KorAP: Find »[drukola/base=bărbie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...135 >

3,362 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

taie o găină... Am și vacă, domnule! Pe onoarea mea! Eu am fost caporal la artilerie! Îți pregătesc o mâncare grozavă... Vra să zică treaba e ca și făcută... Ce mâncare îți place dumitale? Și mă privi iar zâmbind, cu bărbia în piept. Apoi tresări, cu un deget înainte: Stai! o friptură bună, și totul s-a sfârșit! Și o ciorbă! O ciorbă și o friptură! Asta e! Și chem pe Marin, și treaba e gata! Pe onoarea mea! Și rămase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
prea mult, și ce voiam eu să aflu, ori nu era în stare să-mi spuie, ori se prefăcea că nu înțelege. Și mă lua cu vorba-i pripită înainte, îmi zâmbea prietinește, își întindea degetul, trăgându-și în piept bărbia, se jura pe onoare și striga că a fost caporal în artilerie. Era o vulpe șireată domnul Sandu Popescu, de nu mai avea margine. Țuicile pe nesimțite le strecura spre pușcaș: boierul plătește! și tutunul, ori lipsea, ori nu lipsea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
spuie. Pusese lângă vatră gazornița și mă privea cu frică parcă. Zisei iar repede: —Bine, eu nu știam că neica Marin are fată mare... Și încă așa fată!... Mie nu mi-a spus nimic... Ea tăcea, c-o mână la bărbie, cu ochii întorși spre foc. Cum te cheamă? —Chiva! Eu mă gândeam: Ce să mai spun? — Am să vorbesc cu neica Marin, să nu te mai ție așa ascunsă... Nu, nu! răspunse ea pripit; să nu-i spui nimic! Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
luare-aminte se plecă spre înecat, îl întoarse pe spate și-i îndreptă capul cu fața spre cer. Ochii stăteau închiși acuma pe un obraz liniștit, senin, cu barba umedă, lucie. Bătrânul întinse sumanul roșcat peste trupul gol, îl acoperi până la bărbie, după aceea se așeză lângă bulgar, cu luleaua, slobozind din clipă în clipă vălurele de fum albăstriu. Grădinarul îl privise în tăcere. Cu ochii umezi, deodată răsăriți plini de milă de sub sprâncene, acuma se uita la bătrân. Vorbea din gât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Grădinarul bolborosi iar câteva vorbe și-și întoarse ochii spre mortul liniștit. Nu știu ce spui, bre! zise îndesat bătrânul, pâcâind din lulea. Grădinarul, de la înecat își purtă ochii cu lumina de milă spre mine; apoi, cu brațele puse pe genunchi, cu bărbia rezemată de brațe, rămase un timp uitându-se la podar. Se sculă după aceea și se îndreptă pășind rar, spre zarzavaturile lui. Rămăsei cu bătrânul și cu mortul. Soarele se scufundase; la asfințit crescuse o întinsă roșață purpurie. Prin lumina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
vorbi Lepădatu; eu îs om blajin... c-o vorbă bună mă faci rob... Altfel, cu răul să nu mă ieie nimeni că nu-i bine. Și să știi că eu nu-s dintre cei care se tem. Faliboga își puse bărbia în piept și privi țintă la Niță. Lepădatu îl privea și el drept și dârz fără să clipească. Ei lăsați, lăsați și voi! se amestecă deodată cu glasu-i subțire moș Nastase Tentea. Ce dracu, măi oameni buni! Abia v-ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
auzea. —Vai, și când s-a întâmplat asta? — În noaptea dintăi. — Pe urmă a mai venit la el? — Nu. În cealaltă noapte a vorbit numai de acea petrecere cu ursu. Nana Floarea își făcu cruce și rămase gânditoare, sprijinindu-și bărbia în palma dreaptă. După aceea păru că o frământă o grabă mare. Lasă tu asta, Onule, și du-te fuga de întărește focul din căsuță. Vin și eu numaidecât, să pun o tigaie cu niște carne afumată, ca să gătim ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

vedem. Mi-a dat bretonul la o parte ca să se uite de aproape. Se vindecă frumos, a spus, ca și cum ar fi știut despre ce vorbește. Cred că putem să dăm bandajele la o parte de pe astea. Și de pe cea de pe bărbie. (O bucată perfect rotundă de piele mi se luase chiar din mijlocul bărbiei. O să-mi fie de ajutor când vreau să-l imit pe Kirk Douglas.) Dar fără scărpinat, domnișoară! Desigur, rănile de pe față sunt vindecate atât de bine în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Se vindecă frumos, a spus, ca și cum ar fi știut despre ce vorbește. Cred că putem să dăm bandajele la o parte de pe astea. Și de pe cea de pe bărbie. (O bucată perfect rotundă de piele mi se luase chiar din mijlocul bărbiei. O să-mi fie de ajutor când vreau să-l imit pe Kirk Douglas.) Dar fără scărpinat, domnișoară! Desigur, rănile de pe față sunt vindecate atât de bine în zilele noastre, a spus pe un ton de expert, repetând ca papagalul ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
putut fără să-l lipesc din nou de față. Până acum mă ținusem departe de băutură pentru că mi-era teamă că s-ar putea să-mi placă prea mult. Se pare că avusesem motive. În timp ce ștergeam drojdia de șampanie de pe bărbie, mi-am dat seama că un chelner stătea răbdător lângă mine, așteptând să-mi întindă meniul. Oh, Doamne, îmi cer scuze, mulțumesc, am murmurat, gândindu-mă: Poartă-te normal, poartă-te normal. Jacqui îmi spunea cât de greu e să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
am întors, după cincisprezece minute chinuitoare, purtând triumfător un baton Eskimo, un baton Dove și alte trei înghețate asortate. Spre a acoperi toate fronturile. Posacă, Candace a acceptat batonul Eskimo și a stat într-o rână pe scaunul înalt, cu bărbia în piept, băgând la ghiozdan. Arăta ca un urangutan care fusese lăsat afară în ploaie. Acesta a fost, desigur, momentul când Ariella, care își petrecea weekendul la niște prieteni în East Hampton, ne-a onorat cu prezența. Situația n-arăta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Orgasm? Claire, Helen, dați-mi Multiple Orgasm înapoi! Un cuplu între două vârste, purtând haine comode de plimbare, tocmai ieșea din dormitor. Mama i-a văzut și, impasibilă, a schițat „salutul“ ei „politicos“ - un gest ciudat în care își ridica bărbia - și a zis: — Ce dimineață frumoasă. Păreau scandalizați și au pornit grăbiți spre lift; de îndată ce au dat colțul, mama a zbierat: —M-ați lăsat fără nimic! —Liniștește-te, i-am zis, din cameră. —Să mă liniștesc? Fiica mea se mărită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Angelo, îmbrăcat în negru. Știam că avea să fie de față, el și Rachel deveniseră buni prieteni din ziua aceea îngrozitoare în care mă înființasem la apartamentul lui. Am schițat un zâmbet politicos- nu foarte diferit de salutul mamei cu bărbia ridicată - și m-am ascuns și mai strategic în mulțimea de surori și nepoate. Nu voiam să-i vorbesc. N-aș fi știut ce să-i spun. Helen circula printre oameni și aduna bani. Pariem pe cât de mult vor întârzia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Spune-mi ceva mai interesant de atât. —Nu-mi amintesc. —Ba da. Ei bine, așa e, îmi aminteam, dar era mai greu să vorbesc despre asta. Mi s-a pus un nod în gât. — Știi că îmi apar inflamații pe bărbie? Ei bine, într-o noapte eram în pat și era întuneric și eram pe cale să adormim când a început să mă mănânce bărbia. Dacă nu mă dădeam imediat cu alifia specială aveam să arăt ca un lepros dimineața și trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
vorbesc despre asta. Mi s-a pus un nod în gât. — Știi că îmi apar inflamații pe bărbie? Ei bine, într-o noapte eram în pat și era întuneric și eram pe cale să adormim când a început să mă mănânce bărbia. Dacă nu mă dădeam imediat cu alifia specială aveam să arăt ca un lepros dimineața și trebuia să iau prânzul cu fetele de la Marie Claire a doua zi. Dar nu-mi luasem rețeta de la farmacie. Așa că el s-a trezit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

costumație mai bună. Nu se mulțumise doar să se înfășoare într-o haină neagră și groasă, ci își mai și înfășurase în jurul capului o basma albă care-i acoperea părul, o parte din frunte și din obraji, înnodându-se sub bărbie. Pe deasupra, își pusese un văl ușor, transparent. Deghizarea era atât de desăvârșită, că era cât pe ce să mă las iarăși tras pe sfoară. Când l-am reîntâlnit, părea tulburat. I-am cerut vești din expediție, dar a refuzat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
puțin de cele pe care le știam eu însumi. Iscoditorul mi-a jurat solemn că va face niscaiva cercetări pe lângă hamalii din breaslă spre a afla mai multe. * * * Să fim prieteni, să avem treisprezece ani, un puf care creștea pe bărbie și să ne luăm la trântă cu nedreptatea: douăzeci de ani ani mai târziu, asta însemna imaginea fericirii. Deocamdată, ce de frustrări, ce de suferințe! E adevărat că aveam, în ce mă privește, două motive serioase să mă bat. Cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
deschideam brusc ușa strigând: „Ajutor! A leșinat mireasa!“ N-aveam altceva mai bun de făcut decât s-o trag pe verișoara mea până la pat, s-o culc pe spate, să-i scot pantofii și să-i desfac eșarfa înnodată sub bărbie. Dădea impresia că e pur și simplu adormită, iar respirația, sacadată mai înainte, redevenea regulată. M-am așezat lângă ea, gândindu-mă ce era de făcut. Puteam să mă rănesc la deget cu un ac, să pătez rufa cu sânge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
avea să asculte de acum orbește de mine. Nu mai pășeam, ci de-a dreptul zburam. Când mi-am luat rămas-bun de la genovez, mi-a strâns îndelung mâna, aplecându-se ușor înainte; eu am stat drept, cu capul sus, cu bărbia ridicată. Bătrânul mi-a ținut ferm mâna într-a sa, mult mai mult decât o cerea obiceiul, apoi, fără să-și îndrepte ținuta, m-a privit țintă în ochi: — Ți-a surâs norocul, tinere prieten, și sunt fericit pentru tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
se ridice, mulțumindu-se, în ce-l privea, să-i sărute mâna papei, politicos, dar scurt. M-am apropiat la rându-mi. Leon al X-lea stătea nemișcat în fotoliu, arătând un chip spânatec, rotund și plăcut, o gropiță în bărbie, buze cărnoase, mai ales cea de jos, ochi liniștitori și cercetători totodată, degete netede, ale cuiva care n-a muncit în viața lui cu mâinile. În spatele lui, în picioare, stătea un preot care s-a dovedit a fi un tălmaci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Sixtinei, statuia lui Moise, cu privirea care fulgeră și cu buzele fremătătoare. Fără s-o fi căutat, am devenit un pivot și un simbol al rezistenței îndărătnice în fața lui Adrian. Văzându-mă cum trec, mângâind cu mândrie smocurile stufoase de pe bărbie, romanii cu chipurile cele mai spânatece făceau să se audă murmure de admirație. Toate pamfletele întocmite împotriva papei ajungeau mai întâi în mâinile mele, abia după aceea fiind strecurate pe sub ușile notabilităților orașului. Unele texte nu erau decât un păienjeniș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

întors încă și prezicătorii mi-au spus că un gal îl ajută să fugă... Că un gal mă va împiedica să pun mâna pe el... Numele gladiatorului este Titus, dacă vrei să știi. Și îl vreau înapoi. Băiatul își împinse bărbia înainte. Nu știu nimic despre gladiatorul tău, dar îți aduc aminte că tu mi-ai poruncit să vin să muncesc pentru tine. Vitellius clătină din cap. — Un gal care vrea să muncească în bucătăria mea! Râse ca și cum ar fi auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
descoperit într-o tavernă, îi spuse Vitellius lui Flavius Valens, care era așezat în fața lui. Prăjea măruntaie de mistreț... N-am mâncat așa ceva în viața mea. O mâncare divină. Se aplecă să-și clătească gura; lichidul i se prelinse pe bărbie și pe piept. Mestecă îndelung, ridicând ochii spre cer și mulțumind zeilor că-i scoseseră în cale un asemenea bucătar. — Gustă - Vitellius împinse tava spre Valens. E sublim. Își afundă degetele în sos, căutând bucata cea mai mare. Flavius Valens

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
înăbuși un zâmbet. Galba greșise când subestimase lăcomia lui Vitellius, reducând-o la mâncare. Vitellius era înfometat, într-adevăr, dar mai ales de putere. — Împărat! Dar de ce... de ce n-ai fi tu? - Vitellius se acoperi în grabă cu tunica, până la bărbie. De ce n-ai fi tu? Ești un soldat... Și Galba e un soldat și a fost ales de legiuni. — Eu nu am faima ta, răspunse Valens cu glas inexpresiv. Toți te cunosc, ești iubit de legiunile din toată Germania Inferior

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
au devastat-o e tocmai ieslea găinilor. Ne atrag acolo, pentru că știu că de acolo ne aprovizionăm. Ne așteaptă acolo ca să ne sucească gâtul, ca la găini. Au fost uciși toți centurionii, signifer-ul și ajutoarele de la care - Errius își frecă bărbia, așa cum făcea ori de câte ori era emoționat. Din cinci sute de soldați s-au întors doar patruzeci și cinci, iar tribunul Rubellius a scăpat de infamie pentru că a salvat măcar signum manipularis. — Ți-e frică? — Și dacă quazii se ascund în pădurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]