1,758 matches
-
neștiind ce să facă. În inimă îi ardea pornirea de-a se repezi la Ilona și de-a o strânge în brațe în fața lumii întregi. Dar o nătângie stăpânitoare îl ținu lângă vagon, să aștepte pe Petre cu bagajele. ― Hai, băiete, hai mai repede! murmură el către ordonanța care se lupta pe scara vagonului cu soldații grăbiți să se urce. Cu coada ochiului se uita numai la fata groparului, gîndindu-se cu teamă ce nenorocire ar fi dacă ar pleca tocmai acuma
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-i?... Ș-apoi frontul e mare, prietene... De ce numaidecât pe la tine? urmă Bologa cu același zâmbet. ― Firește... negreșit... Dar eu te-am așteptat, nu știu de ce... așa... Îngână locotenentul de huzari cu o licărire în ochi. Hai, dă-i drumul, băiete! adăugă către vizitiu, întinzîndu-i mâna lui Apostol și zicîndu-i: La revedere... Am să te mai aștept, Bologa!... Fii sigur, am să te aștept... Căruța porni cu zgomot scârțâitor, în care ultimele vorbe ale lui Varga se pierdură ca într-o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
scânduri horcăiau alți trei subofițeri, toți cu burta în sus, cu gura căscată și lucitori de sudoare. In colț, pe o masă cu multe hârțoage, domina un registru deschis. Telefonistul se trezi și întoarse capul, uluit, spre intrare. ― Ia cheamă, băiete, pe ofițerul de serviciu al cartierului! zise aghiotantul, plictisit, continuând apoi, mai domol cu imputările către Varga, dar uitîndu-se numai la Bologa care, între cei doi soldați, stătea aiurit, cu obrajii albi și brăzdați de nădușeală, parc-ar fi plâns
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
până ce căzură la pas. Când zări sublocotenentul spânzurații, nu-și mai putu stăpâni uimirea și chiar o bucurie, parc-ar fi descoperit o mare noutate. ― Uite, uite ce interesant! strigă privind cu atenție când în dreapta, când în stânga. Lasă la pas, băiete, așa, să vedem mai bine, că-i foarte interesant!... Noi, pe front, trăim ca sub pământ... habar n-avem ce-i pe lume... Toți trebuie să fie spioni, desigur... A, firește, spioni și trădători!... Uite... da... Câți sunt?... Stai... trei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
marea trecînd-o. Oțiul fără de-astîmpăr ne sbuciumă. Duși de corăbii Și de trăsuri căutăm bun traiu. Ce cauți, aici e; E-n Ulubrae chiar, de păstrezi în inimă cumpăt. {EminescuOpIV 404} CĂTRE SCLAV Horațiu, Ode, I, 58. Lux persan urâi, băiete, și nu voiu Cu fășii de teiu ca să legi cununa-mi, Nu căta-nzădar să descoperi unde-i Ultima roză! Simplul mirt cu flori să nu-l mai adaogi. Nu te-ar prinde rău pe tine, paharnic, Și nici mie rău
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
poticnească. Văzând treaba asta, Costache a întrebat-o pe Coana Tinca: “Mamă, care-i partea mea din afacerea asta? Dă-mi-o, ca să-mi văd de treabă singur”. Coana Tinca, arătându-i calea Buciumului, i-a răspuns cu parapon: “Măi băiete. Vezi tu drumul ista? Cât îi de lung și cât îi de lat, tot îi al tău!” Costache a înțeles cam încotro bate vorba ei și a plecat în lungul drumului spre Bucium. Nu a trebuit să mergă prea mulă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și... alint de... gene. Cotiugaragiii privesc în urma ei cu însoțire de oftat adânc... După o vreme, unuia dintre ei - celui mai tânăr - i se dezleagă limba: Strașnică muiere, bade Pavele. Vezi bine că așa trebuie să fie o hangiță, Nicolae băiete. Altfel ai mai intra tu aici? Și dacă ai intra, ai sta mai mult decât cioara în par? Nuuu! Da’ așa... Așa îi altă treabă... Hangiul a știut el bine ce femeie să-și aleagă. Altfel aleluia părăluțe, băiete! Iaca
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Nicolae băiete. Altfel ai mai intra tu aici? Și dacă ai intra, ai sta mai mult decât cioara în par? Nuuu! Da’ așa... Așa îi altă treabă... Hangiul a știut el bine ce femeie să-și aleagă. Altfel aleluia părăluțe, băiete! Iaca eu n-aș putea să stau liniștit văzând cu ochii mei cum li se lungesc gâturile mușteriilor uitându-se după Catrina mea. Unde mai pui că se găsește câte unul, mai ales târgoveți, care după ce s-o amețit pune
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dat, să pun câteva întrebări prudente despre strămoșii mei. Tata s-a arătat foarte rezervat. Ori de câte ori îl întrebam câte ceva, se uita în gol și spunea: - În anii copilăriei mele, s-au petrecut lucruri pe care nici eu nu le înțeleg, băiete. Într-o bună zi, o să-ți povestesc totul. S-a prăpădit pe neașteptate, de pe urma unei pneumonii, când eu împlinisem treisprezece ani. A fost un mare șoc financiar și emoțional. Mama a fost nevoită să vândă, printre alte lucruri, și vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
să nu știe nimic. Cabala a trei intrări. Să citesc din nou pe Casanova și să duc viața lui. [7] 2267 își spală instrumentul, [î]l parfumează. și pleacă 2292 [8] Să iau * numai grabnic * mireasa * cu mine Aține-te băiete *! [9] Cabala*** acid fenic cimbistra bumbac perie de dinți pânză scobitori lămâie 402 {EminescuOpXV 403} unt de uns pe cap pieptene cameșa de noapte *** papuci halat [REPROȘURI] 2292 [1] Nu ți-i rușine madam S.? Am arătat * servitoarei c-ai
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Dar mama, dacă nu era mama, poate azi întorcea și el fânul cu coasa, asemeni vlăjganului îmbrăcat țărănește, cu o pălărie rotundă fără boruri, pe care-l zărise de pe câmp. Tata-i spusese, când îi simțise chemarea spre învățătură: - Măi băiete, bagă-ți mințile-n cap, vezi că avem gospodărie grea. Cine-o să mă ajute la strânsul fânului, cine-o să-mi păzească grădina și via, dacă vrei să pleci razna? Într-un fel, avea dreptate tata. Casele din curtea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
strângându-și la piept mâna îndurerată. Pe-nserat merse cu unchiul, fratele mamei fost ofițer în armata rusă, la nașul său de botez, Vasile a’ lui Tofan, la care întâmplător mai venise un gospodar, felcer în sat. Acela-l privise lung: Băiete, de data asta eu ți-s nașul, da’ să nu ți-l faci de râs pe ăsta adevărat! Îl privi pe Vasile a’ lui Tofan: - Dacă mă vindec nașule, o să-ți păzesc și matale grădina. Durerea- l făcu să închidă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
el dacă trebuia să rămână acolo, în sat. În altă zi, îl observase la biserică, dar nu la slujbă ca toți creștinii, îl văzuse vorbind cu preotul. Imediat după aceea, preotul îl chemă la dânsul. - Cum îți place cartea, măi băiete? îl cercetase părintele, după ce-l invitase în odaia mare pentru oaspeți. Băiatul era nedumerit și puțin speriat. - Păi cum să-mi placă? Îmi place să citesc, lecțiile sunt tare ușoare și simt că aș putea face mai mult la școală
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
strunelor se stinse, în ușă apăru silueta înaltă a unui bărbat într-un costum elegant, cu cămașă albă și papion. - Domnule subdirector, dânsul spune că... - Lasă- l pe el, este destul de mare să se descurce singur. Despre ce-i vorba, băiete? - Păi, am dat ieri examen la școala dumneavoastră, n-am unde sta până se anunță rezultatele, și ca să pot merge acasă pe jos îmi trebuie actele, spuse dintr-o suflare. Bărbatul lăsă ghitara deoparte și-l invită în holul mare
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
acolo, noutatea orașului, apoi a școlii, examenul însuși, cunoștința cu atâția oameni noi, unii binevoitori alții nu, se concentraseră, eliberându-se după câteva clipe, în care directorul Mitru se apropie și-l privi în ochi, zâmbindu-i discret. - Te felicit, băiete! Ai reușit, și fiind de-al nostru, de acum ai un regim special, vei fi bursier! - Ce înseamnă asta? reuși să îngăime, bucuros, cum nu-și amintea să mai fi fost vreodată în viața lui de 14 ani. Omul nu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Profesorul aflase că provenea din Basarabia, unde limba română avusese de suferit influențe de care nimeni nu mai putea fi acuzat acum, îl remarcase și-l urmărea în mod deosebit. Când le aduse tezele corectate, ținu să-l atenționeze: - Măi băiete, măi Ioane sau Jane, cum aud că te strigă colegii, să știi că tu, pe cât de bine răspunzi la oral, pe atât de prost te exprimi în scris. Simți că i se tăiau picioarele: - Știți, învățătorul pe care l-am
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
la gură, apoi la ochi ca atunci când soarele era prea puternic, privi peste poartă, o trase în lături și se ridică pe vârfuri, să-și îmbrățișeze băiatul. Avea obrajii ridați, umeziți de lacrimi. Îl sărută, găsindu-și greu cuvintele: - Măi băiete, măi Ionică! Zăpăcită de surpriză bâiguia, încurcându-se și ducându-și mereu mâna la gură și la ochi. Cum de ne-ai lăsat?... Da, bine c-ai venit sănătos! Nu-ți este foame? Hai să-ți dau să mănânci ceva
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
țară tunurile. Și obiectele personale mi le-am abandonat undeva, în mijlocul drumului. Colonelul înalt, cu o statură impunătoare și ținută demnă de militar de carieră, își lăsă ochelarii pe masă, își trecu mâinile prin părul albit pe la tâmple, oftând: - Măi băiete, știu cum s-a făcut retragerea, nu ești singurul care ai pățit asta, însă tare mă tem c-o să ajungi în fața Curții Marțiale! Fără resentimente, colonelul îl numi comandant de pluton în compania a douăsprezecea, mitraliere. Urmă o perioadă de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
reține, mi-a zis. Am aflat totul de la Ray Lennox, care a ajuns primul la locul faptei cu câțiva bulangii În uniformă. Mda, am aflat totul de la tânărul Ray, dar Toal, bineînțeles, are nevoie de audiență. Ești cam Învechit, Toalie băiete, cur fleșcăit. Se fâțâie de colo-colo de parcă ar fi un puțoi din ăla de rahat, masele inspector Morse. Ședințele sunt activitatea cea mai palpitantă de care are parte bulangiu. Apoi se așază din nou pe cur, enervat că Încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Bladesey la birou. — Interior patru-zero-unu-șapte, Cliff Blades la telefon. Cu ce vă pot fi de folos? — Mai Întâi ai putea să nu mai vorbești engleză cu accentul ăla de poponar. — A, bună Bruce. Ce mai faci? — Proaspăt ca roua Bladesey, băiete, Îi răspund eu, În timp ce un val de greață Îmi traversează corpul, iar mâna Începe să-mi tremure incontrolabil pe receptor. Vreau să merg acasă. Vreau În patul meu. Îi nevoie de umpic mai mult decâde câteva bombonele feroce ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
din ciorapii fini negri și o pereche de țâțe În care-ai putea să te pierzi. — Pentru nimic, mulțumește-i bărbatului tău cel cumsecade, amicul meu Cliff. Prieteni umili În posturi Înalte, ce ne-am face fără ei, hă, Bladesey băiete? — Foarte adevărat Bruce, Încearcă Bladesey să facă pe Înțeleptul, dar sună insipid. Mă uit afară pe geamul din spatele siluetei ăsteia obosite și insignifiante și fără Îndoială că a Început să ningă. Mă scuz și plec. E sâmbătă, dar Hearts sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-mă În spate după ea și lăsându-l pe câine să stea pe locul din față de lângă șofer. Claire se uită plină de Îndoială la partenerul ei din rolul principal. — Medalia de argint la Royal Highland Show În nouășcinci, ei, băiete, Îi spune Hector cu afecțiune câinelui, pornind motorul mașinii. Potaia se Întinde și Începe să mă lingă pe mână cu limba lui aspră ca glaspapirul. — Te place Bruce, remarcă Hector, ambalând motorul. Drumul o ia pe serpentine peste pământul Înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
totală pierdere de vreme. Se lasă Întunericul și nu mai avem șanse. Eu din greșeală calc intenționat pe coada câinelui, iar puțoiu scoate un chelălăit urmat de un șir de scheunături gâfâite și acuzatoare. — Fii atent la câine! Ești ok băiete? gungurește Hector. Claire Îmi aruncă o privire dezaprobatoare. O să și-o tragă ea nici vorbă. La limită am timp de una mică pe bancheta din spate a Volvo-ului. Îi propun asta, dar mă anunță că rămâne la Hector să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Ordinul devine sfat printr-o schimbare de macaz în tonul enunțării. Atunci când statutul destinatarul al doilea nu este unul blamabil, autorul coboară din amvon în spațiul intim al camerei duhovnicești, păstrând însă aceeași intransigență etică: "Nu-ți pierde niciodată, dragă băiete, naivitățile și temerile delicate și nu-ți fie rușine cu ele; e marea avuție sigură a unui artist. Și să nu-ți închipui că omul poate să fie dublu, și artist și porc, și selenar și mocirlos, că poate fi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
printr-o vastă colecție de miticisme, încadrabile folclorului citadin, a căror savoare reiese din amestecul inedit de calambururi, truisme, culmi și sintagme ce țin de ceea ce Constantin Amăriuței numea, într-un studiu remarcabil, "logosul parazitar"33: Ceri într-o băcănie: Băiete, o țuică! Nu-i da, domnule, c-o bea! zice Mitică. Unde ai plecat, Mitică? La vânătoare de lei. În loc de "usturoi", zice "vanilie sârbească", în loc de "vin", zice "flanelă de Drăgășani", și-n loc de "bilet de bancă", "poza lui Traian
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]