4,389 matches
-
albii ăia după Coleman? Roland Navarette zise: — Omule, faci poante. Buzz armă pistolul. — Nu mă sili s-o fac. Roland Navarette scuipă: — Coleman cântă până târziu la intersecția dintre 106 și Avalon. *** Watts, cod trei, fără sirenă. Buzz își mângâia bastonul. Mal ținea piciorul apăsat pe accelerație în fluxul de mașini din amurg. Intersecția dintre 106 și Avalon se găsea în inima districtului Watts: fiecare colibă acoperită cu carton grudronat avea capre și găini în curtea de dincolo de gardul de sârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
încăpere alăturată, cu vi trine mari, în care se aflau decorațiile primite de Sergiu, baghetele de dirijor, unele de aur, altele de argint, de fildeș, toate aranjate cu grijă și iubire de „gardiana“ prețioaselor amintiri. Ne-a mai arătat un baston cu mâner de argint, care păstra înăuntru, ca într-o teacă, o baghetă superbă. Dintr-un ungher, a scos la iveală o umbrelă albă, pe pânza căreia se semnaseră toți membrii orchestrei dirijate cândva de Maestru. Pe biroul din salon
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
din cei doi pungași se strâmbă, spunînd: ― Să-ți spun drept, nu găsesc că te prind. ― Poate pentru că n-am și pălăria pe cap, zise căpetenia. Fii bun, te rog, domnule negustor, și adu-mi o pălărie frumoasă și un baston! Și-atunci, vom vedea dacă prietenul meu nu mă va găsi pe plac! Și, zicând așa, scoase din hainele vechi un portofel umflat și-l puse pe masă. Negustorul aduse numaidecât o pălărie de toată frumusețea și un baston, care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un baston! Și-atunci, vom vedea dacă prietenul meu nu mă va găsi pe plac! Și, zicând așa, scoase din hainele vechi un portofel umflat și-l puse pe masă. Negustorul aduse numaidecât o pălărie de toată frumusețea și un baston, care ar fi meritat să fie purtat de cel mai de vază boier. "Mușteriul" își puse pălăria pe cap, și-o potrivi în oglindă cum crezu el mai bine, luă bastonul, îl învîrti de câteva ori pe degete, ca un
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
aduse numaidecât o pălărie de toată frumusețea și un baston, care ar fi meritat să fie purtat de cel mai de vază boier. "Mușteriul" își puse pălăria pe cap, și-o potrivi în oglindă cum crezu el mai bine, luă bastonul, îl învîrti de câteva ori pe degete, ca un boier adevărat și, îndreptîndu-se către cei doi prieteni, îi întrebă din nou: ― Ei, acum ce mai puteți spune, dragii mei? ― Acum, îi răspunse cu îndrăzneală celălalt pungaș, acum parcă ai fi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
întrebă din nou: ― Ei, acum ce mai puteți spune, dragii mei? ― Acum, îi răspunse cu îndrăzneală celălalt pungaș, acum parcă ai fi chiar dracul! ― Cum îndrăznești să-mi vorbești astfel, neobrăza tule? Stai că te-nvăț eu minte! Și, ridicând bastonul, se repezi mânios după cei doi, care, de frică ― vorba vine ― o tuliră la sănătoasa! Și așa s-a pornit o fugă nemaipomenită pe strada neguțătorilor hăinari: cei doi, ca să scape de bătaie, iar căpetenia lor, ca să-i pedepsească pentru
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la spate. Pumnalele Shinobi Tanto la Încheieturile mâinilor. Secera cu lanț Kusari Gama la oblâncul șeii, În dreapta. Secera cu lanț și praf orbitor Bakahatsu Gama pe stânga. Punguțele cu explozibili. Lanțul Kusari Fundo, având la capete bile metalice, lângă scări. Bastoanele care conțineau praf explozibil și praf orbitor, Închise unul În altul, sub șa. Shuriken-uri la brâu și În cotiere. Ace ucigașe Uchine legate de degete. Arcul mongol și trei tolbe de săgeți pe cel de-al doilea cal. Tot acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înfipte În gât. Alexandru ajungând la domnitor, blocând o suliță cu lovitura joasă de buzdugan pe care i-o arătase tatăl său și tăind pieziș cu sabia. Erina salvată. Voievodul În viață. Ștefănel, scoțând de sub șaua calului lui Alexandru, un baston. Nu. Bastonul se lungi, devenind halebardă. Apărătorii la șase sute de pași. Gâfâitul cailor. Mirosul de sânge. Senzația că acestea sunt secundele decisive ale Întregului război. Ștefănel rotind halebarda jos, retezând picioarele ienicerilor, apoi ridicându-se, tăind capete și brațe. Gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
gât. Alexandru ajungând la domnitor, blocând o suliță cu lovitura joasă de buzdugan pe care i-o arătase tatăl său și tăind pieziș cu sabia. Erina salvată. Voievodul În viață. Ștefănel, scoțând de sub șaua calului lui Alexandru, un baston. Nu. Bastonul se lungi, devenind halebardă. Apărătorii la șase sute de pași. Gâfâitul cailor. Mirosul de sânge. Senzația că acestea sunt secundele decisive ale Întregului război. Ștefănel rotind halebarda jos, retezând picioarele ienicerilor, apoi ridicându-se, tăind capete și brațe. Gol În jurul voievodului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
șefului funcționarilor. La început, Moti Lal se folosise de vorbe, pentru a o aduce pe calea cea bună. Apoi, când descoperise o bucată de rășină neagră în cutia ei de bijuterii, o scosese în curte și o bătuse cu un baston cioplit, pe care-l foloseau de obicei să alunge maimuțele. O închisese în camera ei timp de trei zile. Cu gândurile aiurea, cum era de cele mai multe ori când încheia vreo afacere, stăpânul întrebase cine plânge în casă la el. Aflând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lucioase. Levine spune că totul este doar o conspirație împotriva spălatului. Se poate purta același guler mai multe zile. —Uită-te naibii pe unde mergi! A dat peste un tânăr uscățiv, care a ieșit din Trinity, sprijinindu-se într-un baston. Mormăie niște scuze și se grăbește mai departe. Fantomă. În Oxford sunt multe, care au luptat în război, apoi s-au întors. Au tendința de a trăi cât mai departe de centru, pe cât le permit regulamentele și nu vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe cureaua îngustă de piele care ține partea de jos a vestmântului lui Jonathan legată de trupul lui nedemn, cu o sexualitate dubioasă, de cititor de poezie. Același gând îi bântuie simultan atât pe marcatori cât și pe cei cu bastonul; dacă un tip insistă să fie efeminat, cu cărțile lui franțuzești și prietenele lui drăguțe, ce drept mai are să poarte astfel de simboluri ale bărbăției? Nu edrept. Trebuie operată o rectificare. — Dezbrăcați-l! Oare se aude mai întâi strigătul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de melodie pentru a readuce vechiul sentiment, este tentant să faci acea acțiune, să rostești cuvântul, sau să ții în buzunar o batistă veche, cu iz de mosc, doar pentru ca să ajuți lucrurile. Iar dacă simpla lovire de trei ori cu bastonul în pavajul din fața colegiului Worchester te face fericit pentru că-ți amintește de după-amiaza în care ai primit ceva, vei fi tentat s-o repeți, ori de câte ori treci pe acolo. Când astfel de asociații se fac în legătură cu fiecare bucățică de pământ, drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Angliei: sugative, registre și uniforme, au fost aruncate la loc în zona ciudățeniei. Umbrelele îi protejează pe oameni de soare și nu de ploaie, figurile lor sunt ca nilte rotocoale negre ieșind din gulerele apretate. Profesorul hoinărește, împungând lăzile cu bastonul, stând în drumul hamalilor. Morgan, cu sudoarea curgându-i în ochi de sub casca nouă de plută, se apleacă să-i vorbească lui Gittens. — Uită-te la Bridgeman. Gittens se uită la Bridgeman. Acesta umblă prin biroul vămii, ursuz și abătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încăpere alăturată, cu vi trine mari, în care se aflau decorațiile primite de Sergiu, baghetele de dirijor, unele de aur, altele de argint, de fildeș, toate aranjate cu grijă și iubire de „gardiana“ prețioaselor amintiri. Ne-a mai arătat un baston cu mâner de argint, care păstra înăuntru, ca într-o teacă, o baghetă superbă. Dintr-un ungher, a scos la iveală o umbrelă albă, pe pânza căreia se semnaseră toți membrii orchestrei dirijate cândva de Maestru. Pe biroul din salon
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
desenează pe trup aceeași poveste de demult, când din mine creșteau liane de dornu te-am putut încătușa cu ele ... Știu că rătăcești pe margini de genuni. Acum, în fiecare seară Căutări prin vara arsă de cuvinte 151 trezesc stelele baston alb să-ți fie în rătăcirea-ți oarbă. încă te mai aștept, în fiecare dimineață când stelele mor, călăuză să-ți fiu... Brodând ... Am poposit pe dunga nopții tale Brodând ecouri grave pe năframe, Zăpezi își argintau spre tine cale
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
până-n picioare. Lumânările roșii emană un parfum dulce de iasomie. Epuizarea mă apasă, precum o pleoapă grea. De ce să mai adaug o greutate în plus la cea deja existentă? Tinerețea din sufletul meu se deșteaptă și mă tachinează, numindu-mă „baston făcut din gheață“. Mă dojenesc pentru a-mi fi creat propria vreme rea. Simte lumina soarelui! strigă înțelepciunea-mi tinerească. De ce să-ți trădezi curajul, Orhideea? De când a murit tatăl tău, nu ai găsit nici o potecă fără să calci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
era o personalitate interesantă. Era obișnuit ca acest tânăr să-l caute zilnic și să facă împreună plimbări, dar deodată aceste vizite încetară, și după câteva săptămâni, cunoscutul romancier băgă de seamă absența și se duse intrigat și bătu cu bastonul în geamul tânărului. "Ce e cu dumneata? îi strigă de jos. De ce n-ai mai venit pe la mine?" " Am scris un roman", îi răspunse atunci tânărul. "Sfinte Dumnezeule", exclamă Anderson și îi întoarse spatele și pleacă. Îndepărtîndu-se însă se răzgândi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
că e bine să știți de unde vă trageți... Să iasă afară dobitocul care a zis „din burta mamii”! Nu mă obligați acum să fac anchete, că mătur cu voi pe jos, mârlanilor! Ieși, porcule, până nu arunc după tine cu bastonul! Așadar, să aflați cum și ce s-a petrecut până să apăreți pe lume - mulți dintre voi În nefericite ceasuri -, pe aceste locuri. În semn de apreciere pentru munca mea, pentru calitățile mele de om și de dascăl, primăria mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lămuresc și nici să-l ascult. Așa cum nu mai am acuma să vorbesc. Oi fi obosit și eu... În afară de Coman, necruțătorul năvălitor cu muci la nas care va șterge tabla, va mătura podeaua, mă va ajuta să mă salt În baston și-mi va servi de sprijin până acasă, ceilalți puteți pleca. Caprelor, nu-i mai stârniți, iar voi, porcilor, țineți-vă mâinile acasă! Ziceți bună ziua la drum la toată lumea! * * * Soldatul - pe care soarta Îl Împovărase cu numele Cătănuță - nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tine, nu poate riposta direct la Înjurături. Va continua să răspândească, Însă, bârfe veninoase. Dacă nu le citește, cu atât mai bine. Am, Însă, Îndoielile mele. De câteva zile Încoace, chiar dacă elevii sunt În vacanță, marele profesor urcă, sprijinit În baston, toată coasta dinspre Dunăre a satului și se duce la școală. Înainte să ajungă, trece negreșit pe la poștă. El și dirigintele sunt prieteni vechi și e foarte firesc să mă ducă gândul că ăla Îi dă voie să-mi dezlipească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vorbele grele Îl Împungeau cu ascuțișul lor. Nu apucă să ofteze a ușurare, că auzi În spatele lui un târșâit. Se Întoarse scurt și dădu cu ochii de artistul și profesorul Foiște, care se ducea spre casă sprijinindu-se Într-un baston. Fața rotundă și roșie zâmbea cu Încântare, lăsând să se vadă câțiva dinți rari, Îngălbeniți și Înfricoșător de lungi. „Dragul meu, dragule, ce bine Îmi pare că te văd! O mulțime de lucruri am aflat despre tine, dar, bineînțeles, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
miros de iasomie, miere și scorțișoară, semn că prin preajmă trecuse ori se afla cea mai frumoasă zămislire a firii - Marianti. Moșul cu sufletul bubos bălmăjește ceva și se repede afară. Mă ridic și eu cu mare trudă, Îmi proptesc bastonul peste prag și ies În curte, curios să văd până unde-l duce mârșăvia: stătea ca la biserică, În genunchi și cu fruntea proptită În țărâna pe care o călcaseră tălpile ei. Ceva mai Încolo, În timp ce el și gazda ciocneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fiind, solzii cât țigla de pe casă Începuseră să bată În galben. Trecu apoi Odraslă, ținându-se cu mâinile de pântece și răspândind miros de moarte. În urma lui, Foiște se chinuia amarnic să-l ajungă, strâmbându-și trupul beteag. În vârful bastonului ridicat ținea o bucată de maț tăvălit prin țărână. Striga aproape cu deznădejde către Odraslă, care nu Îl băga În seamă: „Domnule, tinere, dragul meu, ai pierdut ceva! Oprește-te puțin, ți-a căzut ceva pe jos, domnule!”. Trecu, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ești În stare arată că tot ceea ce urmează e scris ceva mai târziu. Știu: ești curios să afli de ce și cum am ratat și de astă dată. A venit Foiște, domnule. L-am auzit șchiopătând prin curte și bocănind cu bastonul În poteca de ciment taman când mă pregăteam să ling plicul și să mă reped cu el până la poștă. Mi-a zădărnicit suicidu’, domnule! M-a transformat Într-un ratangiu de suiciduri. Mi-a amânat blânda și liniștita și lucida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]