2,211 matches
-
toate reformele pe care populares le tot cereau de douăzeci de ani... Bereta frigiană imprimată pe monede: i-a cucerit pe romani cu dreptul la vot. Iar când un senator moare - și toți sunt bătrâni -, în locul lui vezi mutra unui barbar care abia bâiguie latina. Încă două-trei ierni, și vom ajunge în minoritate. A schimbat veșmintele. I-a făcut pe tineri să-și piardă mințile; toți sunt alături de el.“ La fiecare constatare simțea o împunsătură: „Are doar douăzeci și nouă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în timpul săpăturilor efectuate la mormântul unui războinic - pe nume Hoby - dintr-o îndepărtată insulă daneză, două cupe prețioase din argint pe care era gravat, în greacă, numele artistului, „Chirisopos“, și apărea o surprinzătoare dedicație a unui tribun roman: „Caius Silius“. Barbarul Hoby a vrut să fie puse în mormântul său, ca simbol al unei păci dificile. Insula Planasia. Pe această mică insulă, numită astăzi Pianosa, unde adolescentul de șaisprezece ani Agrippa Postumus a fost exilat și ucis, s-au descoperit ruinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
împodobească parcul gării, un altul la Villa Celimontana, un altul la Florența, unde a fost instalat în grădina Boboli; două au ajuns la Urbino. Pentru a înțelege cum anume asemenea edificii gigantice au dispărut fără urmă, trebuie să excludem invaziile barbarilor, aluviunile și cutremurele. În schimb, trebuie să ținem cont de faptul că, de-a lungul întregului Ev Mediu, numeroase obiecte de marmură, statui și decorațiuni au fost arse în cuptoare de var; la fel s-a procedat și în Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Primul act a mers ca uns, dar În al doilea lucrurile au Început să iasă prost. Trebuie să scoatem scena cu băuturile. Nu se leagă. — Să scoatem scena cu băuturile? exclamă el. E singurul lucru pentru care acești... acești... acești barbari... de-aia au făcut gălăgia asta oribilă? Pentru că scena cu băuturile nu s-a legat? — Nu, dar... — În viața mea nu am fost insultat În halul acesta, spuse el amar. Ascultară huiduielile care continuau În sală. — Nici pentru mine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Dante a publicat Divina Comedie! Cu nobilă grăbire, Bonfanti l-a sprijinit pe domnul Commendatore. — Bravo, bravo. Șovăiala e cu totul hamletiană, boreală. Romanii Înțelegeau arta altfel. Pentru ei, scrierea era un gest armonios, un dans, nu disciplina sumbră a barbarului, care Încearcă să suplinească cu mortificări călugărești sarea pe care i-o refuză Minerva. Domnul Commendatore a insistat: — Cine nu zgârie pă hârtie tot ce-i fermentează la mansardă ie iunucu dă la Capela Sixtină. Nu-i bărbat. — Cre că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
niște autostrăzi germane, abia după ce-am Întîlnit-o am Înțeles motivele pentru care au pierdut nemții războiul, simplu, fiindcă-n timp ce ei mureau de frig, rușii mîncau Înghețată la minus patruzeci de grade, cu fistic, l-au pierdut deoarece barbarii nu știu ce-i aia frivolitatea pe care pînă și nemții o simt, rușii au stepă În locul acesta, alături de crîncena pasiune pentru viață și mesteceni, În fond sînt asiatici, ceea ce-l explică pe Tarkovski, moartea și sinuciderea, iar În cazul Mașei, polul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pregătește pentru scena II situată pe un fundal ceresc plumburiu, de antichitate, sub care așteaptă legiunile romane ca Într-o pictură sumbră să li se-ntoarcă solul trimis pentru negocieri În pădure, la sălbatici, se-ntoarce săracu’, dar fără cap, barbarul uriaș cu aere de șef și secure primitivă, Înspăimîntător, cu blană de urs, barba și pletele Îngălbenite de conviețuirea cu natura, Învîrte supărat capu’ solului În mîna-i enormă răcnind spre legiuni ceva incomprehensibil, În germana acelor timpuri, care s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
c-am văzut bătălia la Vali. Pe DVD. Un vechi prieten, bun arhitect, Home Theatre, difuzoare Sony de jur Împrejur, ecran mai mare decît raza vizuală, auzeam vîjÎind sulițele, bardele, pietrele, urlete, groaznic zăngănit de fiare, ca fiarele se-ncordau barbarii, n-aveau nici o șansă, cu toate că exact asta a fost șansa lor, planuri apropiate, sînge, bufnete, tăieturi, scuturi, chirăieli, Încrucișări de metale, scîntei, noroi, acțiune, parc-aș fi fost acolo, chiar În mijlocul ororii, asurzit, transpiram, dădeam din mîini, mă apăram, loveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tartar acum, beau Chteauneuf du Pape și șampanie Înconjurat de tablouri semnate de maeștri flamanzi de mari dimensiuni, oglinzi venețiene originale și mobilă de film istoric, Încerc să-mi țin respirația ca să nu fărîmițez masa renascentistă cu suflarea mea de barbar, dar o pipăi pe ascuns, nu-i de carton, totul e neverosimil de adevărat, de scump, plutind În culori probabil medievale. De altfel, În Belgia există o generală și naturală pietate față de istorie, combinată cu o grijă drastică pentru igienă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am avea noi doi de discutat. — Păi, de pildă, aș fi putut să vin să-ți prezinți scuze pentru că m-ai făcut barbară în pamflețelul tău din Independent. Alan publicase recent un articol despre declinul serviciului public de radiodifuziune intitulat „Barbarii sunt în fața porților“, în care Hilary era dată ca exemplu (spre deliciul ei, trebuie să spunem) pentru tot ce detesta el în climatul cultural actual. Nu mă dezic de nici un cuvânt din articol, spuse el. Și tu știi prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
adresa celui mai apropiat birou al forțelor de muncă. Azi e deschis până la trei și jumătate, deci ai destul timp. Îi întinse hârtia, dar el n-o luă. O puse pe pervaz, zâmbetul ei se lărgi și clătină din cap. Barbarii nu mai sunt în fața porților, Alan. Din nefericire, ai lăsat poarta larg deschisă. Așa că am intrat pur și simplu și acum avem locurile cele mai bune și stăm cu tălpile ridicate pe masă. Și avem de gând să rămânem aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să respire Între două suspine. Familiile de francezi care stau aproape de noi, toate având enfants Îmbrăcați În haine bleumarin sau gri de in, stând cu spatele drept și mâncându-și porția de haricots verts, se Întorc și se uită la barbarii de anglo-saxoni. După ce ia o gură, Emily ne anunță că nu vrea quiche pentru că are gust de ou. Vrea chiftele de pui. Paula nu spune „Ți-am zis eu“. În schimb Îl strânge În brațe pe Ben la modul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și să fie brazda din care să crească fiecare cultură, fiecare realizare omenească și fiecare legătură socială. Providența a condamnat vechea societate la distrugere și a zdruncinat-o din temelii. Judecata a fost dusă la îndeplinire prin valurile succesive de barbari, mînați de îngerii Domnului. Imperiul Roman a fost distrus și pînă și ruinele sale au fost măturate de invadatorii care au pregătit, astfel, locul pentru înălțarea unei noi societăți a credincioșilor. În istoria omenirii, Evul Mediu este un abis care
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sentimente și prin aceste obiceiuri ale Clerului a triumfat Religia Crucii înaintea tiranilor și a ereticilor, iar Mai-Marele său nevăzut i-a destinat o altă victorie nu mai puțin frumoasă asupra violentelor barbarii. După cum am spus mai sus, prin trimiterea barbarilor din nord să distrugă vechea societate, pentru a demonstra lumii forța cuvîntului lui Cristos, care supraviețuiește distrugerii imperiilor și tuturor lucrărilor omului, și faptul că merită să li se redea viața și osemintelor și pulberii, pentru a crea din nou
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și suferințele papilor și ale episcopilor în efortul lor de a pune capăt agoniei și de a menține Biserica liberă cu adevărat, după cum a fost ea gîndită de divinul său Întemeietor, pentru veșnicie. 83. Cînd condotierii din nord au mînat barbarii spre cucerirea sudului, aceștia, după cucerire, și-au luat numele după ținuturile subjugate; au devenit regi ai Franței, ai Italiei, ai Angliei, nu regi ai francezilor, ai italienilor, ai englezilor, deci ai persoanelor. Și era imposibil pentru cineva, oricît ar
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
bunurile primite, ea s-a aflat sfîrșită de puteri, nemaiștiind cum să-și mențină și să-și apere dreptul să-și numească propriii Păstori (Plaga a IV-a). Și spun că feudalismul a aservit Biserica și toate ale sale pentru că barbarii conducători, obișnuiți să nu recunoască decît vasalii, au privit astfel toate lucrurile bisericești; iar legislatorii adulatori au știut să reducă despotismul barbar la teoria de drept, să acopere faptele, dînd următoarea învățătură: "principalul își atrage accesoriul"; și cum feudele regale
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cu sursa lor originară a proprietății comune, atît de mult dorită de Biserică, deși restaurate odinioară prin legile ordinare și dispozițiile canonice, dar fără putința de a fi păstrate. Ce nefastă cauză a împiedicat acest lucru, dacă nu încă o dată barbarul sistem al feudalismului? 145. Feudalismul a impus o servitute personală, respingînd, fie și numai prin aceasta, orice caracter ecleziastic care constă în libertate. Dar și bunurile feudatarului au devenit obiecte ale servituții, mai mult, au căpătat o servitute aparte, consecință
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de individualitate provine din aceea de seniorialitate; și un astfel de sistem a prevalat în rînduiala temporară, a învins încetișor și în mintea ecleziaștilor tocmai acea idee care le servea drept temelie, și de aici toate necazurile Bisericii. 148. Norma barbarilor care au cucerit Europa era forța, violența, valoarea personală, valoarea stăpînirii, iar ideea de Biserică a pătruns în mintea lor putrezită ca fiind noțiunea contrară. Așadar, lupta între cele două idei era ca și cum s-ar fi înfruntat două societăți dominate
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
se supuneau una pe cealaltă cele două idei; tipul de acțiune depindea de care dintre idei reușea să o supună pe cealaltă sau de învățătura dobîndită de la Biserică. Același lucru s-a petrecut și cu Clerul; acesta a propovăduit crîncenilor barbari blîndețea Evangheliei, deschizîndu-le mintea față de ideile ecleziastice de iubire unificatoare; și pînă și în modul în care lucra Clerul a apărut aceeași contradicție între exemplele sfinte și eroice și eforturile de păstrare a unității întru Cristos și profanele dezordini, ticăloșii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
bani pentru văduve, fecioare, călători, captivi, infirmi și schilozi și pentru alte persoane aflate în nevoie. Deci cum ar putea să acționeze altfel Biserica?"315 158. Acum, cine nu va deplînge această schimbare survenită în secolele de ruinări și de barbarii pe care le-a suferit Biserica, iar Clerul însuflețit cu un atît de mare spirit, cu atîta înălțare, libertate și caritate, a ajuns cu totul diferit de el însuși și de propria sa natură, încît să fie stigmatizat prin versul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
libertate și caritate, a ajuns cu totul diferit de el însuși și de propria sa natură, încît să fie stigmatizat prin versul: Cel prin care avariția dă pe dinafară! Să luăm în considerare cele două cauze, cea a faptelor principilor barbari, cealaltă a acelor dispoziții pe care Biserica a fost forțată să le dea pentru a se putea apăra, pentru a evita un rău mai mare. 159. Și pentru că feudalismul, după cum am văzut, a schimbat natura bunurilor ecleziastice care au fost
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
erau toți păgîni și eretici. Dimpotrivă, în rîndul popoarelor a crescut credința și respectul față de Episcopii care erau toți romani și, adesea, persoane din rîndul celor nobili și al celor mai bogați". La această cauză, adaugă: "Cu trecerea timpului însă, barbarii deveniți creștini intrară în rîndul Clerului și aduseră aici obiceiurile lor: așa încît se văzură nu numai Clerici, ci chiar Episcopi vînători și războinici. Ei deveniră domni și ca atare obligați să participe la adunările în care se reglementau afacerile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fost mîna Providenței că acel Exarhat a încetat la scurtă vreme, prin distrugerea pe care i-a provocat-o Regele Astolf al longobarzilor în anul 752, după ce a durat 180 de ani. Astfel, divina Providență s-a servit de acești barbari invadatori de ținuturi ale Bisericii pentru ca să consolideze domnia romană, punînd la pămînt puterea de la Ravenna. 122 I Timotei, III, 1. 123 Mulți iau scandalul drept priveliștea marii lucrări dedicate Bisericii de către cei religioși care nu sînt pastori, ci posedă privilegiile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
că atentatul asupra cancelarului e o plată ce trebuia să vină, în numele realității și al cursului istoric, Sebastian susținînd rece că Dollfuss plătește o eroare: "Toate nesinceritățile se plătesc, chiar cele mai strategice". Desigur, Sebastian este un "civilizat", nu un "barbar" pasional precum Cioran, așa că are, în articolele de ziar sau în romanul său, De două mii de ani..., tonul atoateștiutor și sceptic al magistrului său, tratînd problema austriacă drept o iritantă "chestiune în definitiv măruntă"; în De două mii de ani..., personajul
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
în creierii munților Pindului și pe cele două laturi ale lui, în popoarele din care izvorăște Peneios și râurile afluente, pe unde îi pomenește pentru întîia dată istoria bizantină a sutei a unsprezecea. Fie rămășițe a coloniilor militare romane, fie barbari autohtoni latinizați, ei se întind și se ramifică de-a lungul șirului de munți prin Macedonia Superioară până sus în Balcani și au stat odată în legătură cu conaționalii lor de pe malul stâng (al Dunării. Ei păzesc și domină porțile dintre Tesalia
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]