3,370 matches
-
Dă-ne, Doamne, ploaie!". O bătrână lua în căușul palmelor apă din cofe mari de lemn purtate de fecioare și uda zidurile bisericii jur-împrejur. Apa se scurgea în pământ, umezind pentru o clipă buzele crăpate ale lighioanei. Apoi toaca, ciocănelele, bățul jitarului și o cruce furată din țintirim au fost aruncate în fântâna din vatra satului. Cu hainele întoarse pe dos, puse pe cap, ca să nu-i recunoască duhurile rele, flăcăii gospodarilor slobozeau de pe dealuri roți mari de căruță în flăcări
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
trupul de șarpe al procesiunii. Dacă cineva l-ar fi recunoscut, mulțimea l-ar fi sfâșiat pe loc. Dar nimeni n avea acum ochi pentru el. În fruntea alaiului pășeau câteva fete tinere purtând Scaloianul o păpușă meșterită dintr-un băț cu crăcan, modelată din clisă galbenă și înfășată în zdrențe părăsite femeiești. Cu mâinile și picioarele legate, împodobit cu flori, canafi și coji de ouă roșii, Scaloianul zăcea întins într un mic coșciug de șindrilă. În șanțul de la marginea drumului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fusesem doi ani profesor suplinitor după absolvirea liceului. M-am oprit mai întâi la doamna Turcu, gazda la care împărțisem și bune și rele aproape doi ani împreună cu amicul meu Dănilă, profesor de sport și mare amator de poker pe bețe de chibrit, dar cu schepsis, pentru că la sfârșitul partidelor, din patru câți eram, primul care pierdea toți „banii”, era pedepsit să achite costul a trei kile de vin, al doilea - două, al treilea unul, în total șase kile, care reveneau
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
susține discuții la nivelul unui absolvent de liceu (din ăia care îl absolviseră „pe stil vechi”), era o femeie vrednică și tare de treabă. Când văzuse că patru profesori se chinuiau ore în șir cu niște cartoane desenate și cu bețe de chibrit ca să facă rost de câteva sticle de vin, după vreo două întâlniri, prelungite mult după miezul nopții, cred că i s-a făcut milă de noi și gândind să ne scutească de nopțile pierdute, întro bună zi am
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
aceasta îl purta pe umăr, ca să nu-l incomodeze la mers. Au trecut pe lângă mine ca vijelia, dar tipul care probabil era vătaful grupului, a observat că eu m-am uitat lung la ei. L-am mai văzut uneori cu bățul lui în tren și de fiecare dată îmi făcea într-un fel complice cu ochiul ca și cum ar zice: „lasă-mă să câștig și eu, cum pot, o pâine”. Acum noi am scăpat de ei, fiindcă au invadat metrourilor Parisului, Londrei
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dreptate!" și le privește cu simpatie. Joi. Hamiri îmi aruncă un potop de vorbe. Are ochi frumoși și scânteiați. Pleoapele îi clipesc cu repeziciune și inegal, ai crede aripile unei păsări care ar vrea să-și ție echilibrul pe un băț prea subțire. Apoi se opresc și rămân nemișcate pentru câtăva vreme. După prânz. La poarta cimitirului creștin, un mormânt mic înconjurat cu un gard alb, înalt. La un capăt, o cruce mare, sub ea un felinar. Pe lemn, scris numele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și luând parte la toate necazurile sau bucuriile familiei. Într-o zi, ca să mă amuz, am făcut cu Viky un plan: Viky a adus o căldare cu păcură caldă pe care o reîncălzea mereu. Urcat pe un scaun, cu un băț având la capăt legată o cârpă, și înmuind în căldare, am scris negru deasupra ușii cabinei noastre, spre mândria servitoarei: "VILLA HELENE". M-am căznit mai mult decât aș fi crezut, dar la urmă literele păreau etern împlîntate pe zid
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o teofanie sau de o hierofanie propriu-zise: un semn oarecare poate arăta sacralitatea unui loc. "Legenda spune că vrăjitorul care a întemeiat El-Hemel la sfârșitul veacului al XVI-lea s-a oprit să înnopteze lângă izvor și a înfipt un băț în pământ. A doua zi a vrut să-l ia și să-și urmeze calea, dar a văzut că bățul prinsese rădăcini și înmugurise. Văzând în aceasta voința Domnului, a hotărât să se așeze în acel loc."1 Semnul purtător
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a întemeiat El-Hemel la sfârșitul veacului al XVI-lea s-a oprit să înnopteze lângă izvor și a înfipt un băț în pământ. A doua zi a vrut să-l ia și să-și urmeze calea, dar a văzut că bățul prinsese rădăcini și înmugurise. Văzând în aceasta voința Domnului, a hotărât să se așeze în acel loc."1 Semnul purtător de semnificație religioasă introduce, așadar, un element absolut și pune capăt relativității și confuziei. Ceva ce nu ține de această
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ea în zilele noastre.9 Timpul "festiv", în care se trăiește pe durata ceremoniilor, se caracterizează prin anumite interdicții (tabuuri): zgomotul, jocurile, dansurile sânt cu desăvârșire oprite. Trecerea de la Timpul profan la Timpul sacru este marcată ritual de ruperea unui băț în două. Numeroasele ceremonii care alcătuiesc sărbătorile periodice și care nu fac decât să repete gesturile exemplare ale zeilor nu se deosebesc, în aparență, de activitățile firești: este vorba de repararea rituală a bărcilor, de rituri legate de cultivarea plantelor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o pune pe Mihaela-Cosânzeana undeva sus de tot în bibliotecă. Dragoș-Sebastian se cațără după ea, cu greu, dar o scapă din nefericire (păpușica e foarte mică) printre vrafurile de reviste care sunt peste tot... Îmi cere o lanternă și un băț ca să o aducă la suprafață, dintre hârtiile și revistele de după rafturi, adunate acolo de ani de zile... Degeaba - îi zic eu - n-ai s-o poți scoate pentru că e jos de tot, printre lucruri... O s-o găsim la primăvară
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
facă rost de un stindard, un simbol, oricum, ceva pe care să-l urmeze în timpul instrucției și pe urmă chiar și în bătălie. Un băiat descoperise imediat pielea unei pisici moarte și, în râsetele generale, îl arborase în vârful unui băț, în chip de stindard. După primele cascade de râs, toți îndrăgiseră pe loc însemnul acela grotesc, care, prin vot general, ajunse în mâinile unui dezertor pe nume Almirus, nu doar în virtutea trecutului său militar - obscur, de altfel - și nu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dă-ne, Doamne, ploaie!". O bătrână lua în căușul palmelor apă din cofe mari de lemn purtate de fecioare și uda zidurile bisericii jur-împrejur. Apa se scurgea în pământ, umezind pentru o clipă buzele crăpate ale lighioanei. Apoi toaca, ciocănelele, bățul jitarului și o cruce furată din țintirim au fost aruncate în fântâna din vatra satului. Cu hainele întoarse pe dos, puse pe cap, ca să nu-i recunoască duhurile rele, flăcăii gospodarilor slobozeau de pe dealuri roți mari de căruță în flăcări
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
trupul de șarpe al procesiunii. Dacă cineva l-ar fi recunoscut, mulțimea l-ar fi sfâșiat pe loc. Dar nimeni n avea acum ochi pentru el. În fruntea alaiului pășeau câteva fete tinere purtând Scaloianul o păpușă meșterită dintr-un băț cu crăcan, modelată din clisă galbenă și înfășată în zdrențe părăsite femeiești. Cu mâinile și picioarele legate, împodobit cu flori, canafi și coji de ouă roșii, Scaloianul zăcea întins într un mic coșciug de șindrilă. În șanțul de la marginea drumului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
este miracolul suprem înfăptuit de natură după miliarde de dibuiri și încercări neizbutite, este termenul ultim al evoluției cosmice. 9. Feminitatea agita molem 1. Ființa neutră, improblematică, inofensivă, fata mică de zece ani, în unghiuri drepte ori ascuțite, cu două bețe în loc de picioare, dizgrațioasă la figură, devine adesea la cincisprezece ani izvor de seducții roind din formele rotunzite, din reliefurile ce se anunță, din enigmaticul "da și nu" inconștient încă al figurii, din încrețiturile rochiei, din atitudini pasive și cu atât
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
emulație între amatorii de flituri, dar prin temperamentul ei cred că poate dezlănțui pasiuni arzătoare. Feminitatea agitat molem 1. Ființa neutră, improblematică, in 1 Tulbură nepăsarea (lat.) ofensivă, fata mică de zece ani, în unghiuri drepte ori ascuțite, cu două bețe în loc de picioare, dizgrațioasă la figură, poate deveni adesea la cincisprezece ani izvor de seducții roind din forme-le rotunzite, din reliefurile ce se anunță, din enigmaticul "da și nu" inconștient încă al figurii, din încrețiturile rochiei, din atitudini pasive și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
diagnoza mea este justă!) Pe când ne aminteam cu Timotin de profesorul de matematici, "dascălul de răcan", care explica trei luni în șir la tablă, fără să se întoarcă spre noi o singură dată, adunând, scăzând, înmulțind și împărțind ațe plus bețe (acșbc), în timp ce noi jucam cărți, citeam romane proaste și redactam scrisori în proză și în versuri către duducile de prin vecini, un glas de violină anunță din cerdac: "V-am adus poșta!", și în ușa deschisă apăru o fetiță cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
facă semnul crucii, pornindu-se pe bocit. Chiar și oarbă fiind, Își păzea borcanele Închise În lada de zestre cum Își păzește o cloșcă puii, bodogănea umblând de colo până colo, cu vraful de chei În mână și cu un băț În alta, amenințând copiii ce se jucau prin preajma ei. Izbitoare i se păru Tatianei și asemănarea lui Stan cu pălimarul Tihon Niconorovici și a lui Bran cu preceptorul Lațko Teoteș, ce venea de două ori pe an să strângă impozitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
semne de trezire. Din cutia violoncelului răzbăteau aceleași sforăituri amestecate cu niște sunete ciudate ce aduceau când cu un chițcăit de șoarece, când cu un guițat de porc. Bărbații Își pierdură rând pe rând răbdarea. Unii izbeau sicriul improvizat cu bățul, alții aruncau cu bulgări de pământ În el. Văzând că orice Încercare de a trezi bătrâna adormită nu are sorți de izbândă, unul dintre Îndepărtații ei nepoți, Matvei Karovin, apelă la o soluție extremă pe care și-o Însușise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
produse de bucătărie introducându-le În gura cu mâna ca apoi, să-și lingă degetele Încât nu mai e nevoie să folosească apa...!; Chiar așa...” - se minună Atena. „Probabil la dumnealor În țară Încă, nu s-a inventat furculița ori bețele chinezești... făcu un spirit de glumă povestitorul. Și cum va spuneam...Vorbitorii de limbă Spaniolă, Începând cu Mexic, America Centrală și de Sud pot fi găsiți În toate cele patru Emisfere ale orașului. Majoritatea lor inundă piețele orașului În căutare de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
era pe lume ceva așa de răpănos, de mizerabil, ca aceste obiecte În glastre? Smocuri și vițe se târau pe pământ, Încercau să se ridice pe sfori țintuite cu speranță de tavan spre ventilator. Tulpinile de avocado arătau ca niște bețe de artificii căzute după explozie și produceau câteva frunze ruginite, țepoase, lovite de antrax, pline de lindini. Urâțenia botanică, produsul a atâta săpat cu furculița, udat, atâta piept și braț, inimă și nădejde, Îți spunea ceva, nu-i așa? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de ciocolată amăruie, răzând nucă de cocos peste piepți de pui, plângându-se că nu poți cumpăra chutney În Haifa. „Când am fost aruncat“, spusese Eisen vesel, „m-am gândit să merg să-l văd pe papă. Am luat un băț și am mers pe jos până-n Italia. Bățul era cârjă, mă-nțelegi.“ — Mda. — M-am dus la castelul Gandolfo. Papa a fost foarte amabil cu noi. După trei zile, domnul Sammler Își dăduse seama că va trebui să o scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
piepți de pui, plângându-se că nu poți cumpăra chutney În Haifa. „Când am fost aruncat“, spusese Eisen vesel, „m-am gândit să merg să-l văd pe papă. Am luat un băț și am mers pe jos până-n Italia. Bățul era cârjă, mă-nțelegi.“ — Mda. — M-am dus la castelul Gandolfo. Papa a fost foarte amabil cu noi. După trei zile, domnul Sammler Își dăduse seama că va trebui să o scoată pe fiica lui de acolo. Nu putea sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ditai văcarul israelian din pampas, vorbitor de spaniolă. Măcelărea el singur micile animale? dorise să știe Sammler. Italiana lui nu fusese niciodată bună. „Uccidere?“ „Ammazzare?“ Gaucho Înțelesese. Când venea vremea, le ucidea chiar el. Le lovea În cap cu un băț. Nu-l deranja să facă asta micii lui turme? Nu le știa de foarte mici - nu exista o slăbiciune pentru indivizi În parte - nu existau favoriți? Gaucho negase totul. Scuturase din capul arătos. Spusese că nutriile sunt foarte proaste. — Son
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de Rouault. Minunat Îmbrăcată, parfumată, subtil machiată, Îl condusese pe Sammler din sală În sală până când Începuse să i se pară că ea era un cerc rostogolit de aur fermecat și nestemate colorate și că el, În urma ei, era un băț vechi de la care ea avea nevoie doar de o atingere ocazională. Dar apoi, oprindu-se Împreună În fața unui portret de Rouault, amândoi făcuseră aceeași asociere: Walter Bruch. Era un bărbat lat, scund, greu, rumen, cu trăsături groase, cu păr lânos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]