2,115 matches
-
atunci Îl pasc alte primejdii și dureri, după cum bine știm amândoi. Am Înțeles ce-ați vrut să spuneți cu durerile sufletești și ați avut dreptate. știu că ducele, deși mă prețuiește și are nevoie de banii și autoritatea mea printre bancherii și negustorii din Zürich, nu vede În mine decât un om de rând, așa cum și sunt. Pentru el, Bodo nu e vrednic să se unească cu fiica lui. Nu-l judec pentru asta. știu că Dumnezeu a lăsat nobili și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
timpul, jupâne Urs, să fac lumină Într-o istorie veche, care, dacă nu s-ar fi Întâmplat toate câte s-au Întâmplat În ultimele zile, ar fi trebuit să rămână În Întu neric... Sihastrul vorbea cu amărăciune. Pentru prima oară - bancherul zürichez Îl cunoștea de multă vreme - pe chipul său apăruse o expresie de omenească Îngrijorare și dez nădejde. Ceea ce Îl umplea de mirare pe bătrânul bancher, căci pentru el călugărul era un Înger, o făptură supra ome nească, căruia toate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fi trebuit să rămână În Întu neric... Sihastrul vorbea cu amărăciune. Pentru prima oară - bancherul zürichez Îl cunoștea de multă vreme - pe chipul său apăruse o expresie de omenească Îngrijorare și dez nădejde. Ceea ce Îl umplea de mirare pe bătrânul bancher, căci pentru el călugărul era un Înger, o făptură supra ome nească, căruia toate patimile și durerile pământenilor Îi erau cu desăvârșire străine. Ar fi fost mai bine pentru toți, reluă eremitul. Pentru domnia ta, care ai fi rămas credincios până la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a fost căsătorit cu Bertha de Olanda. A fost o căsătorie politică, desigur. După ce s-a năs cut delfinul, actualul rege Ludovic VI, Filip și-a părăsit nevasta În . — Da, Întâmplarea a făcut mare vâlvă la acea vreme, spuse neliniștit bancherul, neștiind unde voia să ajungă bătrânul. Cu atât mai mult cu cât Filip s-a căsătorit după aceea cu o frumoasă doamnă, cred că se numea Bertranda de Montfort. — Sunt cu totul uimit de memoria domniei tale, consiliere. Dar sunt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
acolo unde pruncul putea găsi un adăpost și o familie. și am găsit, după cum ai văzut, domnule Urs. Călugărul se ridică, deschise o raclă mică și scoase din ea un ametist minunat, montat În argint, aidoma cu cel pe care bancherul Îl găsise În coșulețul pruncului. — Iată piatra geamănă cu cea pe care o cunoști, desigur, preacinstite domn. Împreună cu crucea, alcătuiau un colier pe care regele Îl dăruise iubitei lui. Bertranda mi le-a Încredințat pentru a servi ca semn de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
destoinicie era mândru. Dar, În același timp, după ce află cine era, Începu să-l privească cu o anume sfială. În vinele acestuia curgea sânge albastru, care l-ar fi Îndreptățit să urce Într-o bună zi pe tronul francilor. și bancherul avea mult respect pentru cape tele Încoronate, chiar dacă știa cât de goale erau buzunarele lor. Spre mirarea lui, Bodo primi noutatea cu oarecare indiferență. Jupânul Urs nu mai pricepu nimic. Să afli că ești prinț de sânge, fiu de rege
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vedea zâmbind ca altădată. XIX Ceata de slujitori cu care respectatul negustor Josua sosi În Zürich era neobișnuit de mare. Totuși nimeni nu găsi În aceasta o pricină de mirare, pentru că bogatul venețian nu era de fel un necunoscut. Cu bancherii orașului făcuse totdeauna un negoț bun și se arătase a fi om de Încredere. Pe cuvântul lui te puteai bizui, mărfurile sale erau bune și Își plătea totdeauna datoriile la timp. Se povestea că avea mare trecere și la signorie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu băgă de seamă că În jurul carelor Încăr cate cu marfă stăteau prea mulți paznici. Drumurile erau nesigure și tâlharii pândeau pretutindeni. Ca de obicei, trase la cel mai bun han din oraș și se grăbi să-l viziteze pe bancherul Urs, cu care, spunea el, avea de făcut un schimb foarte important. Hangiul Întinsese deja masa de bun-venit: știucă Împănată cu usturoi, Într-un delicios sos de smântână, piept de vițel fript cu ciuperci și brânzeturi de diferite soiuri, cele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ceru să i se aducă grabnic trăsurica cea ușoară cu care călătorea, Întovărășit de un lacheu de casă mare, un tânăr arătos și Îngrijit, așa cum se vedeau deseori În casele distinse și care nu se clintea de pe capră, de lângă birjar. Bancherul Urs nu era acasă. Nici slugile nu știau unde e. Cu o săptămână În urmă sosise un curier, pesemne tocmai din Breisgau. Imediat după aceea stăpânul s-a azvâr lit În șa, deși nu mai călărise de ani de zile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu mai avu cu nimeni. L-a plâns toată viața și mergea În fiecare an să se roage la mormântul său. Epilog După ce Bertold fu așezat În mormântul din cimitirul mânăstirii Sfântul Petru, cu ceremonialul cuvenit unui cap Încoronat, bătrânul bancher Urs Își duse fiul iubit acasă la Zürich și-l Îngropă alături de Wilfriede. Fu trimis un curier la Curtea regelui Ludovic, pentru a-i anunța moartea fratelui său vitreg. Dacă această veste l-a Îndurerat sau dacă a fost mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
apus. Câțiva ani mai târziu un cioplitor În piatră venit de departe lucra la portalul bisericii din Taragona. În grupul de statui sculptat chiar la intrare se găsea cea a Fecioarei Maria, de o frumusețe nepământeană. Un negustor prieten cu bancherul Urs povesti, aflându-se odată În Freiburg, că trăsăturile Îi erau cumva cunoscute și că Îi aminteau de no bila Adelheid. Îndrăzni, stânjenit și cu sfială, să spună aceasta, când Își Întindea stofele scumpe În fața tinerei ducese Clémence și a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
făcut asupra celor 1600 de ferme, a lămurit lumea fermierilor asupra rolului pe care trebuie să-l joace mecanizarea În fermele lor. Condus de P. Pană mergem să vizităm ferma Harold Bruder, la câțiva kilometri de Urbana. Ferma aparține unui bancher și e cultivată de familia Bruder În dijmă. Nu are argați. Bruder e bacalaureat, nu e proprietar, și lucrează În dijmă. Întinderea fermei e de 242 hectare. O lucrează În dijmă de 12 ani. Proprietarul dă pământul și clădirile, jumătate
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
e adevărat nu numai în țările socialiste, ci și în cele capitaliste, afară doar de o restrînsă categorie de "inițiați", de membri ai "elitei", în realitate niște dezmățați ai intelectului și pînă la urmă legați de sacul cu bani ai bancherilor". Toate aceste afirmații mincinoase și contradictorii sînt elocvente în sine și lămuritoare pentru statutul scriitorului în timpul dictaturii comuniste. În scurt, Mihai Beniuc lovind cu barda, vorba lui, desparte apele de uscat, "între îndrumare și libertate, deci între introducerea liniei în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pentru orientarea lor în cîmpul activității literare linia partidului". Cei care nu au acceptat pentru orientare se înțelege, în totală libertate linia partidului n-au pierdut decît libertatea personală, unii și viața. Și cum disprețul față de sacul cu bani al bancherilor trebuia ținut mereu treaz, cel care a scris Mărul de lîngă drum nu uită a vorbi despre condițiile tot mai bune ale muncii literare. Cu date și cifre elocvente sînt prezentate sumele cheltuite și primite de către scriitorii aliniați, dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nuanță de compasiune, deoarece această „falangă” a tinerilor va fi cu siguranță una de „sacrificiu”! Așa cum se va Întâmpla și cu falanga primilor „afaceriști”, cu cea a primilor politicieni, cu cea a primilor „mari ziariști” sau „moderatori celebri”, a primilor bancheri etc. etc. Nu numai revoluția Își devoră copiii, dar și post-revoluția, acele frământări și noi sau false adaptări sau readaptări numite „crize” sau „tranziție”. Cu atât mai teribile, mai năucitoare cu cât „căderea” a fost mai mare, mai neașteptată, căderea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dar și germani, greci și armeni — au ocupat aceste sectoare, imprimând românilor un complex de inferioritate. Ponderea evreilor a fost mare Îndeosebi În comerț. În fapt, societatea evreiască era ea Însăși puternic polarizată: pe de o parte unii evrei bogați, bancheri, comercianți sau industriași, pe de altă parte numeroși evrei trăind În condiții precare, În cartiere sărace. În privința științei de carte stăteau, În medie, mai bine decât românii; erau mulți evrei În profesiunile liberale: medici, avocați, jurnaliști... Incontestabil este și faptul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Berlin, cel care a lansat această funambulescă inițiativă, s-a gândit să reconstituie, după aproape o sută de ani, o rută mitică, cea pe care a urmat-o Expresul Nord-Sud european. Legenda spune că, la sfârșitul secolului al XIX-lea, bancherul Georges Nagelmackers din Bruxelles a avut un vis: un tren care traversează Europa fără a se opri la frontiere, fără a schimba vagoanele, în pofida diferitelor ecartamente ale liniei. Acest tren ar fi trebuit să străbată, în numai 90 de ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
al Conservatorului din Moscova. Serghei este angajat într-o orchestră simfonică multietnică din orașul Porto, iar pe timpul acestei veri, împreună cu colegii săi, a încheiat un contract pentru o serie de concerte la Cascais, o stațiune turistică foarte scumpă, frecventată de bancheri, oameni politici și vedete ale showbizului. Nici nu e de mirare: Cascais a fost reședință de vară a regilor portughezi între 1871 și 1910... Omul câștigă bani și se odihnește... A fost și pe la Chișinău, unde a avut prieteni printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spre libertate sau constrângere dintr-un loc anume, intuiesc relațiile cotidiene, chiar într-o călătorie grăbită (superficială?) de-a lungul Europei, de la sud la nord, ca noi, pe ruta istorică a Expresului înființat, la începutul secolului, de tenacele și îndrăznețul bancher belgian și pe care pasionatul Thomas Wohlfahrt, inițiatorul și coordonatorul proiectului Literatur Express Europa 2000, a refăcut-o pentru 105 de autori din atâtea țări. Simțim cu toții (și am verificat pe loc) unde constrângerea, în ciuda aparențelor de normalitate, copleșește libertatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în procurori civici, făptura ideală a creatorului: artistul excelent ce trebuie să îmbine și curajul moral, și pe cel civic, săritor în ajutorul văduvei și orfanului și, dacă se poate, pălmuind cu vehemență și obrazul potentatului, fie el cardinal, militar, bancher sau prim-secretar!... 12 ...„Martor și complice” spuneam!... Un bun, un onest, un „curajos” martor, dar și complice! Nu, nu cu sine, cu imaginea pe care vrea s-o „producă” despre sine, chiar și dacă acest „proces” e mai mult
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
palestinian și ale tuturor mișcărilor progresiste din regiune. Au înființat ziare, tipografii, orchestre. Au fost pionieri ai revoltelor contra Imperiului Otoman și pentru independența de sub ocupația occidentală. Au fost ziariști, editori, profesori, muzicieni, oameni de teatru, actori dar și antreprenori, bancheri, oameni de afaceri. La fel de buni bolșevici ca și buni capitaliști. Iar anticreștinismul musulman are multe puncte comune cu antisemitismul creștin de dinainte de război, chiar dacă primul n-a fost niciodată ridicat la rangul de doctrină, ca cel de-al doilea. Au
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al nouălea ceas este cântată în ebraică. Republica este aici la ea acasă încă din 1873, așa cum este și în biserica Sfânta Ana a călugărilor dominicani, la schitul de la Eleona care domină Muntele Măslinilor și la Mormântul Regilor cumpărat de bancherii Pereire și donat Franței (de altfel, el e impropriu numit așa, dat fiind că hipogeul adăpostește, în patru camere funerare, rămășițele pământești ale unei prințese siriene și ale familiei acesteia). Toate aceste locuri consacrate fac parte din domeniul național. Meritul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
consistă atât în administrarea bună a moșiilor și în cultura rațională, cât în feluritele combinații de șiretlic josnic pe care le fac. De pildă, cineva dă o arvună de 60-80 de mii de lei pentru o arendă. Fișereștii trimit cuvânt bancherilor din Botoșani și Dorohoi ca să nu dea bani lui X și dintr-o dată omului i se tae creditul. La împlinirea afacerii omul n-are cu ce împlini arvuna. Atunci intervine un oarecare și-l sfătuește ca să nu piardă arvuna să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sunt complecte. Într-o publicație locală "Zbornicul lui Repetar", tipărit cu ocazia sărbătoririi scriitorului cu numele de mai sus, am găsit un articol de însemnări ale profesorului de slavistică de la Iași Ilie Bărbulescu 7, în care vorbește de negustori și bancheri din Dubrovnic, pe vremea voevodului Moldovei Alexandru Lăpușneanu și din altă epocă mai târzie; și nu numai în Moldova, ci și în Muntenia. Ilie Bărbulescu a dat o indicație cum ar putea da rezultate în ce privește stări de lucruri din trecutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sirenei, bineînțeles. Chiar și o aripă de libelulă care se mișcă becisnic modifică ordinea universului. Cine vede modificările astea? Dumnezeu și, vreau să cred, artistul. Geograful vede deplasarea continentelor, istoricul analizează prețul războaielor dintre continente, politicianul le scoate la mezat, bancherul le transferă la pierderi. Cine sesizează mișcarea interioară, a ființelor care trăiesc înspăimântate, mereu la limită, vieți unice și irepetabile? Artistul. Fie el poet sau muzician, pictor sau geometru, filosof sau împletitor de plase de păianjen...! Poezia este sămânța a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]