7,201 matches
-
în timp ce mâna stângă înfășoară tandru silueta pântecoasă a sandvișului. Scena de tantrism culinar are, precum observați, un foreplay pe măsură. Bref, iau o îmbucătură, însă am gâtul uscat de sete, astfel că trebuie să sorb câteva picături. Este cel mai banal gest cu putință, unul repetat de atâtea ori, încât a devenit pur automatism fizic, vidat de orice semnificație superioară. Înainte de a-l face, puteam să jur că, la capătul lui, mâncarea va aluneca mai lesne. Cât de mult aveam să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
încât cei care aleg să NU se exprime prin intermediul calculatorului constituie excepția de la regulă. Derivate din relativ celebrele jurnale online apărute în 1994, blogurile de astăzi nu se reduc la confesiuni textuale (citate culese anapoda din tratate zen, haiku-uri banale, picanterii semierotice, amintiri din copilărie și/sau de călătorie, rețete de supe); există numeroase audiobloguri, fotobloguri, sketchbloguri și chiar videobloguri (numite, nu râdeți, vloguri). Grație ușurinței cu care se poate crea un astfel de blog, aproape oricine este tentat să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu existenței unui sens în viața mea și realității în general. Alternativa nihilistă, în forma sa filozofică de reducere la nimic a oricărei semnificații sau în aspectul său practic de nu contează, totul este la fel (pentru a evita termeni banali), găsește totdeauna suficienți termeni negativi pentru deducția absurdității, pentru întreruperea, golul, lipsa de sens și de valori a existenței. Persoanele care trăiesc o astfel de neîncredere de fond nu sunt niciodată satisfăcute și transmit în jurul lor o atmosferă de nemulțumire
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
individului. În alegerile politice, foarte rar cineva și-ar pune propria încredere într-un politician sau persoană ce se declară public în favoarea unui nihilism fundamental cu îndârjirea lui Zarathustra lui Nietzsche. Astăzi, mai curând, este mult mai răspândit un nihilism banal, practic: trăirea realității acestei vieți ca și cum nimic nu ar conta, ca și cum anything goes astfel încât viața este o distracție. O știință veselă sau un stil de viață superficial. A discredita sau defăima persoana altora sunt gesturi foarte îndepărtate modului meu de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
din care tocmai a fost exclusă. Trăsătura decisivă a modernității, care face din ea o barbarie de un soi încă necunoscut, este tocmai faptul de a fi o societate lipsită de orice cultură și subzistând independent de aceasta. Oricât de banală și de obișnuită ar putea părea astăzi, această situație dă totuși naștere unui paradox aproape intolerabil, dacă este adevărat că, în calitate de autoconservare și auto-sporire de sine, viața constituie prin ea însăși un proces de cultură fapt pe care îl ilustrează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sprijin, copiii. Absența trimite la un tip de situație mediată, care este mai puțin spectaculoasă decât raportările directe. După modelul știrilor din media, este frapant să afli despre o persoană că este violată sau traficată, dar este un fapt divers banal și neinteresant faptul că o persoană își crește singură copilul. Intră într-o zonă a cumințeniei comportamentale, pusă la colțul societății. 1.1. Personal și politictc " 1.1. Personal și politic" M-am întrebat dacă, în încercarea de a aborda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și camere cu o destinație exclusiv privată (dormitoarele). Analog, se poate vorbi de vestimentație pentru „afară” (numind spațiul exterior casei) și haine pentru interior, „haine de casă”. Adesea, distincțiile de tipul public/privat sunt considerate subînțelese ca loc al cotidianului banal, ca dimensiuni de la sine circumscrise ale vieții de fiecare zi. Totuși, se pot delimita modele diferite de comportament pe care societatea, în ansamblul ei, grupurile de apartenență în special, le așteaptă de la indivizi, ca răspuns al recunoașterii distincțiilor între public
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
prejudecăți (ce apar ca un context în care încadrăm o stare asupra căreia ne orientăm atenția, ca sumă de judecăți gata elaborate, puse înaintea judecăților pe care urmează să le facem). Prejudecățile 2 sunt prezente pretutindeni, de la aspectele cele mai banale ale vieții cotidiene la modul cum sunt prezentate la nivel academic diverse teorii privind ordinea socială. Ele au rolul de a simplifica o realitate socială, de a face abordabilă o situație prin încadrarea ei într-o categorie 3. Acest lucru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
văzul, auzul sau omenia, simțul dreptății și al adevărului ori nervii mâinilor și ai picioarelor. în sens strict, ar trebui ca bunicul să poată trăi fără ajutorul literelor. Explicația celor întâmplate ar putea sta, în treacăt fie spus, în faptul banal că la dezghețare s-a adăugat un lichid nepotrivit. Poate că o simplă apă minerală ar fi fost preferabilă berii slabe de Malå. Acum nu mai rămânea decât să te mulțumești cu rezultatul obținut. Pentru cel pe cale de a îmbătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
sunt pline de mirare. în spatele limbii ei suedeze se aude tot timpul dialectul din Norsjö. în felul acesta întreaga literatură pare să vină de acasă. Chiar acum citim Viața micilor morți. A scris-o Pierre Michou. E un roman destul de banal. Ea întoarce foile fără să facă zgomot. înțeleg că este vorba despre slăbiciunea ereditară, despre incapacitatea moștenită de a tălmăci și înțelege mediul. Scriitorul a scris despre propria lui viață, fără să-și facă probleme și fără să adopte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
incorigibil. Din punct de vedere natural erai, de bună seamă, imaginea mea, dar atât de crud deformată, încât tu, într-un sens mai profund mai adânc, nici nu îi aparțineai familiei mele. Când te vedeam stând pe dușumea și răsfoind banala colecție de gravuri mediocre ale lui Doré, întreaga mea ființă era străbătută de fiori. Eram nevoit să mă întorc cu spatele și găseam o consolare simplă, dar acceptabilă, doar atunci când îmi lăsam privirea să rătăcească peste mărețul teritoriu care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
destin, de Dumnezeu, de îmbunătățirea sorții. Terapie a destinului, sună ciudat, și câtă importanță are... Pentru mulți, viața e un cumul de erori. Erori neștiute, abateri imperceptibile de la legea naturală sau legea relevată, contrarieri ale dreptei naturi. Erori în aparență banale, cum ar fi eroarea de a fi mâhnit, care este o agresiune împotriva ta însuți și care îți înjumătățește puterile. Sau conflictele cu sine, cu semenul, cu spațiul, cu sacrul - și toate ne strică viața. Prin cumul, erorile fac o
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
întâi pentru dezvoltare de drivere, apoi în legătură cu un program antivirus. Da, avea realizări la firmă și acasă bucurii. În urmă cu un an, însă, Liviu făcuse o pasiune pentru una dintre programatoarele angajate la firma lui, o fată de altfel banală, fără multă cultură sau cunoștințe în afara sferei ei de activitate. Nici acum nu înțelegea cum și de ce se întâmplase. E drept, în vara aceea Arm lipsise împreună cu fetele, căci picta un iconostas pentru o mănăstire și luase și fetele cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mergi mai departe. Și tu ești convinsă că, dacă ai iertat, totul e în ordine, dar nu e așa... Rănile rămân și, deși păreau închise, ele dor mai departe... Nu mai ai siguranță, nu mai ai liniște, certitudini, bunele și banalele certitudini, de care o femeie are atâta nevoie... Căci o femeie, ca să fie fericită, are nevoie de multă siguranță... are nevoie să simtă un bărbat în spatele său... și dintr-o dată nu mai e nimeni și nimic, căci dacă nu mai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
acum nu-mi explic ce-am găsit la Beatrice. E ultima oară când vorbesc despre ea, adăugă el repede. Știam că nu o iubesc, simțeam asta, știam asta, o vedeam cum arată - nu are nimic din feminitatea ta, nimic, nici banală nu e, ci chiar dezagreabilă. Am știut asta și am văzut-o așa de la început! Vezi, nici eu nu mă înțeleg... Da, era foarte pricepută în pat, dar nici cu asta nu m-a convins, dimpotrivă, am înțeles că fără
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și a conștiinței! Pentru ce crezi tu că au mierlit-o tinerii noștri la revoluție?... Discuția ar mai fi continuat, fiindcă Bart ținea să-i demonstreze că se înșela și că nu era deloc echidistant cum pretindea, ci doar un banal sofist care, în realitate, nu credea în nimic, în afară de binele său personal. Ar fi cântat frumos și pe aria lui Troțki, Che Guevara sau Pol Pot, dacă i s-ar fi oferit oportunitatea, clamând cu mâna pe inimă că este
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
îl oferă dinamica pieței. Se publică, într-adevăr, de un deceniu încoace, mult, cărți din toate domeniile și din toate grupele valorice, așa încât - invocând legea numerelor mari - sumedenia de volume tangente cu autorul nuvelei Remember nu ar fi decât o banală epură din tendința generală. Iar prima replică la o asemenea poziție o dă bunul simț. De ce, de pildă, dintre toți prozatorii epocii dintre războaie, numai unul a fost, nedemocratic, selectat? Iar acesta nu e nici admiratul Camil Petrescu, nici nedreptățitul
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
-i leagă pe cei doi mari scriitori germani și dincolo de moarte, în epistolele pe care și le-au adresat cu unele intermitențe timp de aproape două decenii. Începutul tristei povești de iubire dintre Paul Celan și Ingeborg Bachmann este un banal "coup de foudre": o întîlnire la sfîrșit de mai 1948, în casa pictorului Edgar Jene, la Viena. Viitoarea mare poetă are 21 de ani, este studentă în filozofie, este frumoasă, inteligentă, curtată, se află în compania mentorului ei Hans Weigel
Vremea inimii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8060_a_9385]
-
lăsate baltă ale lui Topârceanu. În slujba faptelor diverse, ale căror strofe sînt, probabil, cele mai cunoscute din tot volumul (fără să se rețină, neapărat, și numele autorului care le-a făcut să circule). De pildă, ,La Circ? Un accident banal", subiect de rescrieri periodice (fiindcă și circul, nu-i așa, e veșnic?). Sau drama, fără nici un fel de adîncime sau compasiune (deși dedicată atoatesuferitorului Perpessicius), a pasagerului sinucis în camera de hotel. Nu ne privește de ce. Celebră, atît cît poate
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
viața: blestemul patern din cauza căruia își considera viața închinată Domnului și despărțirea de Regine. Nu, nu e vorba de a scormoni delirant în biografia lui Kierkegaard pentru a scoate din ea niște scheme psihanalitice răsuflate, ci de a surprinde o banală și verificată corelație: că opera unui intelectual nu poate fi separată de biografia lui. În schimb, studiată la rece și în gol, în virtutea unei analize aseptice de laborator logic, opera lui Kierkegaard ar semăna cu o apariție monstruoasă: un carnaval
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
mea,/ acoperită temeinic cu înserări și spornice greșeli,/ coboară o sabie gingaș-amară... Doamne, Tu, ce singur ai cântarul, Ocrotește-mi frica de dincolo,/ unde sufletul, sfiindu-se foarte,/ Rămâne prudent, static, la prima treaptă a scării." Poemul care se intitulează banal dar dă brusc de gândit cu altă rezonanță, spre ceva simplu și profund Anotimpul acesta nu figurează în calendar! De n-ar fi fost îngăduit ligamentul riscant și stricător de imagini! înlocuiți timpul cu alt cuvânt, vremea, de pildă, ori de câte ori
Poemul si scriitoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7878_a_9203]
-
Svetlanei Cârstean sfidează atracția - aproape gravitațională - exercitată în permanență de contextul istoric recent. Atât cât e necesară - fiindcă, sincer vorbind, nu prea e - bibliografia acelei lumi de crepuscul comunist e minimală. Iar efortul de acoperire a ei nu trece de banala foiletare. Cât de sigură e identificarea dintre atelierele care crescuseră, obligatoriu, în curțile tuturor școlilor dintr-o țară multilateral dezvoltată și apăsătorul loc în care, la capătul multor zile, a răsărit, unică, Floarea de menghină ? Personal, tocmai pentru că o consider
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
începutul cărții (capitolul "Mentalitățile") și prin concluziile de la sfîrșit ei. E vorba așadar de acele cîteva distincții teoretice pe care o disciplină atît de ne-teoretică ca "studiul mentalităților" le poate îngădui. Ce înseamnă în fond termenul acesta atît de banal și de vag: mentalitate? Dacă am defini-o drept "totalitatea reprezentărilor pe care le au indivizii despre societatea în care trăiesc" (p. 11), n-am spune mare lucru. De aceea, să încercăm să surprindem mentalitatea urmărindu-i cîteva din trăsăturile
Acvariul cu mentalități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7884_a_9209]
-
de mijloace proprie regizorilor care au fondat Dogma 95 la tematica aleasă, cu un impact social imediat nefiltrate eticist sau estetizant. Atât regizorul român, cât și cei francezi plonjează în cotidian pentru a alege nu un caz excepțional, ci unul banal care ar putea deschide rubrica de fapt divers. Povestea este foarte simplă împinsă spre banal, Bruno (Jérémie Renier) și Sonia (Déborah François) sunt doi tineri lipsiți de posibilități, care au un copil. Bruno trăiește de pe urma furtișagurilor și are mica sa
Tați, mame și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7001_a_8326]
-
social imediat nefiltrate eticist sau estetizant. Atât regizorul român, cât și cei francezi plonjează în cotidian pentru a alege nu un caz excepțional, ci unul banal care ar putea deschide rubrica de fapt divers. Povestea este foarte simplă împinsă spre banal, Bruno (Jérémie Renier) și Sonia (Déborah François) sunt doi tineri lipsiți de posibilități, care au un copil. Bruno trăiește de pe urma furtișagurilor și are mica sa bandă de tineri ucenici, elevi de școală generală care fură pentru el în timp ce tânărul posedă
Tați, mame și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7001_a_8326]