2,062 matches
-
iarbă, veverițe, poteci. Și aer"215. Mai scrie câte puțin și despre obiceiurile finlandezilor și anume faptul că le place foarte mult sportul, în cazul de față alergatul. Totodată îi contrazice pe cei care afirmă despre ei că locuiesc în barăci și că vorbesc o limbă ce nu poate fi învâțată, întrucât el a reușit să învețe 30 de cuvinte într-o zi. Printre altele este amintită și o vizită la părinții actorului Antti Litya, care îl determină pe scriitor să
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
stat de a ține discursuri maselor, filosofii de a-și exprima ideile, poeții - poemele, comercianții de a-și vinde mărfurile, antrenori personali, susținători ai sportivilor etc. Clădirea rezervată oaspeților era destinată numai delegațiilor oficiale, pentru ceilalți oameni erau ridicate corturi, barăci, erau amenajate dughene și grajduri. Pedepsele erau deosebit de aspre pentru cei ce încălcau regulamentul (nerespectarea armistițiului sacru, corupția, nerespectarea termenelor de antrenament și înscriere, înșelăciunea etc.), se aplicau amenzi, erau biciuiți în public sau alungați din cetatea în numele căreia concurau etc.
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
se cuvine să ne însușim acest adevăr, neinterpretabil, de azi înainte. Altfel, sunt de acord cu TU că "premiza reparației prin îndestulare este o premiză comodă" (p. 77), dar ea a funcționat și în Ungaria, cea supranumită "cea mai veselă baracă din lagărul socialist" și într-un fel și în Polonia unde, spre deosebire de România, "câinii erau lăsați să latre, dar nu erau hrăniți". Discursul moral al intelectualilor cehi, polonezi, unguri, legați de vechea luptă anticomunistă sunt pline de plângeri în acest
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
că n-am mâncat niciodată Costiță cu Fasole la Borcan. Borcanele alea cu etichete maronii, cam singurul fel de mâncare de găsit la Alimentara, din câte îmi amintesc. Muream de poftă de câte ori le vedeam. Pentru că în spatele blocului nostru erau niște barăci cu muncitori și ăia numai așa ceva mâncau. O mâncare cu adevărat bărbătească, îmi ziceam. Maică-mea nu voia să-mi cumpere, se cotea cum că avem acasă fasole - dar eu de fapt uram fasolea - și costiță - uram costița, chestiile cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Rhin, mai modestul vin italian de Orvieto și Fendant-ul elvețian, prin roșul aprins al vinului spaniol Rioja, prin înșelătorul Barolo, și popularul Lambrusco, și prin acele vinuri nepretențioase din cârciumioarele de pe malul Dunării și din Alsacia, cafenelele din Valais sau barăcile de pe plaja Estoril. Fără să-i mai pun la socoteală, deși șovinismul mă obligă, pe regii noștri, prinții și ducii de Burgundia și Bordeaux care precedă prin grandoare toată această mulțime burgheză sau țărănească de carafe, ulcioare, tigve și sticle
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de muncă într-o mină de azbest, dar, când autoritățile au aflat că lucrasem într-o exploatare forestieră condusă de sovietici în România, am fost trimis în pădurea muntoasă Zeljin din Serbia, unde noaptea tremuram de frică, într-o mică baracă de lemn, că partizanii anticomuniști, care încă se mai ascundeau de miliția titoistă, mi-ar fi putut tăia gâtul pentru că lucram pentru guvern. Din fericire, în anul următor ceva s-a schimbat în gândirea lui Tito. Un grup de anticomuniști
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
primarul Romei, Walter Veltroni, se plânge de emigrația română din Italia și declară că „75,5% din totalul arestaților din perioada ianuarie-august la Roma sunt români“. Partide extremiste de dreapta din Italia organizează manifestații împotriva românilor. În august 2007 o baracă de imigranți de la periferia orașului Livorno a ars și patru copii țigani au murit în incendiu. O grupare extremistă italiană, GAPE (Grupul Armat de Epurare Etnică, un nume foarte europeană a revendicat incendiul, deși nu l-a provocat, și, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Sf. Gheorghe în Calea Victoriei. Cu suma colectată reușește să construiască prima ambulanță (o trăsură) după modelul celei vieneze. Caii au fost donați de prefectul de poliție de pe atunci al Capitalei, iar ca sanitari, instruiește sergenți de oraș; ca sediu, o baracă de scândură în curtea prefecturii. Acesta a fost începutul. Punctul 0. Din curtea Prefecturii „Salvarea” a fost adăpostită apoi tot într -un șopron de scânduri, de lângă Institutul medico-legal. Mai târziu, reușește să amenajeze un local propriu donat de Teodora Cazavilan
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
14 ore, „mâncarea este proastă și se compune dintr-o supă de fasole, 200 grame de pâine și 200 grame de mălai”, oamenii nu capătă îmbrăcăminte, „dorm pe jos în pădure, deseori în noroi, sub ploaie, deoarece nu există nici macar bărăci”. Politică regimului „titoist” este „național-șovinistă, rasială de tip fascist, de asuprire bestiala a minorităților naționale, de răpire a oricărui drept de liberă afirmare”. Organizațiile minorităților naționale sunt dizolvate, liderii lor arestați, în timp ce presa este strict controlată. Pentru noi, românii, se
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
haosul și încălcarea celor mai elementare drepturi ale omului. Cei care au lucrat la Maribor, un orășel sloven situat la granița cu Austria, au avut parte de mizerie și suferințe fără sfârșit. Locuințele ce le-au fost destinate „erau niște bărăci de lemn înconjurate cu sârmă ghimpată, cu o singură intrare păzita ziua și noaptea de un soldat înarmat cu un pistol automat. În bărăci vară era cald că într-un cuptor, iar iarnă frig că într-un beci. Baraca era
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
avut parte de mizerie și suferințe fără sfârșit. Locuințele ce le-au fost destinate „erau niște bărăci de lemn înconjurate cu sârmă ghimpată, cu o singură intrare păzita ziua și noaptea de un soldat înarmat cu un pistol automat. În bărăci vară era cald că într-un cuptor, iar iarnă frig că într-un beci. Baraca era împărțită în 24 încăperi extrem de mici, iar în fiecare dintre ele se găseau 4 - 5 paturi de scânduri. O saltea de paie și două
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
niște bărăci de lemn înconjurate cu sârmă ghimpată, cu o singură intrare păzita ziua și noaptea de un soldat înarmat cu un pistol automat. În bărăci vară era cald că într-un cuptor, iar iarnă frig că într-un beci. Baraca era împărțită în 24 încăperi extrem de mici, iar în fiecare dintre ele se găseau 4 - 5 paturi de scânduri. O saltea de paie și două plăpumi murdare constituiau tot așternutul. Nu există nicio rufărie”. O altă relatare provine de la Fiume
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
în locul aleșilor națiunii se află călâii fasciști”, s-au pierdut drepturile la asociere, a întrunirilor și manifestațiilor, au fost lichidate libertatea presei, inviolabilitatea personală și a domiciliului, s-a procedat la restituirea clădirilor („în timp ce masele muncitoare locuiesc în bordeie și bărăci”) etc. Autorul articolului consideră foarte periculoasă înlocuirea prevederii conform căreia „toată puterea emană de la popor și aparține poporului” cu alta, care în fond s-ar putea traduce prin legiferarea unei formule constituționale ce impune o „monstruoasa mașină de stat fascista
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
și de răzbunare pentru viața grea suportată după gratii, e cîntată într-unul din cele mai frecvent întîlnite cîntece de pușcărie, ce a circulat din 1948 și pînă în prezent în variate forme: "Dar-ar Dumnezeu să dea/ să ardă baraca mea/ să rămînă numai parii/ să se-nțepe comisarii.... Să ardă și coridorul/ pe unde venea maiorul." Persistența timp de decenii a unor cîntece de pușcărie demonstrează rădăcinile adînci ale culturii penitenciare românești. Dincolo de schimbările petrecute în sistemul punitiv în
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de ani, 30% au fost construite cu peste 160 de ani în urmă, iar închisorile din Gherla și Aiud au fost construite în 1540, respectiv 1786. Unele penitenciare nu au fost proiectate ca unități de executare a pedepselor, fiind foste barăci utilizate pentru organizarea de șantiere, foste cazărmi militare sau clădiri de arest preventiv. Regimul comunist nu a investit în instituțiile de pedeapsă, ci, mai mult, a desființat în 1977 aproape 75% dintre ele. Planurile de modernizare propuse după 1990 au
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
datorată morții lui Stalin și evenimentelor din Ungaria; 3) 1963-1964: eliberarea deținuților politici la presiunea secretarului general al ONU, U Than. Pentru cazarea numeroșilor arestați s-au înființat noi colonii și unități de muncă pentru efective mari, în fapt niște barăci improvizate, înconjurate de sîrmă ghimpată (Canalul Dunăre-Marea Neagră, complexul hidroenergetic de la Bicaz, sistemele de irigații din Dobrogea, minele din Oltenia etc.), iar închisorile și-au lărgit spațiile de cazare de 4-6 ori, chiar și mai mult. Potrivit unei statistici publicate
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
muncă, bine plătit de un "partener de afaceri" din Cipru. La început nu mi-a venit a crede că poate exista atâta murdărie cu ramificații internaționale. M-am convins când, la cererea unui muncitor din România, m-am deplasat la barăcile unde erau cazați de patru luni șase români din Râmnicu Vâlcea. Mă dusesem, într-o duminică, până la barăci cu mașina ambasadei, fără șofer și fără fanionul românesc. Acolo, în fața barăcilor, l-am pus pe cel ce mă informase de condițiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
că poate exista atâta murdărie cu ramificații internaționale. M-am convins când, la cererea unui muncitor din România, m-am deplasat la barăcile unde erau cazați de patru luni șase români din Râmnicu Vâlcea. Mă dusesem, într-o duminică, până la barăci cu mașina ambasadei, fără șofer și fără fanionul românesc. Acolo, în fața barăcilor, l-am pus pe cel ce mă informase de condițiile lor de viață și de muncă să pună steagul României pe mașină și să conducă autoturismul spre Nicosia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
la cererea unui muncitor din România, m-am deplasat la barăcile unde erau cazați de patru luni șase români din Râmnicu Vâlcea. Mă dusesem, într-o duminică, până la barăci cu mașina ambasadei, fără șofer și fără fanionul românesc. Acolo, în fața barăcilor, l-am pus pe cel ce mă informase de condițiile lor de viață și de muncă să pună steagul României pe mașină și să conducă autoturismul spre Nicosia. Când am ajuns la sediul ambasadei, i-am telefonat "patronului". Acesta a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
de organizare a zborului și a luptelor: "Pe aerodrom, prealarma era dată de sirena grupului, la al cărei semnal piloții își ocupau locul în carlingă; porneau și încălzeau motoarele, verificau armamentul și aparatele de radio. La racheta roșie, trasă de la baraca post de comandă a grupului, piloții decolau în ordinea escadrilelor, cu celula comandantului de escadrilă în frunte. În fiecare escadrilă, patrulele își cunoșteau și respectau ordinea de decolare. La racheta verde de la comanda grupului se ridica prealarma, piloții rămânând în
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
asemenea propunere? Dacă nu va primi, cel puțin mă voi alege și eu cu ocazia de a vorbi "în particular" cu Tănase; și tot este bine. Bineînțeles că motocicleta, cu sergentul care o avea în primire, aștepta la intrarea în baracă. Ieșind de la căpitan, Lulu și-a ocupat locul în ataș și: Hai la Săftica! i-a spus motociclistului. Târziu, seara au apărut din nou la Popești- Leordeni. Ei, cum este? l-a întrebat căpitanul. Domnule căpitan, este groasă rău! Mâine
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
și sacul de parașută. Tot fugind, ochii au început să se obișnuiască cu întunericul. Și atunci, printre copaci, în stânga mea, la vreo 30 m de șosea, mi-am dat seama că s-ar desprinde un fel de garaj, nu, o baracă, o baracă destul de lungă și nu prea înaltă. Cu oarecare sfială totuși mă apropii. Da, desigur, o baracă de scânduri. Înseamnă că trebuie să fie cineva, poate că sunt salvat. Încep să strig: "Este cineva? Vă rog răspundeți!" Nimic. Aștept
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de parașută. Tot fugind, ochii au început să se obișnuiască cu întunericul. Și atunci, printre copaci, în stânga mea, la vreo 30 m de șosea, mi-am dat seama că s-ar desprinde un fel de garaj, nu, o baracă, o baracă destul de lungă și nu prea înaltă. Cu oarecare sfială totuși mă apropii. Da, desigur, o baracă de scânduri. Înseamnă că trebuie să fie cineva, poate că sunt salvat. Încep să strig: "Este cineva? Vă rog răspundeți!" Nimic. Aștept încă puțin
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
în stânga mea, la vreo 30 m de șosea, mi-am dat seama că s-ar desprinde un fel de garaj, nu, o baracă, o baracă destul de lungă și nu prea înaltă. Cu oarecare sfială totuși mă apropii. Da, desigur, o baracă de scânduri. Înseamnă că trebuie să fie cineva, poate că sunt salvat. Încep să strig: "Este cineva? Vă rog răspundeți!" Nimic. Aștept încă puțin și repet cu glasul și mai tare. Ajung la ușă, încep să bat în ea strigând
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mi se părea lugubru, ireal, exasperarea ajunsă la maximum. Am mai strigat o dată, și am ieșit din nou afară. Și mai frig. Curentul văii te îngheța, îți tăia complet respirația, chiar sufletul parcă. Am intrat înăuntru, era de fapt o baracă, precum toate barăcile mari întâlnite în timpul războiului, doar că aceasta servea de birou. Ce să fac? Rămân înăuntru și scot tot ce aveam în valiză și în sacul de parașută, golesc un birou mare de tot ce avea pe el
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]