cărămidă, altele moderne, din oțel și sticlă. Pe măsură ce avatarul înainta, cu brațele legănându-se metronomic, Maggie observă suprafața pământului, pavată exact cum ar trebui să fie o alee de campus. În fața ei era o rampă cu niște cuvinte înscrise pe ea, care deveneau lizibile doar dacă te apropiai. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
odată se trezi într-o încăpere amenajată în slilul clasic al sălilor de negocieri: o masă lungă și lată, de lemn, la care încăpeau mai bine de douăzeci de oameni. Toate locurile păreau ocupate, pe fiecare scaun stătea câte un avatar, iar pe masă, în fața lor, se aflau cartonașe cu numele fiecăruia. Unul pentru președintele Americii, altul pentru secretarul general al Națiunilor Unite și alte câteva pentru liderii diverselor părți interesate: eternele state arabe „moderate“, Egiptul și Iordania, Uniunea Europeană, Rusia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai departe de masă, așezate în cerc în încăpere erau scaune amplasate pentru funcționarii oficiali, de la secretarul de stat american mai departe. Mișcă încet cusorul peste echipa americană, descoperindu-i pe Bruce Miller și pe Robert Sanchez, până când dădu peste avatarul unei femei cu păr lung, șaten și înfățișare cochetă, pe chipul căreia se zărea o expresie plictisită și absentă. Imediat pe ecran apăru o bulă informativă: Maggie Costello, mediator al Statelor Unite. —Cel puțin sunt în cameră, murmură Maggie pentru sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu păr lung, șaten și înfățișare cochetă, pe chipul căreia se zărea o expresie plictisită și absentă. Imediat pe ecran apăru o bulă informativă: Maggie Costello, mediator al Statelor Unite. —Cel puțin sunt în cameră, murmură Maggie pentru sine. Ghici că avatarurile acelea erau neactivate, niște manechine inerte, instalate în Second Life ca recuzită, pentru a conferi autenticitate scenei. Trebuia să-i recunoști comunității de tocilari meritele ei: era într-adevăr atentă la detalii. Abia atunci Maggie observă că două dintre siluetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ori prim-ministrul în vârstă al Israelului avea încă un piept ostentativ de musculos, pe când liderului Fatah îi plăcea în secret să se îmbrace ca un clubber, fără să uite de tricoul strâmt. Acum că se afla atât de aproape, avatarul ei, stând la jumătatea distanței dintre ușă și capătul mesei, putea trage cu urechea la conversația lor. Se uită la ceas. Seara abia începea pe Coasta de Est: erau probabil niște doctoranzi irosindu-și câteva ore din viață cu jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
putea trage cu urechea la conversația lor. Se uită la ceas. Seara abia începea pe Coasta de Est: erau probabil niște doctoranzi irosindu-și câteva ore din viață cu jocul ăsta de roluri. O bulă de dialog se ivi lângă avatarul lui Yaakov Yariv. Un singur rând de text galben. Bună? Te putem ajuta? Iei parte la simularea negocierilor de pace? Maggie rămase perplexă. Ce naiba să răspundă? Să se prefacă poate că era altcineva? Nu era decât un singur lucru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Să se prefacă poate că era altcineva? Nu era decât un singur lucru de făcut. Trebuia să rămână în pielea personajului ei. Fata din Valley, se hotărî. Apăsă tasta Vorbește și scrise. Observă că, pe măsură ce cuvintele se iveau pe ecran, avatarul ei își schimba poziția corpului: brațele erau acum ridicate, mâinile se mișcau. Maggie își dădu seama că alter ego-ul ei de pe ecran mima scrisul la calculator. Sper că nu vă întrerup, băieți, dar mă specializez în relații internaționale și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
scrisul la calculator. Sper că nu vă întrerup, băieți, dar mă specializez în relații internaționale și mi-ar fi de folos dacă aș trage cu urechea la voi. Yariv se ivi din nou o secundă sau două mai târziu, mâinile avatarului său agitându-se în fața sa, de parcă ar fi scris la o tastatură nevăzută. Unde studiezi? Maggie șovăi, uitându-se la avatarul lui Liz. La burbank community college. Urmă o pauză. OK. Maggie așteptă, încântată de jocul acela ciudat. Se întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dacă aș trage cu urechea la voi. Yariv se ivi din nou o secundă sau două mai târziu, mâinile avatarului său agitându-se în fața sa, de parcă ar fi scris la o tastatură nevăzută. Unde studiezi? Maggie șovăi, uitându-se la avatarul lui Liz. La burbank community college. Urmă o pauză. OK. Maggie așteptă, încântată de jocul acela ciudat. Se întreba ce pozne făcuse Liz până atunci. Își găsise cumva în Second Life iubitul care îi lipsea în prima viață? Personajul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Second Life iubitul care îi lipsea în prima viață? Personajul lui Al-Shafi începu să vorbească. Ai văzut harta Silwan-ului, cea mai recentă? Se produse o întârziere de o secundă sau două. Apoi se ivi o bulă de dialog lansată de avatarul lui Yariv. Am văzut-o. Implică o rută ocolitoare pentru largul mării. Khalil al-Shafi: Da. Yaakov Yariv: Cine ar plăti pentru așa ceva? Khalil al-Shafi: Propunem finanțarea din fondul Uniunii Europene-Națiunilor Unite vreme de trei ani și în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Maggie apăsă greșit tastele cu săgeți, basculând la întâmplare înainte și-napoi. Apoi, stânjenită, de parcă s-ar fi aflat într-adevăr într-o cameră împreună cu doi doctoranzi și ar fi orbecăit în căutarea ieșirii, apăsă pe tasta Zboară. Într-adevăr, avatarul ei încântător se ridică de la pământ și, cu puțin ajutor din partea săgeții care mergea înainte, își luă zborul. Imediat se izbi de o clădire învecinată, lovindu-și cu zgomot capul virtual de ea, și își văzu eul virtual zvârcolindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un respect uluit. Cum naiba ar mai fi și asta? Continuă să înainteze timp de alte câteva minute, închipuindu-și-o pe sora ei pierzându-se în această lume de linii abrupte și culori vii. Maggie zări un grup de avataruri și coborî, curiozitatea fiindu-i trezită ca și când ar fi văzut o mulțime reală pe o stradă reală. Când ateriză, genunchii i se îndoiră. Indicatoarele cu neon îl dădură de gol: cartierul lămpilor roșii din Second Life. Manechine îmbrăcate în corsete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]