2,601 matches
-
și gramatică), sunt văzute de neogramatici într-o continuitate în care latina devine treptat română fie pe un teren golit de autohtoni, fie pe un teren, mai cu seamă cel iliric, pe care autohtonii răriți învață treptat latina, uitându-și barbara limbă străbună. O. Densusianu are varianta proprie de imaginare a acestui proces de substituire. Mai întâi a avut loc colonizarea „foarte intensă” înfăptuită de romani între secolul al III-lea î. Hr. și anul 107 d. Hr. „de la Adriatică la Marea Neagră
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cuceririi de către romani a strămoșilor autohtoni, percep substratul, alături de latinitate, drept componentă esențială a spiritului românesc. Teoria tradițională s-a constituit și se menține constant în opoziție față de simțirea populară. Bazată pe ideea arborelui genealogic, pe transhumanță, nomadism și năvăliri barbare, etimologia tradițională a cantonat gândirea istorică în latinitate, lăsând doar limbii albaneze șansa de a oferi câteva date vagi despre limba unui imperiu căruia Roma îi plătea cândva tribut. Totodată această etimologie a anulat latina vie care a contribuit, pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că, prin urmare, aceștia sânt poporul anticvisim al lumii întregi „ (p. 706). 4. Nicolae Densusianu folosește toate datele despre limbă furnizate de antichitate pentru a construi dihotomia elen-neelen. Această opoziție este precizată prin termenii peregrin pentru elen (grec) și pelasg, barbar, rustic, latin pentru neelen. „Grecii nu erau socotiți între barbari, spune Densusianu, ei erau peregrini și limba lor peregrină”. „Limba barbară era cu totul diferită de limba așa-numită peregrină (peregrinitas). După ideile autorilor romani, limba barbară era o limbă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de antichitate pentru a construi dihotomia elen-neelen. Această opoziție este precizată prin termenii peregrin pentru elen (grec) și pelasg, barbar, rustic, latin pentru neelen. „Grecii nu erau socotiți între barbari, spune Densusianu, ei erau peregrini și limba lor peregrină”. „Limba barbară era cu totul diferită de limba așa-numită peregrină (peregrinitas). După ideile autorilor romani, limba barbară era o limbă negramaticăală, o limbă rustică, pe care o vorbeau populațiunile autohtone din celelalte provincii ale Europei, Africii și Asiei, de aceeași origine
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
grec) și pelasg, barbar, rustic, latin pentru neelen. „Grecii nu erau socotiți între barbari, spune Densusianu, ei erau peregrini și limba lor peregrină”. „Limba barbară era cu totul diferită de limba așa-numită peregrină (peregrinitas). După ideile autorilor romani, limba barbară era o limbă negramaticăală, o limbă rustică, pe care o vorbeau populațiunile autohtone din celelalte provincii ale Europei, Africii și Asiei, de aceeași origine națională cu romanii. Quintilian, continuă autorul, face deosebire între limba rustică și limba peregrină: pe cea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
considera limba pelasgilor cu totul deosebită de a grecilor” (p. 675). Întreg aranjamentul dihotomic de mai sus are ca scop imaginarea existenței pe teritoriu Italiei, cu destul timp înaintea constituirii latinei care a devenit limba statului roman, a unei latine barbare numită limba bătrână (lingua prisca), „de care s-au folosit cei mai vechi locuitori ai Italiei în timpurile lui Ianus și Saturn”. Această limbă „nu avea forme regulate și stabile”, nu era deci o limbă gramaticală, și „nu se formase
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Saturn”. Această limbă „nu avea forme regulate și stabile”, nu era deci o limbă gramaticală, și „nu se formase în Italia”. „Ea a fost limba triburilor pastorale ce se vorbise în timpurile marelui imperiu pelasg fiind astfel identică cu limba barbară veche” (p. 676). 5. Din punctul de vedere al istoriei limbii prezintă importanță faptul că N. Densusianu caută o explicație pentru coincidențele lingvistice din spațiul euro-afro-asiatic, explicație pe care o găsește, înfruntând teoria arborelui genealogic, în baza lingvistică pelasgă a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
spațiu. Unitatea limbilor romanice, și a întregului spațiu pomenit, nu se datorează latinei clasice care ar fi fost dusă de romani în teritoriile cucerite. Această unitate se datorează continuității pe spațiul euro afro-asiatic, în perioada premergătoare cuceririlor romane, a limbii barbare pelasge, care cuprindea și vechiul teritoriu al peninsulei italice, limbă pe care Densusianu o numește și latină barbară. Latina scrisă sau cultă este o creație artificială. Ea a rezultat din coruperea dialectului pelasg latin din Italia prin influența limbii grecești
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
alterare și corupere, N. Densusianu arată că „pe când în Italia dialectul vechi latin se corumpe și se modifică, în provincii, din contră, limba romană vulgară rămase mai puțin alterată”, după care face precizarea menită să i rotunjească concepția: „Limba romană barbară, ce se vorbea în timpurile republicii și ale imperiului prin diferite provincii ale Europei și Africii, nu-și trăgea originea sa din limba vulgară a Italiei, ci era numai o continuare a dialectelor barbare pelasge, pe baza cărora s-au
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
să i rotunjească concepția: „Limba romană barbară, ce se vorbea în timpurile republicii și ale imperiului prin diferite provincii ale Europei și Africii, nu-și trăgea originea sa din limba vulgară a Italiei, ci era numai o continuare a dialectelor barbare pelasge, pe baza cărora s-au format și s-au dezvoltat mai târziu limbile romanice moderne” (Ib.). Teoria lui Nicolae Densusianu urmărește demolarea concepției neogramatice prin înlocuirea latinei, ca factor unic sau preponderent în constituirea limbilor romanice, cu limba autohtonă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limitele gândirii tradiționale, o încercare de a pune în valoare substratul. Capitolul în care Densusianu face această încercare se intitulează „Cele două dialecte pelasge, latin și arimic” (pp. 715720). Se pornește de la ideea că „din timpurile preistorice foarte depărtate, limba barbară a pelasgilor se afla divizată în două dialecte principale, unul latin sau prisc latin, și altul arimic, adică prisc-roman, după cum era împărțit și poporul pelasg în două familii mari și extinse, una a latinilor bătrâni și alta a arimilor”. Aceste
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
că „acest fenomen poate fi urmărit până departe, în timpurile homerice”. Dialectului arimic, numit și prisc-roman, „aparțineau locuitorii din nordul Istrului din jos, Άριμοι, cum îi numește Homer și Hesiod; sciții numiți mai înainte aramaei; locuitorii cei vechi ai Germaniei barbare, hermiones și alamannii; aremorici din Aremorica sau Aquitania și din colțul de nord-vest al Galiției; volcae arecomici dintre Pyrenei și Rhodan; populațiunile mai vechi ale Italiei, în fine turditanii, tarroconii și lusitanii din Hispania”. Populația arimică sau prisc-romană venise, după cum
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
existența limbii române ține de substrat, care este latin. În capitolul „Elemente de latină barbară” (pp. 680-706) el prezintă un glosar de cuvinte culese din spațiul limbilor romanice și din spațiul pelasg, pe care îl numește „specimen de limbă latină barbară” prin care inițiază o nouă cercetare etimologică, o nouă bază pentru studiile filologice. Axate pe teoria istorică elaborată de Densusianu, aceste studii vor lumina calea „spre cunoașterea fundamentelor pe care s-a dezvoltat, de o parte, limba rustică italică, iar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
elaborată de Densusianu, aceste studii vor lumina calea „spre cunoașterea fundamentelor pe care s-a dezvoltat, de o parte, limba rustică italică, iar de altă parte, limbile romane ale provinciilor”. Totodată „un glosar mai general ar conținea și cuvintele latine barbare, ce au trecut în limbile slavice, în limba germană, galică, britanică și hispanică”. Acest glosar ar arăta „că o mulțime de cuvinte românești, considerate de unii ca provenite din limba slavonă, au fost de fapt proprietatea limbii pelasge, barbare, încă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de fapt proprietatea limbii pelasge, barbare, încă cu multe sute de ani, mai înainte de venirea slavilor în Europa”. Iată un exemplu din glosar: „Καμάρα (Camara), oraș în insula Creta. La autorii grecești καμάρα, cameră boltită, lat. camara și camera. Cuvânt barbar. În regiunile Pontului Euxin se numeau καμάρου, corăbiile mai mici și ușoare construite din bârne fără legături de metal; iar când valurile mării se agitau, se puneau scânduri pe amândouă laturile până se închideau în forma unui acoperiș. Rom. cămară
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Legea adaptăriĭ la mediĭ. XV. Legea moșteniriĭ morale XVI. Legea evoluțieĭ morale XVII. Conduita primitivă a omului XVIII. Ce a devenit purtarea omului primitiv în cele d'ântêĭ grupuri sociale? XIX. Purtarea omului în societățile sĕlbatice. XX. Purtarea în societățile barbare. XXI. Purtarea, determinată de sentimentulǔ religiosǔ.-Morala religioasă. XXII. Evoluția moraleĭ religioase XXIII. Conduita determinată de puterea ideilor XXIV. Evoluția motaleĭ determinate de ideĭ. XXV. Conduita determinată de lupta pentru traiǔ.Morala industrială, saǔ mercantilă. XXVI. Legea progresului moral.Evoluția
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
otomanii lui Mohamed al II-lea, sau 1492 - 1494 — descoperirea Americii de Cristofor Columb, 1492 fiind și anul izgonirii musulmanilor din Spania din ultimul lor bastion european: Granada. În această mie de ani s-au petrecut evenimente tulburătoare ca năvălirile barbare, marile epidemii, cutremure devastatoare urmate de foamete, dar și instaurarea unei noi credințe, a creștinismului. Amenințarea cu moartea determinată de epidemiile ce au avut loc în primele trei secole, care secerau mii de vieți indiferent de vârstă și condiție socială
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
crea. 7.2. Evenimentul patetic Reprezentarea scenelor sângeroase nu mai este la ordinea zilei în epoca clasică. Foarte prizat la începutul secolului, în teatrul lui Hardy, de exemplu, un asemenea spectacol apare pe atunci ținând de o concepție arhaizantă și barbară a scenei. Din grija față de buna cuviință, unii teoreticieni se refugiază în spatele autorității Anticilor pentru a recomanda nefolosirea lui. Numai Horațiu interzice totuși reprezentarea actelor de violență, pe care Aristotel nu le condamnă. El se mulțumește să-și arate preferința
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
paginile, bătrânul doctor strigă, indignat: "Bartholo Ce este Precauția inutilă? Rosine Este o nouă comedie. Bartholo Vreo dramă, ceva! Vreo prostie de un gen nou! Rosine Habar n-am. Bartholo Hm, hm, ziarele și autoritatea ne vor face dreptate. Secol barbar!.... Rosine Tot timpul injuriați sărmanul nostru secol. Bartholo Scuză-mă că mi-am permis! Ce anume a produs pentru ca să fie lăudat? Prostii de toate felurile: libertatea de gândire, gravitația, electricitatea, tolerantismul, inocularea, chinina, Enciclopedia și dramele..." Scriitorii epocii Luminilor, pentru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unitatea de timp și de loc, vorbind de "unități de zi" și instaurând ceea ce Corneille numește, în perioada sa preclasică, "unitatea de oraș". "Dimpotrivă, francezii, cărora nu le plăcea nicicum adevărata unitate de acțiune și care fuseseră contaminați de intrigile barbare ale pieselor spaniole înainte de a cunoaște simplitatea greacă, au considerat unitățile de timp și de loc nu ca pe niște urmări ale unității de acțiune, ci ca pe niște condiții indispensabile în ele însele ale reprezentării unei acțiuni. Ei au
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
XX-lea este imensă. Ele oferă un spectacol complet în care cântul, muzica și dansul ocupă un loc la fel de important ca declamația. Occidentul descoperă, datorită lor, stilizarea. Astfel, Michaux, încântat de teatrul chinez, scrie, în Un Barbar în Asia (Un Barbare en Asie): Numai chinezii știu ce înseamnă o reprezentație teatrală. Europenii, de multă vreme, nu mai reprezintă nimic. Europenii prezintă totul. Totul este pe scenă. Orice lucru, nimic nu lipsește, nici chiar vederea pe care o ai de la fereastră. Chinezul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
întrebuințare.217 Principalul filon explicativ rămâne pentru el etimologia, care poate lămuri clar și nehazardat anumite ritualuri, fără inserții psihanalitice, care impietează asupra validității concluziilor.218 În Europa medievală sunt preluate trei importante filoane simbolice (Biblia, antichitatea greco-romană și lumile barbare) din care nimic nu dispare, totul combinându-se și acoperindu-se, dezvoltând noi atribuite simbolice, dar aceasta fără existența unor sisteme simbolice transculturale, sprijinite de arhetipuri. Pentru Pastoureau, totul este determinat cultural, și orice obiect ales pentru investigație trebuie raportat
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
se manifestă acest capital cultural al competenței grafice și care poate organiza și obiectiva "experiența de clasă" (conturează forme inedite ale activității simbolice, ca revendicarea explicită a "vulgarității" ori parti-pris-ul social și politic critic la adresa clasei de mijloc, un "gust barbar" cum îl numea Bourdieu, exprimat în publicații ca Le canard sauvage, L'echo des savanes sau amintita și inegalabila Hara-Kiri).703 În ce privește banda desenată religioasă, puternic reprezentată în Franța, aceasta a fost și mai drastic cenzurată decât cea laică (inițiată
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nu cunosc decât limba maya. B. ne dă câte o minusculă statuetă neagră. E sculptată în acel stil arhaic pe care secolele anterioare I-au disprețuit. Azi e greu să-l repete cineva pe Buffon care socotea gustul pentru figurine "barbare" ultimul grad de stupiditate*. Ceea ce nu înseamnă neapărat că gustul modern s-a eliberat total de vechile prejudecăți. Dar am învățat, se pare, să nu mai riscăm și că o admirație de circumstanță nu costă, nici nu te expune primejdiei
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
spre tine. Te sărută lângă colțul gurii, îți strigă niște cuvinte disperate, dar noaptea nu conduce durerea, vă împletiți mâinile, vă strângeți în brațe, totul, totul în acea clipă unică, singură. Acolo, în centrul țestei mele, ca sub o boltă barbară de oase intersectate, în noaptea țesutului meu cerebral... Ce se întîmplă? Ce Dumnezeu se întîmplă? De unde vin halucinațiile astea? Mereu am trăit, am gândit și am scris pentru tine, Victor, dublul meu fără pată și prihană, închistat sub apa-nghețată
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]