KorAP: Find »[drukola/base=basarabean & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...123 >

3,060 matches

Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340

frați siamezi, ce nu se pot despărți fără a-și pierde audiența la public... Cum lesne se observă, spiritul de baricadă, de confruntare la grămadă (o confruntare dirijată și ... uneori bine remunerată) a impregnat acest tip de reacție a intelectualilor basarabeni, care au devenit - pe neobservate, cumulând mici compromisuri și lașități - o masă de manevră la cheremul mai marilor zilei. Tradiționalele și totodată rușinoasele liste cu semnături în susținerea cutărui sau cutărui potentat sunt o dovadă că lucrurile s-au degradat

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
fost tinerii scriitori, ocrotiți de niște biografii mai fericite, scriitori pe care căderea regimului comunist i-a ferit de maculare. Această lipsă de reacție mi se pare destul de elocventă și confirmă, constat cu regret, teza că marea majoritate a intelectualității basarabene este șantajabilă și manipulabilă politic. Despre echilibru În comentariile pe care le-am reținut cu ocazia apariției primului număr al revistei noastre - comentarii desigur verbale (intelectualul basarabean nu se prea înghesuie la masa de scris) -, m-a impresionat în mod

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
destul de elocventă și confirmă, constat cu regret, teza că marea majoritate a intelectualității basarabene este șantajabilă și manipulabilă politic. Despre echilibru În comentariile pe care le-am reținut cu ocazia apariției primului număr al revistei noastre - comentarii desigur verbale (intelectualul basarabean nu se prea înghesuie la masa de scris) -, m-a impresionat în mod deosebit frecvența cuvântului echilibru, pus de vorbitori mai întotdeauna în capul listei de adjective laudative. Momentelor de început, de ușoară derută și neînțelegere (altele erau, să recunoaștem

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
târziu cu reflecțiile ce urmează. Când o revistă de cultură cum este Contrafort e apreciată înainte de toate ca fiind echilibrată (recunoscându-se indirect existența unor extremisme în peisajul nostru revuistic), lucrul acesta atestă de fapt o stare tensionată a cititorului basarabean. Apreciindu-ne drept o „revistă echilibrată”, conchidem, în mod logic, dincolo de orice suspiciuni, că cititorul (între care persoane onorabile, la opinia cărora ținem) s-a așteptat să ne lansăm, chiar de la primul număr, în atacuri revanșarde, în polemici jenante, suburbane

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
eminescian, epurat desigur de conotațiile ironice adăugate de poet la 1876 - enunță un adevăr aproape de necrezut în condițiile sărăciei și izolării noastre suverane. De data aceasta însă întâmplarea chiar trebuie crezută. În lunile martie-aprilie curent un grup de tineri poeți basarabeni (Grigore Chiper, Irina Nechit, Emilian Galaicu-Păun, Arcadie Suceveanu și, cu voia dvs., subsemnatul) împreună cu mereu tânărul Spiridon Vangheli și regizorul de film Alecu Deleu au fost invitați la Literarisches Colloquium Berlin (director de program - Ulrich Janetzki), ca să participe la niște

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
străini o prea mare precizie în formulare și o cunoaștere a nuanțelor, când confuzia e întreținută cu bună știință chiar la noi acasă. De aceea, nu ne miră când aflăm că „republica” e căutată pe hartă în Africa, iar pașapoartele basarabene de orice calibru (turistic, de serviciu, diplomatic) îi încurcă pe vameșii din Vest (cele întâmplate la aeroportul berlinez Schonefeld ar merita poate o glumă pe potrivă). Până la urmă gazdele noastre, și credem că nu numai ele - basarabenii au fost foarte

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
Vina, în aceste din urmă cazuri, e numai a noastră. Noi trebuie să fim cei care să dorim să fim cunoscuți, inițiativa trebuie să ne aparțină, și nicidecum să așteptăm mioritic ca cineva, plictisit, să pună întâmplător degetul pe meridianul basarabean, pentru, ca mai apoi, să-și dorească să ne vadă. Deci, eforturile trebuie conjugate în această direcție. Să nu ne consumăm energiile în polemici inutile, vulgare, căzuți pradă invidiei, întocmind clasamente ridicole, pentru că în afara „țarcului” nostru suveran, vă asigur, literatura

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
interes personal, ci - ca să zic așa - pentru a-și susține un blazon (de familie, de firmă) și, nu în ultimul rând, contra unor beneficii materiale (scutiri de taxe etc.) deloc neglijabile. Dar să revenim la vizita făcută de tinerii scriitori basarabeni la Berlin în această primăvară. Cu toții am trăit o inedită experiență de viață și muncă scriitoricească. Confruntarea cu un alt spațiu cultural (chiar dacă publicul berlinez nu ne-a răsfățat cu o prezență numeroasă) îți arată propria dimensiune și valoarea reală

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
meritele obținute acasă. Nu se poartă (sunt chiar ridicole, am arătat mai sus) noțiuni ca: „poet național”, „scriitor al poporului”, „scriitor martir” etc. Scriitorul adevărat este pur și simplu scriitor, și are conștiința că aparține elitei unei societăți. Tinerii scriitori basarabeni prezenți la Berlin și-au însușit, cred, aceste lucruri - nu e de condamnat, dimpotrivă e de salutat și însușirea unor maniere de comportament -, ieșind demni, chiar orgolioși (e o părere personală) dintr-o primă confruntare cu un cititor de altă

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
vizite, datorate exclusiv statului german, s-ar putea să se întrevadă mai târziu. Atunci când vom demonstra că am învățat ce trebuie să facem pentru a ne impune valoarea. Mai, 1995 Cartea în carantină Dintre multele, nenumăratele crize care macină spațiul basarabean în aceste vremuri de tranziție, criza cărții - altfel spus, încetarea aproape totală a editării cărții românești la Chișinău - mi se pare extrem de gravă și cu consecințe greu de evaluat pe viitor. Dezastrul editorial - semnalat de presă în mai multe rânduri

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
se autofinanțeze, Editura Hyperion a editat până la 25 septembrie curent - pe banii autorilor - doar trei plachete de versuri, însumând un tiraj de aproape 6 mii de exemplare. Nici o carte de proză sau vreo traducere aparținând celor peste 260 de scriitori basarabeni n-a fost trimisă în acest an la tipografie. Un calcul simplu ne va arăta câte pagini de literatură revin fiecăruia dintre cei aproape 3 milioane de potențiali cititori de limbă română din republică. Mi se poate reproșa că în

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
ci dimpotrivă. Impresia generală este de total abandon. Inițiativele individuale - câte există - sunt minate de lipsa banilor și a dezinteresului celor bogați (îmbogățiți peste noapte în aceste vremuri fără de lege ale tranziției) față de carte. Tot sărăcia fără precedent a societății basarabene - de care în mare parte este vinovată - absolvă, în mod ciudat, puterea actuală de răspundere și inițiativă. Investițiile statului în editarea cărții, în susținerea culturii în general, sunt mereu amânate pentru vremuri mai bune, atunci când vom reuși, ni se spune

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
peste o populație înfometată și incultă. septembrie, 1995 Literatura de sertar Cu timiditate și cu un ușor aer conspirativ (probabil pentru o mai mare credibilitate, deși se putea, era voie să spui ce crezi) s-a vorbit în mediul literar basarabean - în primii ani ai dezghețului totalitar - și despre literatura de sertar. Literatura disidenței literare, cea care a fost interzisă, care nu a apărut (nici nu ar fi avut cum) în epoca dominației ideologiei comuniste, o ideologie inumană și profund antinațională

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
intra și noi, basarabenii, în concertul literaturii de rezistență anticomuniste din Est, dovedind lumii că avem nu numai scriitori talentați, dar și adevărate conștiințe, oameni cu caracter. Îmi spuneam că nu se poate să nu existe și în sertarele scriitorilor basarabeni cărți valoroase, care să spună adevărul despre noi, despre tragedia acestui colț de pământ românesc. Din păcate, la atâția ani de libertate de publicare, trebuie să constat (vă invit să constatați) că aceste cărți ale „demnității noastre” - cum bine le-

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
acest lucru, și pagini cenzurate din romanele, editate totuși, ale lui Serafim Saka și Lidia Istrati, pagini însă restabilite la o nouă reeditare.) În rest - nimeni și nimic. Abolirea cenzurii, care a dirijat scrierea unei literaturi false, a găsit scriitorul basarabean cu sertarele goale, fără cărțile (paginile) de literatură adevărată, destinate publicării într-o vreme mai bună, aruncând o umbră de îndoială asupra curajului, enormului său curaj din epoca Gorbaciov. Această situație de-a dreptul stânjenitoare (rămânem, din politețe, în perimetrul

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
măsoare - cu tragedia poporului pe care îl reprezintă. Diabolicul experiment totalitar a rămas în debaralele ascunse ale memoriei, în care ne e frică, nu îndrăznim să intrăm. Aproape că refuzăm să avem memorie. Cenzura comunistă a deformat destul de grav scriitorul basarabean. Imposibilitatea de a publica, fără consecințe, cărți care să spună adevărul, interdicția de a înregistra și alte zone ale mentalului unei societăți decât cele indicate de partid, de a experimenta și de a însuși noi metode de creație, l-au

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
au fost posibile din cauza lipsei de contact cu modelele literare din afară, mai evoluate (se putea călători nestingherit doar la Așhabad, Tiumen’ și, eventual, Norilsk) și, fie-ne permis să spunem, din cauza unei slabe pregătiri teoretice, în majoritatea cazurilor scriitorii basarabeni fiind niște autodidacți. Pentru a nu nedreptăți totuși pe unii autori ale căror scrieri - la această etapă a reevaluărilor literare - rămân viabile, ar trebui spus că regimul totalitar în Basarabia părea instalat pentru vecie (în colonia noastră sovietică, uitată de

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
nu puteai să ți-1 imaginezi. Acest aspect explică, netezește cumva situația, dar n-o schimbă în datele ei esențiale. Inexistența literaturii de sertar, care să denunțe comunismul și să sfideze preceptele sale privind creația, este un indiciu că scriitorul basarabean nu a avut conștiința propriei misiuni, că nu și-a meritat rolul pe care la pretins și-1 mai pretinde și astăzi în cadrul societății. Un rol pentru care, sub orice regim, talentul său literar nu se poate dispensa de caracter

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
deschidă discuția pe această temă. E ca și cum ai încerca să vorbești despre ravagiile bolii în prezența suferindului. Pe scurt: un subiect de discuție mereu amânat, evitat în mod dubios. Desigur, departe de mine gândul că degringolada de astăzi a societății basarabene s-ar datora exclusiv nebuloasei ce persistă în chestiunea foștilor informatori ai securității. Însă multe din problemele cu care ne confruntăm sunt generate și de acest fapt. Câtă derută - pentru a rămâne doar la un singur exemplu - seamănă ambiguitățile de

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
imediat - bineînțeles în numele poporului - drept un vândut, un nepatriot pus în slujba dușmanilor etc. „Nu te atinge de cele sfinte” - era exclamația mânioasă cu care ți se cerea să-ți reprimi observațiile critice. Așa a început să funcționeze pe pământ basarabean un clișeu pe care 1-am numit - parafrazându-1 pe H.-R. Patapievici - vulgata „marelui patriot și unionist”. Schema descrisă sumar mai sus, din rațiuni de spațiu, e perfect valabilă și astăzi. Ultimele polemici cu tentă politică, și nu numai din

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
Astfel rezistă vulgata „marelui patriot și unionist”. E o boală a copilăriei democrației noastre originale, care trebuie tratată cu compasiune și consecvență. mai, 1996 Sincronizarea se amână Dacă facem abstracție de importanța și utilitatea contactelor la nivel individual dintre scriitorii basarabeni și cei din România, care s-au hotărât în cele din urmă „să treacă Prutul”, putem afirma că simpozionul intitulat pompos Literatura română azi: sub semnul integrării, desfășurat la Chișinău între 29 iunie și 5 iulie curent, în organizarea Uniunii

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
o anume ritualizare a eșecurilor -, deloc imprevizibil? Evident, nu pot face acum, în spațiul acestui text, o analiză amplă și subtilă; voi încerca să schițez câteva explicații posibile, foarte personale. Mai întâi, a ieșit din nou în evidență incapacitatea părții basarabene de a concepe și a organiza - riguros și sobru - un eveniment cultural. Conducerea Uniunii Scriitorilor din Moldova a tratat foarte superficial obligațiile sale de gazdă și organizator al unui simpozion literar. S-a mers pe tipicul vechi, festivist, bine rodat

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
au avut o asemenea stare de spirit. Și asta pentru că ei veniseră să discute literatură, să discute aspecte ale sincronizării și integrării celor două uniuni de creație, iar nu să participe la manifestări gen „Cântarea României” cu o inconfundabilă patină basarabeană. Cum bine a rezumat cele întâmplate un mucalit chișinăuan, bucureștenii au dorit o masă rotundă de dialog literar, iar noi le-am propus cu afecțiune, ceea ce știm să facem mai bine, adică o masă de chef între frați. Gazdele n-

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
se face util societății. Aici au ieșit din nou în prim-plan diferențele de formație și informație dintre scriitorii de pe cele două maluri ale Prutului, arătându-ne tuturor că sincronizarea rămâne încă o frumoasă doleanță. O bună parte dintre intelectualii basarabeni se mențin într-o contemplație deloc roditoare a gloriei apuse a neamului, trăind, înaintând prin viață cu fața întoarsă spre trecut. Ei nu reușesc să scape din prizonieratul propriilor fantasme și, din această cauză, ratează mereu prezentul, vorba lui Patapievici

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
propriilor fantasme și, din această cauză, ratează mereu prezentul, vorba lui Patapievici. Este o atitudine care vorbește despre un simptom mai general de inadecvare la necesitățile zilei. Să ne întrebăm, de exemplu, în aceeași ordine de idei, câți dintre copiii basarabeni, aflați la studii în România, vor accepta să se întoarcă, să pună umărul la modernizarea „țărișoarei”, unde li se va cere, pesemne, randamentul maxim, fără ca cei ce i-au trimis la „înalte școli” - de la părinți și până la factorii de răspundere

[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]