1,932 matches
-
duce și dă informațiile la Securitate. Imediat se organizează o poteră de douăzeci de oameni, care a luat cu asalt casa lui Dumitru Cornea. Ce a urmat am evocat în episodul trecut. Telegrama ne mai dă un detaliu, în timpul luptelor banditul a fost somat încontinuu să se predea, la care a răspuns cu înjurături, strigînd următoarele: sînt român și român vreau să mor și nu mă predau autorităților decît mort. Și mort s-a predat. Gazda lui ca și celelalte gazde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prin intimidare, anchete, șantaj și violență notarii, paznicii de la cabane, brigadierii silvici, pădurarii, poștașii, preoții, călugării. Fiecărui luptător îi corespundea o rețea informativă de peste o sută de persoane" (L.H.L). Luptătorii lui Ogoranu, dar nu numai ei, erau prezentați drept bandiți și simpatizanți legionari. Adevărul este că ei nu erau afiliați la vreun partid politic lupta lor era antisovietică și anticomunistă. Fapt temeinic argumentat de istoricul Gheorghe Onișoru, care, vorbind despre partizani, atenționează: "Ei, în momentul acela aveau douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și colectivizările. În trei valuri, sute de mii de țărani, cărturari, soldați au înfundat pușcăriile, în trei valuri, realizînd un alt Holocaust, genocid despre care se cam tace în apus. Și pînă în anul 1960, în toți munții noștri, existau bandiți, desperados, partizani fără de partid, oameni simpli, ce se sinucideau deoarece credeau sincer și în libertate și în independență. Un milion și jumătate de victime la un popor de optsprezece milioane, cîți eram cînd a început războiul. Teroarea familiilor, campaniile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
te primim în brigăzi pentru că în brigăzi sînt numai membri de partid." Și am zis: Faceți-mă. Or, aceia mă cunoșteau, mă cunoșteau de zece ani, erau Ioanichie Olteanu, Pop Simion, Ioan C. Sas. Îmi cunoșteau viața și opera de bandit și dușman al poporului". "Cazul Goma" este comentat de inspirata și implicata realizatoare a Memorialului durerii: "Aleea Compozitorilor nr. 10, Drumul Taberei. Într-un bloc din Drumul Taberei a luat ființă mișcarea Goma, mișcare de solidarizare cu acțiunea militanților cehi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lui funcționa după principiul aparatului digestiv al unei păsări de curte: înghițea boabe și producea găinaț. O asemenea pricepere de a deturna sensul unei mărturii, de a o împinge către opusul ei, țintind să transforme un om cinstit într-un bandit, ca și talentul de a face dintr-un enunț simplu și cuminte o monstruozitate gramaticală nu puteau să rămînă fără urmări: îndată după revoluția din 1989, Frontul Salvării Naționale l-a avansat pe judecătorul militar Liviu Prună la gradul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ele singure, și nici nu generalizez pripit, cum zic ipocriții. Chiar dacă s-o fi rătăcit vreun inocent pe acolo, ceea ce este greu de crezut, toate aceste creații monstruoase ale regimului de democrație populară au fost în întregime criminale". Norma unui bandit, cum îi gratulau gardienii pe deținuții politici, era de 3,2 mc pe zi de pămînt folosit la ridicarea digului care în final va înconjura Balta Mare a Brăilei, fiind astfel redate agriculturii mii de hectare de pămînt: "Peste trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
făceau la fel. Li se vedeau spinările încovoiate peste coșul roabelor, iar concentrarea cu care acești maniaci ai curățeniei își lepădau solzii trezea imaginea unei mulțimi de băieși cernind aurul din nisipul unor albii de rîu. Erau atît de mulți bandiții care nesocoteau regulamentul, încît perspectiva unor represalii colective părea improbabilă. De altfel, cînd caraliii prindeau pe cineva spălîndu-se, în loc să muncească, nu se întîmpla mare lucru. Îl ciomăgeau puțin sau asmuțeau cîinii pe el. Nici în cazul din urmă nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Pe apărătorul cuceririlor clasei muncitoare, cioturile de os rămase în maxilar, operă a căpitanului Enoiu, superiorul său din Ministerul Afacerilor Interne, îl impresionară neplăcut. Dovedeau limpede că are de-a face cu un sabotor. Pentru șiretenia și reaua lui credință, banditul merita să fie împușcat. Un singur glonț, și răul ar fi fost distrus din rădăcină. Nu primise însă consemn pentru o faptă atît de utilă, nu avea dezlegare de la comandanții săi pentru așa ceva. Îl privi negru de ură și îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
justiția le-a făcut dreptate: un tribunal militar a condamnat cîteva zeci de țărani la pedepse între 15 și 25 de ani de închisoare". Și tabloul este completat amar ironic: "Balta Brăilei era un tărîm al miracolelor. Se adunaseră aici bandiți din toate provinciile țării. Lor li se alăturaseră și reprezentanți ai unor comunități din afara granițelor. Basarabeni fugiți de frica rușilor se înhămau la aceeași roabă cu macedoromâni refugiați din Cadrilater. Erau și repatriați din exil printre noi. Dorul de casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu legături și prietenii diplomatice de cel mai Înalt nivel - Într-adevăr, orice s-ar spune, prestigiul real și puterea leului românesc În prima decadă a guvernării sale vor fi cu greu egalate În viitor! -, Ceaușescu a sfârșit ca un bandit de drumul mare, condamnat În pripă și pe ascuns de un grup improvizat și apoi Împușcat, se pare, spontan, fără ordin, de o trupă de copii, de fii de țărani care Îi urau pe „cei doi” instinctiv. Putem conchide deci
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vreo două decenii, același Nicu Breban, ajuns În vârful scării sociale și profesionale, „l”-a convocat pur și simplu Încă o dată și În aceeași formă: a exluderii sociale, politice, a „ștampilării” de către oficialitatea opresivă ca „dușman” sau „trădător” sau chiar „bandit”, a unei marginalizări nete, de data aceasta În mijlocul hohotelor de râs ale unor așa-ziși colegi sau autorități Încruntate, care, conștient sau nu, se „răzbunau” astfel, cu „ajutorul” lui, culmea, pe cel care fusese excesiv dăruit de soartă și de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
penibilă pe care el mi-a povestit-o, aceea a întoarcerii de la munca forțată a unui convoi de deținuți politici, sub comuniști, într-o scenă de război, iar Titel descrie o scenă în care soldații germani se poartă ca niște bandiți, trăgând cu pușca mitralieră în femei și copii, urcați în copaci, undeva pe un câmp bănățean, în timp de adevărații bandiți fuseseră „ostașii sovietici” care, în marșul lor „de eliberare” a țării românești „de sub jugul fascist”, ucideau civili și violau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
comuniști, într-o scenă de război, iar Titel descrie o scenă în care soldații germani se poartă ca niște bandiți, trăgând cu pușca mitralieră în femei și copii, urcați în copaci, undeva pe un câmp bănățean, în timp de adevărații bandiți fuseseră „ostașii sovietici” care, în marșul lor „de eliberare” a țării românești „de sub jugul fascist”, ucideau civili și violau femeile fără multe ezitări. Le-am reproșat ambilor prieteni aceste „mici inexactități”; în cazul scenei descrise de Titel, soldații nemți se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au cunoscut și pe care i-au vătămat poate, și sunt încredințați că nici justiția, nici nimeni nu-i va căuta pe aici." Un "haidău", un tartor al locului, respiră cruzime: "Faliboga e numele unui fecior boieresc, un fel de bandit scurt, uscat, cu ochi răi. Umbla călare prin toate părțile moșiei cu pușca în spate, era groaza oamenilor. Avea ș-o muiere care, ca și dânsul, umbla călare bărbătește." Un alt personaj, un resemnat, "trăiește în bordei toată viața, ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dacă vin jandarmii și nu-l prind, te pomenești că-ți dă foc ori te omoară într-o noapte. Așa îl lasă și poți să dormi fără grijă dinspre partea lui. Faliboga e numele unui fecior boeresc, un fel de bandit scurt, uscat, cu ochii răi. Umbla calare prin toate părțile moșiei, cu pușca în spate, era groaza oamenilor. Avea ș-o muere care ca și dânsul umbla calare bărbătește. Vitele vecinilor care încălcau moșia cu ajutorul acestuia au fost oprite. Aducea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scade, când bubue adânc la poduri. Șipotul lui Brahuza. Socoteala unui zid de sprijin al drumului, de 15 m lungime, 3 înălțime, 1/2 m lățime, cu piatra scoasă de pe loc, care a costat 20.000 lei, în Văleni. Siminicariu, bandit, care a stat 20 ani în ocnă și acuma-i bun gospodar. Acu 20-30 ani, pe lângă Mălini, unde-i acum satul Văleni 18, nu era întemeiat sat, erau numai pășuni în poeni. Un cioban a plătit pentru văratul turmelor lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
calcaros al mării e oblu ca și zidurile numai că e mai înalt, 30-40 metri și mai impunător. Aici se zice că-și avea sălaș în al 14-lea veac Dobrotici, pirat care vămuia marea din acest cuib de vultur. Banditul acesta a devenit prinț luând o domniță dela Bizanț, fata împărătesei, și el însuși a fost socru lui Mircea, dându-i zestre Dobrogea. Pichet grăniceresc. Farul, clădire albă, deasupra mării, în bătaia vânturilor. Singurătate mare. (Drumul pe care am venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în drept." Acest Gherasim și cu Gogu au mutre de oameni care sunt cineva pe când cele mai multe din victimile care se perindă au niște înfățișări ingrate, nenorocite și ticăloase! Unii sunt ridicoli. Madama Haia (60 de ani, ochelari rotunzi) mimà amenințările bandiților: Te-mpușc! te-mpușc! te-mpușc! te-mpușc! Dă parale! zice că o amenințau astfel "boierii", însă cuvântul îl ia în serios. Pe când Pal, ungurean, vorbește cu ironie despre "boierii noștri" care s-au cerut în căruță ș-apoi, înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Merge bine. La Ismail poporul nu vrea nimic. La Tighina femeia care plânge și vine c-o pâră la ministru ca să-i găsească barbatul, care a plecat de un an și jumătate la Brașov și nu s-a mai întors. Bandiți care oftează când povestesc atacurile și omorurile pe care le fac peste Nistru. Calarașauca, mănăstioară într-o poziție minunată la malul Nistrului, cu vreo sută cincizeci de călugărițe. Plângând, la plecarea noastră, vorbesc de pace, pace! Șef al biroului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și șabloane. Dacă Socrate ar fi fost bogat și ar fi dat prânzuri îmbielșugate, apoi magistrații Atenei, în loc să-l otrăvească, s-ar fi socotit onorați să fie poftiți la masa lui. În vreema lui Law, Voltaire își începea istorisirile cu bandiți, printr-o frază devenită celebră: "Era odată un fermier general..." Satira își are justificarea în scopul ce urmărește. Romanul intră adânc în studiul moravurilor, grupelor umane și caracterelor, pe când piesa de teatru nu dă decât indicații sumare și poartă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care chiar de la începutul întrevederii se stăpânea cu greu, s-a ridicat brusc și cu indexul îndreptat acuzator spre Lenin, la mai puțin de un metru de fața acestuia, și-a descărcat sufletul, înfierând cu violență trădarea maximalistă. „Sunteți niște bandiți ! - a strigat el în paroxismul furiei. Dezonorați rasa slavă și vă scuip în față !” Când mă ridicam să mă duc să-l calmez pe dl. Spalaïkovitch, Lenin îl fixa cu ochii săi oblici, cu același surâs stereotip, iar Zalkind mi-
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cu o față de broscoi sudist. Celălalt era un gabor irlandez Îndesat, Între două vîrste. Îi lipseau cîțiva dinți din față, fapt care dădea senzația că ar avea buză de iepure. Genul ăsta de gabor putea să fie la fel de bine un bandit Îmbătrînit În rele. N-avea nimic de birocrat În el. Gaborul cu fața de broscoi era În mod vădit responsabilul cu interogatoriul. Mi-a spus să m-așez la masă, În fața lui. A-mpins peste masă un pachet de țigări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Machiavelli a poveștii lui Remirro de Orco (Ramiro de Lorqua), om de încredere al lui Borgia, căruia i s-a cerut să facă ordine într-o regiune nesupusa din centrul Italiei cunoscută sub denumirea de Romagna, o provincie atacată de bandiții locali. Remirro a pus capăt violenței impunând o justiție aspră și executând mulți dintre bandiți, ceea ce i-a atras ură locuitorilor din Romagna. După ce ordinea s-a instaurat în regiune și Borgia a dorit să câștige sprijinul populației, el a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Borgia, căruia i s-a cerut să facă ordine într-o regiune nesupusa din centrul Italiei cunoscută sub denumirea de Romagna, o provincie atacată de bandiții locali. Remirro a pus capăt violenței impunând o justiție aspră și executând mulți dintre bandiți, ceea ce i-a atras ură locuitorilor din Romagna. După ce ordinea s-a instaurat în regiune și Borgia a dorit să câștige sprijinul populației, el a hotărât să-l aresteze și să-l execute pe propriul locotenent, Remirro. Așa cum descrie Machiavelli
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
florentini pe teritoriul pistoiez în secolul al XV-lea a început odată cu așa numitele Paciali din 145526; iar trend-ul continua cu capitolele publicate în anul 1473 de Paoli 27, cele din 1476 în care sunt recompensați cei care ucid bandiții 28 și cele din 1497 în care Guvernul Popular limitează apelurile făcute de cetățenii pistoiezi la autoritățile florentine pentru cauze ce priveau crimele 29. Autoritatea "rectorilor" pe teritoriul domeniului florentin a fost ulterior augmentată printr-o prevedere din 1476 prin
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]