1,700 matches
-
George Astaloș, "argoul este reflexul nesupunerii, este un act nemărturisit de revoltă. De-asta (sau și de asta) puterile totalitare se încrîncenează să sufoce acest agent periculos al nesupunerii: argoul"62. El creează un sentiment de familiaritate și complicitate, compensînd banalitatea limbajului oficial prin producerea de surprize lexicale. Prin marea lui putere de a lua în glumă sau de a ironiza autoritatea, o face mai ușor de suportat unor oameni asupra cărora ea se manifestă violent. Argoul nu este limbajul delincvenților
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
trec mâna prin păr și-mi aprind o țigară și-mi dau ochii peste cap și-așa mai departe. Adică fac tot felul de gesturi interesante. Deschid gura și vorbesc. Emit tot felul de teorii de mare valoare sau spun banalități perfecte exact ca și cum aș emite teorii de mare valoare. Și fac toate astea pentru că știu că ființa asta mă observă. Și pentru că știu că ființa asta trebuie să-mi cadă în plasă. Sunt mai rău decât un păianjen. Pot să
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
la fel maternatici complicate, pentru mine. Către sfârșit s-a mai petrecut o mică și semnificativă întâmplare. Noi rămăsesem încă la masă și, în jurul nostru se făcuse grup. Câțiva comeseni se așezaseră în largi fotolii de trestii, si se depanau banalități curente. Îndeosebi, o femeie urâtă și nu tocmai tânără provoca naiv pe G., care nu o bagă în seamă decât atât cât îi trebuia, ca să fie interesant față de nevastă mea. Și când aceasta urâțica ia cerut un pahar de vin
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
un „Sisif fericit” (A.Camus). Deși sumbru, tragic, acest final nu e lipsit de tremolul speranței într-un viitor mai bun pentru o clasă socială puternic reprimată. Ultimul acord al cărții, deși conceput grandios, nu e lipsit de o anume banalitate ce transpare din sentimentul foarte concret al dinamicii vieții, pigmentat de o abia perceptibilă tristețe la indiferența unui univers străin de dramele umane: „Glasurile se amestecau, se confundau, se pierdeau în zgomotul din ce în ce mai mare al lumii...”, unde „lume” nu e
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
de cele două posturi Tv.care transmit în majoritatea timpului de emisie muzică populară, cu artiști de profesie, care mai îndulcesc viața și spiritul omului de rând, ca de altfel majoritatea emisiunilor politice, economice sau de alt gen sunt niște banalități care nu prezintă nici-un interes pentru ascultatorii din România. Este de condamnat atitudinea unor persoane,chiar intelectuali, care acuză în continuare și batjocoresc imaginea cetățeanului român, N.Ceașescu, care toată viața lui a luptat pentru binele poporului și națiunii române
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
avut o pulbere mai fină decât făina presărată pe el, cravata strâmbă, pantalonii necălcați: ceva între senior și vagabond. M-a trecut brusc un fior neplăcut, ca presentimentul unei primejdii. Necunoscutul a încercat să intre în vorbă cu mine, câteva banalități (nu mai știu dacă vorbea maghiara sau româna), un răspuns al meu evaziv, dorința de a scăpa cât mai repede de cel ce mi se părea că atentează acolo, în plină stradă, la pudoarea mea; o mână întinsă, când să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
care nici ele nu știau bine ce ar trebui să cuprindă. Astfel, toate metropolele de echilibru ale anilor 1960 deveniseră "eurocetăți". În sfârșit, aceste campanii de comunicare, adesea foarte costisitoare, nu au adus niciodată aleșilor beneficiile așteptate. Temele ușoare și banalitatea flagrantă a mesajelor nu au produs distincțiile scontate. Urmând moda, orașele au ajuns la uniformitate. Jean-Pierre Sueur, primarul din Orléans și secretarul de stat al colectivităților locale la începutul anilor 1990, nu-și ascundea la un moment dat perplexitatea: Când
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
bună știință, spre exasperarea lectorului. Cauza frustrării lecturii e tocmai planul autorului, convenția lui romanescă, cea pe care o acceptam fără să crâcnim când era vorba de Galsworthy, Dickens, chiar și Virginia Woolf. Revolta lectorului față de convenția romanului e o banalitate în Epoca Desperado. Tratată cu aceeași ironie ca și viața universitară (pe care, în interviuri, romancierul declară că o respectă), cealaltă temă esențială la Lodge e catolicismul. Romanicera Helen Reed e catolică nepracticantă. Crescută într-o familie catolică, la o
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a epocii staliniste, al cărei rezultat a fost adesea dramatic. De câte ori nu mi s-a repetat: „Ești obsedată de un trecut devenit ireal, ar trebui să-l uiți!“ La aceasta, răspundeam că văd în propria noastră experiență un amestec al banalității cu oroarea a ceea ce a devenit soarta oamenilor în acei ani cheie ai deceniului ’50. Tot ce ni s-a întâmplat a căpătat acea notă de tragică absurditate ce făcea ca, plecând de la nimic, dictatura totalitară să te închidă într-
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
vertical, închidere fără speranță în cetatea perisabilului? Față de acest spectacol, angajarea spirituală pare că trebuie să se așeze în opoziție, în conflict, să lupte eroic pentru a-i demasca puținătatea sau chiar impostura, pentru a se elibera de strivitoarea lui banalitate. Ca să-și găsească drumul, căutătorul spiritual pare să trebuiască în primul rînd să înfrunte date constitutive ale modernității, să meargă împotriva curentului ei. Sigur că omul credincios își poate trăi astăzi fără opreliște convingerile religioase, poate chiar mai confortabil, mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
imperfect. Această "dezambreiere" este frecventă în textele literare povestite la perfectul simplu, în textele științifice, în articolele de dicționar etc. Generalizările sînt un bun exemplu de enunțuri rupte de situația de enunțare: așa se întîmplă în generalizările din proverbe sau banalități de tipul: "Francezii sînt individualiști". În acest caz nu există ancorare în situația de enunțare: nici urmă de cuplul de enunțiatori (eu-tu), sau de deictice ca aici, acum etc. Prezentul nu indică faptul că enunțul este adevărat în momentul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
prin structura intelectuală, drept pentru care în plan creator, cum subliniază și Eugen Simion, bunul-simț clasic învinge pe omul romantic din Heliade. Cel care a scris E. Lovinescu, scepticul mîntuit descoperă și remarcă giuvaieruri lirice într-un ocean de simple banalități preromantice și în unele locuri vag romantice, precum noroi de flăcări (inspirat comentat), sau tulburătorul vers: Lumina sa e vocea, prin ea vorbiți vederii și aș adăuga încă două versuri din Mihaida: Și-n haos echilibrul și ordinea se puse
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
marcat și continuă să marcheze poezia românească postbelică: "Bacovia devine mare, unic, prin formă. Un stil tăios, lapidar, iată tehnica sa, strict bacoviană: foarte puține cuvinte, toate uzuale, se transformă, printr-o matematică secretă, care le subliniază și mai mult banalitatea prozaică, în luciri calme, în ecouri de muzicalitate. Bacovia recompune o lume dezorganizată, descompusă, într-un spectru de culori, o închide într-un vas de cristal. Strigătul rămîne îngropat pentru că doar el, Bacovia, atinge cu adevărat umanul. Tonul pur, liric
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de la individul contaminat la cei sănătoși”. Frica aceasta generalizată nu putea fi obținută dacât prin organizarea unui climat de violență instituționalizată, prin ideea generalizării represiunii, cotidianizării brutalității, a terorizării populației prin violența gestionată de stat. Sintagma propusă de Hannah Arend - “ banalitatea răului” - pare să se potrivească perfect pe realitatea la care ne referim. ”Răul” devenise o caracteristică “banală”, curentă, un mod de existență pentru majoritatea populației. O trăsătură esențială a contextului social și “cultural”. “Răul impregnase universul cotidian, se banalizase” (Oprea
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
distant și totuși apropiat sufletește, distins, cu o frunte înaltă de voievod, Vladimir Streinu a fost și a rămas unul dintre poeții și criticii noștri literari de seamă, ce a lăsat poporului său lucrări de mare valoare critică și poetică." Banalitățile rostite pe ton grav, volutele sentimentale și considerațiile liricoide subminează în cazul lui Virgil Carianopol bunele intenții. În foarte doctul studiu monografic dedicat "Revistei Fundațiilor Regale" , Mioara Apolzan consacră lui Vladimir Streinu câteva pagini substanțiale. Criticul a fost un colaborator
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
vertical, închidere fără speranță în cetatea perisabilului? Față de acest spectacol, angajarea spirituală pare că trebuie să se așeze în opoziție, în conflict, să lupte eroic pentru a-i demasca puținătatea sau chiar impostura, pentru a se elibera de strivitoarea lui banalitate. Ca să-și găsească drumul, căutătorul spiritual pare să trebuiască în primul rînd să înfrunte date constitutive ale modernității, să meargă împotriva curentului ei. Sigur că omul credincios își poate trăi astăzi fără opreliște convingerile religioase, poate chiar mai confortabil, mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
quasimaladive de utilizare a biografiei în judecata de valoare asupra operei). Nimeni nu se poate îndoi de faptul că biografia unui filosof dezvăluie atitudini ale căror semnificații pot avea o încărcătură insolită sau, alteori, nu depășesc ceea ce am numi o banalitate descumpănitoare. Dar nu numai viața unui gînditor ne poate marca, ci și moartea sa, cu nedeslușitele ei mistere. Cel puțin de la Socrate încoace, întrebarea: cum mor filosofii? n-a încetat să-i tulbure pe cei ce au vrut să înțeleagă
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
spulberîndu-se ca o grămadă de semințe purtate de nebunia unui vînt". Drama eului cioranian își începuse întîiul act declanșat de cotidianitatea tragică, una care lăsa asupra sa un fel de urme de leu scăpat din lanțuri, o dramă întreținută de banalitatea care, fiind aceeași dar repetată sub alte măști, ascunde "aceeași esență de platitudine acceptată cu capul plecat și cu ochii înlăcrimați și închiși"112. Eul acesta de care vorbim și pe care ni-l relevă primele texte scrise de Cioran
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
poate persifla și ignora pe veleitari și impostori, cel care ne salvează iluziile și credința în cuvînt, după cum tot acesta vestește izbînda și mîntuirea noastră prin cuvîntul viu, dușmanul de moarte al prostiei deghizate și stilisticii de lemn. Dar cînd banalitățile presei vor depăși destinul prozaic al scrierii caduce (aceea care se naște și moare aici și acum, la puțin timp după actul scrierii ca atare) și cînd mediocritățile neaurite se vor autodizolva, va fi semn că gloria efemeră a gazetarului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
atunci cînd face portretul spiritual al lui Dan Deșliu, despre care spune că s-a "născut ca un poet perimat, iar astăzi ne apare ca un scriitor desuet", un creator care, de la infraliteratură, a traversat un spațiu liric "de o banalitate sufocantă", cu o "verbozitate vîscoasă și nesemnificantă". Sau, comentînd versurile lui Marin Sorescu, constata un manierism "ludic, hazos, antisentimental, antipoetic prin raportarea la creația lirică tradițională", iar dizarmonia dintre fond și formă, dezacordul dintre cuvint și idee, dintre sentiment și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
personal) s-ar putea să fie tocmai această independență de spirit. Cartea, riguroasă și acerbă în același timp, se citește cu interes și pasiune. Argumentare și expunere strânsă, tensionată, concentrată. Reținem deocamdată, în acest cadru, doar capitolul cultural intitulat: Apoteoza banalității (pp. 255-280). Este cea mai riguroasă expunere critică a ceaușismului cultural, a revoluției culturale desfășurată la noi de fosta dictatură, scrisă până acum. Se simte imediat experiența trăită și documentarea directă. Pentru a nu mai aminti de talentul de sinteză
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
avem nici o ediție completă etc., etc. Care să fie cauzele? Criza este, pentru a rămâne la esențial și fundamental, de structură și mentalitate culturală, de organizare și instituțională, pentru a nu mai vorbi de cea financiară. Cultura spunem o mare banalitate costă în primul rând bani. Mulți, foarte mulți bani. Care deocamdată O nou cultură română lipsesc. în orice caz lipsesc pentru cultură. Un buget ce prevede doar 0,4 sau 0,6% pentru cultură este condamnat, din acest punct de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
camuflează în lume sau în istorie, devenind "irecognoscibil" ("În Șarpele o atmosferă banală și personaje mediocre se transfigurează treptat. Ceea ce venea de "dincolo", ca și toate imaginile paradisiace de la sfârșitul povestirii - erau deja acolo (s.a.) de la început, dar camuflate în banalitatea de toate zilele și, ca atare, irecognoscibile"7). Înțelegerea simbolismului latent al universului, accesul la o mitologie demult îngropată reprezintă unul dintre resorturile esențiale ale literaturii fantastice ale lui Eliade, care-i permite individului să participe la procesul de revrăjire
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este marea (mer), cel din urmă semnificant câștigând tot mai mult teren, în detrimentul celui dintâi; voiajul în Corsica este "verificarea luminoasă a împotmolirii în mlaștina numelui"75 - (tr. m.). Pe de altă parte, sesizează Marie-Thérèse Mathet, prenumele eroinei, Jeanne, prin banalitatea sa, înlătură a priori orice mister al eroinei. Deoarece numirea și apariția eroinei sunt concomitente, pe plan naratologic, ea se detașează radical de alte protagoniste (care vor fi anunțate sau prezentate) și se constituie în eroină prin acest statut nominal
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și gesturile excesiv de politicoase, locvacitatea față de necunoscuți, cu tendința spre confesiune, faptul că se recunoaște a fi un veleitar ratat, compensat de reverie 300. În acest sens, Onofrei din Podul spune: "Uneori la anumiți oameni, sub aspectul celei mai stridente banalități, ți se revelează structurile profunde ale realului. Structuri care, altminteri, rațional, vreau să spun, ne sunt inaccesibile"301). Sufixul patronimic "-escu" (căruia lingvistica românească i-a evidențiat echivalența de ordin semantic cu articolul posesiv: "al lui" sau cu sintagma "aparține
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]