1,649 matches
-
o puneam când plecam În cursă și nimeni nu putea să-mi zică nimic, că munceam. Uite-așa roteam de volan, uite-așa Înghițeam kilometrii patriei noastre dragi, uite-așa săltam pe transfăgărășan cu remorca după mine... Și-mi cânta azurul la ureche și făceam cu ochiul la cucoanele de pe margine... Gore și Sandu ciocnesc paharele În semn de Împăcare, apoi se uită curioși la Gicu. Da’ ce căutai tu pe transfăgărășan, duceai legumele la Înaltă altitudine? Că legume cărai... Și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
I-am trimis lui Patrick un mesaj în care-i spuneam că nu pot veni. Bine’nțeles, în secunda în care am trimis mesajul, am și regretat. Dintr-odată, mi-a părut rău că nu mă duc pe Coasta de Azur. Poate, dacă citesc despre o petrecere super-a-ntâia, o să mă mai înveselesc. Am deschis la rubrica Suzy din ultimul număr al revistei W. Am dat peste o pagină cu fotografii. Acolo, uitându-se la mine din cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fugă până la Saint Tropez, să văd de-o barcă cu motor. Mă gândesc să-mi iau un Magnum 50. Se pare că încap la pupa zece supermodele cu tot cu picioare. Nu ți-ar plăcea o tură de-a lungul Coastei de Azur? Apoi, poate, trecem pe la Scalinatella, în Capri. E hotelul meu preferat. Hai, vino cu mine. Nu pot, zbor cu altcineva. Cu cine? mă întrebă Patrick. —Cu Liniile Aeriene Americane, i-am răspuns cu mândrie. Am rămas și eu șocată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mamă, și mamă întrucât îmi este fiică. Sau soția mea. Căci mama copiilor noștri ne este mamă și ne este fiică. Mamă și fiică! Ieșim din sânul sfâșiat al maicii noastre, fără conștiință, ca să vedem lumina soarelui, cerul și pământul, azurul și verdele, și ce mângâiere mai mare decât aceea de a putea, în clipa noastră de pe urmă, să ne plecăm capul în poala cutremurată a unei fiice și să murim, cu ochii deschiși, sorbind cu ei, ca viatic, verdele etern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și, în zilele ploioase, e foarte practic la uscarea cizmelor. Liliane aude soneria. Simte un fior pe șira spinării, ca de fiecare dată când aude o sonerie sau vede nisip. De aceea, nu merge niciodată în vacanțe pe Coasta de Azur (și din cauza banilor, dar asta n-are legătură cu povestea noastră). Robespierre începe să latre nervos. Intrigată, Liliane se îndreaptă spre ușa de la intrare. Înainte de-a ajunge la vizor, întreabă: — Cine e? — Valetul, room-service. Liliane se uită prin vizor
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
păr. Face să leviteze globul de cristal. Extenuată, îi spune cu dispreț lui Gérard: — Dumneavoastră sunteți mort de mult. Altfel, o să trăiți până la optzeci și doi de ani. O să muriți de plictiseală într-un azil de bătrâni, pe Coasta de Azur. N-o să vă plângă nimeni. Gata. Esmé stinge luminile în partea ei. Gérard e mut. Uită să bage o frază de încheiere. Se gândește dacă să se bucure sau să plângă. Se bucură: în fond, optzeci și doi de ani
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
stinge luminile în partea ei. Gérard e mut. Uită să bage o frază de încheiere. Se gândește dacă să se bucure sau să plângă. Se bucură: în fond, optzeci și doi de ani e o vârstă frumoasă, iar Coasta de Azur e un loc unde să tot mori. Chiar și de plictiseală. Lionel vede începutul calupului de publicitate și stinge televizorul. Deschide o sticlă de șampanie. E ora 21.45. Lionel e băut bine. A dormit puțin după masă, dar când
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lungi, albe, chip suav, de băiat. Cearcăne de fard vânăt. Un trup lung, de efeb. Domnul cel cărunt, turistul, zâmbi androginului. Buzele sale ritmau cuvinte cuvinte cuvinte, dar fără sunet, nici un sunet. Chipul roz al bătrânului, gulerul țeapăn, cămașa de azur, cravata bordo, botul batracian deschis închis deschis, fără sunet, gura amfibie clămpănind vorbe fără sunet. Ritmic se mișca și mustăcioara tânărului său însoțitor, ghidul, patrula. Manechinul aștepta, cu tava întinsă, comanda. Cămașa de voal flutura, se vedea pieptul băiețesc, bobul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai destramă. și cum îmi ești așa de‐ aproape, mamă, Un fulg pe - obraz îl simt ca un sărut. ( Din vol. «Scrieri Literare», prefață și antologie de Mircea și Sergiu Coloșenco , ED. SFERA‐ Bârlad‐2008, pg. 6 ) RONDELUL FIINȚELOR DE AZUR Bârladul e Lancrămul meu E prispa de lut de‐ altădată, Fântâna cu lanțul ei greu, Salcâmul din poarta uitată. (1969) Lucian Vasiliu Născut în comuna Puiești‐Bîrlad, jud. Vaslui, România, la data de 8.1.1954. Urmează cursurile liceului „M.
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
feerică a realului, transformându-l în prezent etern. * Se poate contura mai bine viziunea cosmică eminesciană referindu-ne la lirica lui Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Autorul Cuvintelor potrivite, manifestă o pregnantă tendință de a reduce dimensiunile mari. Infinitul, veșnicia, azurul, stelele devin apropiate, intime, pe măsura micilor lucruri. Calea pe care o urmează Arghezi este inversă celei a lui Eminescu. Acesta pleca de la elementul limitat și-i conferea nemărginire. Arghezi pleacă de la marele orizont pentru a-i restrânge în jurul terestrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Într-un "crâmpei" el vrea să încapă cerul și nesfârșitul. Într-unul din psalmi, desfășurarea spațiilor străbătute de "brâie de lumină" sfârșește printr-o "grădină prejmuită... în care paște un mânz". De pe Muntele Măslinilor, suit cu piscul "în tărie și azur" și aflat "în hotarul marilor mistere", poetul își îndreaptă privirile în jos către nădejdea noastră cu spițele de aur cufundate în noroi. În larga înserare, sufletul se face mic și se închide "în foi, ca o zăloagă". Vântul atârnă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
starea de mâhnire "nedureroasă, goală, sumbră, mohorâtă, înăbușită, atonă, apatică", astfel că nici inima nici gândul nu mai reacționează la frumusețile naturii, precum apusul de soare, norii diafani care își împrumută mișcarea de la stele, strălucirea astrelor, luna de pe lacul de azur. Deși contemplă aceste splendori ale naturii, nu le simte frumusețea. "Nu sper să aflu printre formele din afară/ Pasiunea vieții ale cărei izvoare sunt în noi înșine". Ah, din suflet trebuie să vină O lumină, un nimb, o ceață strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
va suna ora când divinul Hazard/ Sau augusta Virtute, soața ta încă virgină / Și până și Remușcarea toți îți vor spune: "Mori, laș bătrân ! E prea târziu!" Poetul se simte asemenea cu "O Idee, o Formă, o Ființă, plecată din azur și căzută/ Într-un Styx mlăștinos / În care nici un ochi al Cerului nu pătrunde; Un înger imprudent călător/ Care a râvnit iubirea diformului, zbătându-se ca un înotător în adâncul unui coșmar enorm aceasta este conștiința Răului" (L'irrémédiable). În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mare importanță pentru combinat avea un rol determinant. Cum era Înainte de cină, o sună pe Amina, cea care-i domina tot universul său afectiv, se Întâlniră ca doi prieteni buni ce trăiseră o noapte de foc, au mers În barul Azur unde la o cafea, Într-un semisepareu Își vorbiră deschis și afectiv: Pot să-ți spun Fănică sau Fane? Poți să-mi spui cum dorești și m-aș bucura dacă Îmi vei spune așa de cât mai multe ori și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ștrangulează-ncet Și lumea se topește pe pleoapa mea bolnavă, Doar gându-mi mai respiră cu aer de ascet, Dac-aș vorbi, vorbirea, mi-ar fi acum gângavă; Simt labe-mpleticite de lup, fugind prin mine, Colți de mistreți, rupându-mi azurul din decor; Ce-mi mai servesc acele profunde legi divine Când cântece de bufniți, cobesc asurzitor?... Mă-ncumet ca să judec, o judecată seacă, Sleindu-se ca seul, dintr-un opaiț orb Și înțelesul dușman din rațiune pleacă Lăsându-mă în
GROAZ? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83802_a_85127]
-
dus la costinești <victor40>: am stat în gazdă la cineva, mă spălăm în curte <victor40>: prietenii au spus că-s nebun <victor40>: mă puteam duce la Neptun, la un hotel de lux, <victor40>: sau în Cretă, sau pe Coasta de Azur... <sila>: chiar, de ce nu te-ai dus? <victor40>: probabil pentru că puteam. <victor40>: dar eu eram în căutarea tinereții mele <sila>: ai găsit-o? <victor40>: cred că da. Stind, singur pe plajă <victor40>: ascultind valurile și privind spre epavă <victor40>: m-
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
călătoria spre un drum necunoscut, mereu urmărit, Încolțit de ochiul vulturesc al timpului. Viața este, Într-adevăr, asemenea unui peron. De aici Începe totul. Nu vom ști niciodată dacă la capătul unui drum ne așteaptă fericirea, cu brațele pline de azur și culoare sau abisul flămând. Am participat la cursul festiv de absolvire a unei clase de a XII-a. Eu le-am Înmânat diplomele și albumele. N-am să le pot uita tremurul mâinilor... Au pășit zâmbitori pe scenă, Încercând
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a rostit ea cu un glas topit în toată vibrația inimii! ― Ești atât de mândră și frumoasă în seara asta, cum n-ai fost niciodată. Lasă-mă să te privesc. La auzul acestor vorbe, ștrengărița și-a înălțat ochii de azur spre înalturi pozând în Afrodita... Lotrul a băgat mâna în trăistuța pe care o purta în bandulieră și a scos ulciorul cu fiertura primită de la Zaura. ― Uite aici leacul pentru bărbatul tău. În fiecare seară îi pui în băutură sau
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Las Vegas nu era de nasul lui, acolo nu putea merge. Nici nu avea destui bani ca să cumpere un cazinou, iar de construit unul nici nu putea fi vorba. Își îndreptase privirile spre Europa, spre stațiunile selecte de pe Coasta de Azur, Nisa, San Tropez ori Monaco. Da, ar fi fost potrivit și frumos chiar, însă în Uniunea Europeană fiscalitatea era prea ridicată, controlul statului era prea strict. Nu-i plăcea să-și bage nimeni nasul în afacerile lui, iar riscul unei contabilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tramvaie roșii, cu caii nervoși înhămați, tropotind steril în macadamul stricat, fiindcă n-or să plece niciodată. Sunt aici pentru bucuria copiilor. În balconul pe jumătate surpat al casei de vis-à-vis, cea cu Fierărie la parter și barul Côte d’Azur la subsol, un tip cu camera video, cu un aer inconștient de turist occidental, stă cu trupul slăbănog înclinat primejdios spre stradă, pe unde totuși există și tramvaie în circulație. În tramvaiul care nu mai pleacă spre Obor, blocat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
poate fi mai împăciuitor decât intrarea în portul Papeete. Goeletele ancorate la chei sunt curățele și cochete. Orășelul desfășurat pe malurile golfului este alb și civilizat, iar copacii exotici cu flori stacojii își flutură culorile ca un strigăt pasionat pe azurul cerului. Sunt senzuali cu o violență nerușinată, care-ți taie pur și simplu respirația. Iar mulțimea care se înghesuie pe debarcader când trage vaporul la chei este viu colorată și degajată. E o gloată gălăgioasă, veselă, care gesticulează tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și a cerului și culorile variate ale lagunei și grația cocotierilor. Dar locul unde trăia Strickland avea frumusețea grădinii Raiului. Ah, ce n-aș da să puteți vedea locul acela încântător, vrăjit, un colț ascuns de restul lumii având deasupra azurul cerului și de jur împrejur vegetația luxuriantă. Era un adevărat ospăț al culorilor. Și era înmiresmat și răcoros. Nici nu se pot găsi cuvinte pentru a descrie Paradisul acela. Și aici trăia el fără să bage în seamă lumea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
firesc, odihnindu-și oamenii și caii la Kanahagiwara. Imediat în urma ei, Unitatea a Patra își struni, la rândul său, caii, pentru a aștepta ca unitatea din față să-și reia înaintarea. În munți, primăvara se sfârșea, vara fiind pe începute. Azurul cerului era sticlos, mai intens chiar și decât marea. La scurt timp după ce se opriseră, caii începură să moțăie, iar cântecele ascuțite ale ciocârliilor și ale cintezoilor se auzeau din păduri și de pe câmpiile cultivate cu orz. Cu două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
consolând pe învins. Mandricardo și fecioara au pornit apoi spre porțile castelului, pe care le-au găsit nepăzite. In castel au găsit un scut agățat de un stâlp de aur. Emblema acestuia era un vultur alb pe un câmp de azur, în amintirea păsării lui Zeus, care l-a răpit pe Ganymed, floarea neamului frigian. Dedesubt se aflau gravate următoarele cuvinte: “:Muritorul care va strânge acest scut va trebui să fie tot atât de puternic ca și Hector. Fecioara, sărind de pe cal, a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de primăvară de care-mi amintesc, din toată viața mea, a fost acea zi de 6 aprilie 1973 la care face aluzie și poemul meu „Căderea“, scris cu trei ani mai târziu: „Șase aprilie și nici un pământ, / Numai plăci de azur, foi de azur, sonori zând“. Umblasem toată ziua după cai verzi pe pereți (căutam adresa unei colege, care locuia, în realitate, în Colentina, cum aveam să aflu mai târziu), iar acum străbăteam stră duța îngustă și prăfuită, mărginită de foarte
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]