1,563 matches
-
nu lua notă că vorbeam despre ea, fiind adânc preocupată să-i arunce unui golănaș de la bar niște priviri ademenitoare de vino-ncoa’. Alex și-a petrecut brațul pe după umerii mei și eu m-am ghemuit mai aproape de el pe banchetă. Ce bine era să fiu din nou aproape de el - aveam impresia că trecuseră săptămâni Întregi de când nu mai stătusem așa. — Nu vreau să sparg cheful, dar trebuie să plec acasă, a zis Alex și mi-a dat părul după ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la piept geanta mea de poștaș din pânză de cort. În ultimul timp m-am purtat ca un rahat cu el. M-am dus până la bar să cer niște aperitive și pe când m-am Întors golănașul-de-Wall-Street se ghemuise deja pe banchetă lângă Lily. Părea să aibă până În treizeci de ani, dar părul Începuse să i se rărească, așa că era cam greu să-i apreciezi vârsta. Am apucat haina ei și i-am aruncat-o. — Lily, pune asta pe tine. Plecăm chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
toaleta. Se și machiase, iar buclele ei păreau să fi avut contact cu un uscător de păr la un moment dat În decursul ultimelor douăzeci și patru de ore. — Arăți superb, i‑am zis eu când s‑a suit lângă mine, pe bancheta din spate a mașinii. Care‑i e secretul? — Băiatul Freudian, firește. E uluitor. Cred că m‑am Îndrăgostit. S‑a plasat deocamdată solid la un punctaj de nouă din zece. Îți vine să crezi așa ceva? — Mai Întâi, hai să hotărâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nici cea mai vagă idee unde mă duceam, firește, dar era liniștitor faptul că măcar Își Închipuia că o să mă Întorc acasă. Poate n‑o să fie chiar așa de rău, am gândit eu și m‑am lăsat pe spate pe bancheta moale a mașinii de la firmă. Dar chiar atunci rochia mi s‑a ridicat până peste genunchi și picioarele au luat contact cu pielea rece ca gheața, așa că am sărit În sus. Sau poate o să fie oribil, exact cum Îmi Închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a Înmânat un plic, sigilat cu o etichetă, pe care scria „Confidențial“, și a zâmbit. Am rupt eticheta și am scos din plic un dosar verde. Înăuntrul era o fotografie - chiar o fotografie color - Înfățișând‑o pe Miranda Întinsă pe bancheta unui restaurant. Am recunoscut imediat fotografia făcută de un faimos fotograf al Înaltei societăți În timpul unei petreceri de ziua de naștere a Donnei Karan, la Paris. Apăruse deja În paginile revistei New York și era clar că urma să tot apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
versiunea de față a fotografiei cineva atașase - În chip expert - o coadă de șarpe cu clopoței exact acolo unde ar fi trebuit să fie picioarele. Efectul era o interpretare senzațională a Mirandei În chip de Șarpe: Își odihnea cotul pe bancheta de piele, cu bărbia dură proptită În palmă, iar coada cu clopoței, Îndoită În semicerc, Îi atârna peste marginea banchetei. Era perfectă. — Nu‑i grozavă? m‑a Întrebat Ilana și s‑a aplecat peste umărul meu. Linda a venit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fi trebuit să fie picioarele. Efectul era o interpretare senzațională a Mirandei În chip de Șarpe: Își odihnea cotul pe bancheta de piele, cu bărbia dură proptită În palmă, iar coada cu clopoței, Îndoită În semicerc, Îi atârna peste marginea banchetei. Era perfectă. — Nu‑i grozavă? m‑a Întrebat Ilana și s‑a aplecat peste umărul meu. Linda a venit În biroul meu Într‑o după‑amiază. Își petrecuse toată ziua la telefon cu Miranda, ca să aranjeze În ce galerie va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
decât vreo zece minute să ajungă după ce am chemat‑o - mă gândisem În treacăt să iau metroul, dar nu eram prea sigură de rezistența rochiei Oscar sau a picioarelor mele În metrou - și m‑am cufundat extenuată, dar calmă, pe bancheta din spate a mașinii. Când am trecut pe lângă ghereta lui John, În drum spre lift, el a băgat mâna sub birou și a scos de acolo un plic sigilat. — Tocmai l‑am primit acum câteva minute. Scrie „Urgent“ pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În spinare și stătusem la un motel ieftin În partea cealaltă a orașului, și ceea ce văzusem atunci nu se compara nici de departe cu buticurile șic de confecții și cu aceste cafenele adorabile cu măsuțe la stradă, văzute acum de pe bancheta din spate a unei limuzine. Chiar m‑aș putea obișnui cu toate astea, am gândit eu În timp ce șoferul a cotit ca să‑mi arate de unde pot să cumpăr câteva sticle de apă, dacă aș fi dorit așa ceva. Când mașina a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
coborât de o manieră cât mai demnă de pe podium și abia după ce am ajuns la ușa din spate mi‑am dat seama că uitasem placheta. O angajată al consiliului a alergat după mine până În hol, unde mă prăbușisem pe o banchetă din cauza umilinței și a extenuării, și mi‑a Înmânat‑o. Am așteptat până când a plecat, după care am rugat un om de serviciu să Îl arunce. El a ridicat din umeri și l‑a pus Într‑un coș de gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă asigur că șoferul era gata. Tocmai discutam cu Renaud dacă Miranda ar prefera ca noi două să mergem În mașini separate ca să nu trebuiască să discute cu mine sau să riște să contacteze vreo maladie din cauză că stă pe aceeași banchetă cu asistenta ei, când ea și‑a făcut apariția. M‑a analizat din cap până‑n picioare fără grabă, iar privirea i‑a rămas pasivă și indiferentă. Trecusem examenul! Era pentru prima oară de când lucram Împreună că nu mă pricopsisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să alerg ca să țin pasul cu ea, deși era cu vreo cincisprezece centimetri mai scundă decât mine, apoi am așteptat până când mi‑a aruncat o privire de genul: „Ce dracu’ mai aștepți?“, după care m‑am strecurat lângă ea pe bancheta din spate a limuzinei. Din fericire, șoferul știa unde să meargă, pentru că mă apucase o adevărată paranoia de o oră Încoace, Înspăimântată că ea o să se Întoarcă spre mine și o să mă Întrebe unde are loc petrecerea de care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
perfecți Jimmy Choo. Înainte ca eu să apuc să‑mi deschid portiera, ea urcase deja cele trei trepte și Îi Înmâna haina unui valet, care se afla acolo, evident, În așteptarea ei. M‑am prăbușit pentru câteva clipe Înapoi pe bancheta moale din piele ca să prelucrez mintal această nouă bijuterie informațională pe care abia mi‑o servise. Toată povestea asta cu coafura, cu machiajul, cu rearanjarea programului, consultarea panicată a dosarului privind garderoba, cizmele de puștoaică‑de‑umblă‑cu‑motocicliști, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de aceea făcea Lily ce făcea, am gândit eu. Bărbații, petrecerile, simpla bucurie de a‑ți da seama că ești tânără și că respiri. Abia așteptam să o sun ca să Îi povestesc totul. Miranda s‑a urcat cu mine pe bancheta din spate a limuzinei și părea de‑a dreptul fericită. O clipă m‑am Întrebat dacă nu cumva era beată, dar am decis că e imposibil: cea mai mare cantitate de alcool pe care o văzusem bând vreodată fusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și nu vedeam cum două zile puteau conta În așa măsură pentru cineva care nici măcar nu‑și recăpătase cunoștința. Pentru mine, În schimb - și În mod clar și pentru Miranda - contau extraordinar de mult. Am reușit cumva să ajung pe bancheta din spate a limuzinei Înaintea Mirandei și, deși ochii ei se fixaseră pe fusta mea de șifon, nu făcuse Încă nici un comentariu cu privire la vreunul dintre articolele mele vestimentare. Tocmai pusesem la loc carnețelul Smythson În poșeta Bottega Venetta, când noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sunat ca să‑mi spună ce face și să mă Întrebe dacă vin acasă. Ea a rămas o clipă pe gânduri, a dat Încet din cap, apoi a luat exemplarul din International Herald Tribune pe care șoferul Îl pusese, grijuliu, pe banchetă. — Înțeleg. Nu tu “ Îmi pare rău“, sau „și cum se mai simte prietena ta?“, doar un cuvânt rece ca gheața, vag, și o privire care denota absolură neplăcere. — Dar nu plec, În nici un caz nu plec acasă. Înțeleg ce important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
conținutului discursului ei - de bucurie sau de durere, nu eram prea sigură - ea a mers Încă mai departe. Cu un gest profund necaracteristic la orice nivel pentru această femeie, ea și‑a pus o mână pe mâna mea, așezată pe banchetă, Între noi, și mi‑a spus: — Îmi amintești de mine la vârsta ta. Și, Înainte ca eu să pot articula o singură silabă din răspuns, șoferul a oprit cu scrâșnet mașina În fața clădirii Carrousel du Louvre și a sărit afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să mă Întorc imediat acasă. A durat doar o jumătate de oră ca mica armată de slujbași ai hotelului să Îmi facă o rezervare la următorul zbor spre New York, iar eu să Îmi fac bagajele și să mă așez pe bancheta din spate a limuzinei care dispunea de bar, În drum spre aeroportul de Gaulle. Șoferul era vorbăreț, dar eu nu am răspuns mai nimic: voiam să mă bucur de ultimele momente petrecute În calitate de cel mai prost plătită, dar bine tratată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Tomis; au Întrebat de dumneavoastră 15 fefeiști și este o fată ce vă caută zilnic de o săptămână. Acuși trebuie să pice!“. Îi fac semn că am luat cunoștință și, cu pași măsurați, mă Îndrept spre spațiul meu de lucru: bancheta de marmoră de lângă bustul lui Eminescu. „Cine este primul?“, Întreb. Se prezintă un băiat de la țară, cu pantofi prăfuiți, lăbărțați de mersul pe drum neasfaltat, haine decolorate, Îmi dau seama că e sărac. „Ce temă?“ „Rebreanu!“ „De cât?“ „De șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care nu s-ar fi dus În ruptul capului să cumpere inele de logodnă, pentru că i se părea că toate arată la fel, care-mi spusese cu trei luni În urmă, când o prietenă comună de la colegiu se logodise pe bancheta unei trăsuri trase de cai, că e cea mai jalnică dulcegărie din lume, se transformase Într-o copie destul de fidelă a unei neveste stepfordiene. Sau poate că eram eu acră. Sigur că eram acră. N-avusesem de a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dimineața nu era deloc Îmbietoare. —Mulțumesc, am mormăit eu, refuzând să-l privesc În ochii aceia care probabil se holbau la mine. Am luat umbrela și apoi la dreapta, simțind cum mă urmărește. După cinci minute, eram deja instalată pe bancheta din spate a unui taxi mare și galben, udă toată, dar În sfârșit la căldură. I-am dat adresa mea șoferului și m-am lăsat pe spate, epuizată. Taxiurile erau bune doar pentru două lucruri: să te giugiulești cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
schimbase - sau cel puțin o luase În altă direcție - și nu reușeam să-mi dau seama exact ce anume. — Hei, Bette, aici, strigă Penelope un pic prea tare În timp ce-l plătea pe șoferul taxiului și-mi făcea cu mâna de pe bancheta din spate. —Mamă, arăți beton, spuse ea, punându-și mâna pe șoldul meu și examinându-mi ținuta din cap până-n picioare. Unde ai găsit asemenea țoale? Am râs, Încântată că observase. Lucram la Kelly & Company abia de o lună, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
brațul mai aproape de ea și continuând să scaneze sala. Lângă ușa laterală, flirtând cu chelnerița, Ethan Hawke. Stânjenit Într-o mare măsură de prezența lui Andre Balasz, noul iubit al Umei, care stă cu partenerii săi de afaceri pe prima banchetă din dreapta. Și uite! Vrăjitoarea aia urâtă, lesbiană, care nu se poate abține să nu scrie cum face ea rahatul praf În fiecare noapte, pândește acolo, În spate, cu ochii pe toată lumea. Mâine o să pună totul pe tapet În jurnalul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Thomas erau, Într-adevăr, acolo unde indicase el. În cele treizeci de secunde de când veniseră, câteva fete foarte tinere acceptaseră invitația de a li se alătura la masa lor VIP și cu toții Începuseră să se unduiască și să danseze pe banchetă. Penelope părea gata să vomite. Îmi dădeam seama că o năpădea În valuri Înțelegerea faptului că dacă ea n-ar fi fost acolo, Avery s-ar fi frecat probabil de una dintre fetele alea chiar acum. —Mmm, murmură ea, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
rău. Philip făcea pe doica unei fete pe care o știa de mult și am luat un taxi spre casă cu ei, pentru că n-am vrut să fac scandal la club, dar oricum oamenii m-au văzut că urc pe bancheta din spate și m-am simțit ca un rahat. A, a mai fost și Abby. A fost o porcărie totală și ar fi fost bine să fi plecat când ai plecat tu. — Deci te-ai dus cu el acasă? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]