3,424 matches
-
care a participat întreaga Curte. A declarat că tocmai terminase de redactat un nou decret care se adresa națiunii, privind deplasarea sicriului, și că avea nevoie să folosească sigiliul lui Hsien Feng. Prefăcându-mă a fi neliniștită, mi-am scos batista și mi-am șters fruntea: — Cele două sigilii ale noastre sunt la fel de bune ca și sigiliul lui Hsien Feng, am spus cu voce pierită. Su Shun era în mod vizibil încântat. Trăsăturile chipului său dansau și venele îi pulsau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Mitică, cum afirmă G. Calinescu, care sâcâie autoritățile cu cereri vagi și nimerește la Regia Monopolurilor în loc să se ducă la Pensii, ci în fața tâmpeniei umane rotunde și inventive (cere întîi apă la gheață înainte de-a spune ce vrea și batista impiegatului să se șteargă la gură), și care n-are nici o explicație și parcă nici un remediu. Această tâmpenie umană nu e așadar privilegiul doar al moșierului Trahanache sau avocatului Farfuridi, cum ar părea la prima vedere, deși la ei apare
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
iar coapsele ei răspîndeau miros de soc înflorit. Cu părul strîns în cocul ruginiu, Madlen mă privi cu ochii subțiați. Își juca deasupra capului rufa roz cînd, deodată, toți izbucniră în hohote. Mi-am dat seama de năuceala mea. Punîndu-mi „batista” după gît, femeia mă tîra către paravan. - Să nu faci nasoale, îmi hotărî ea la ureche Sau oi fi din ăia care fac dragoste cu palma?!... Tremuram. Simțeam cum ard și mă prăvălesc în haos. Cînd totul se ilumină, descoperii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ea singură la toate cunoștințele. Tata era convins că n o să am încotro și va trebui să mă prezint la post. Scoasă din fire, mama țipase: - Vrei să meargă la Pocreaca? Băiatul e bolnav. Cine-i pregătește lui regimul, cămășile, batistele?... De dimineața pînă seara dumneaei umbla în audiențe. În cele din urmă obținu o promisiune și foarte multe sfaturi. Dintre cei pe care îi abordase, cel mai de seamă personaj a încredințato că, pentru a părea serios, flăcăul trebuie să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
didactic și științei pedagogice pe care le-am acumulat și cultivat Într-o viață, Încât și un copil de grădiniță ar fi priceput Întocmai ceea ce voisem eu să arăt. M-am oprit, m-am șters frumos de sudoare cu o batistă și m-am uitat jos, către sală. Oamenii tăceau, așezați cu mâinile În poală, Îmbrăcați În țoale de duminică, și se uitau la mine cu aerul că așteptau să vadă ce se mai Întâmplă. E, zic, oameni buni, dragi tovarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
două pete pe cămașa zmeurie. Intră Dordonea. O vede. Fără să scoată nici măcar un sunet, se repede la ghiveciul cu ficusul și-și varsă și sufletul din el. Se șterge pe buze, calm, În liniștea care se lăsase, Împăturește conștiincios batista, o pune În buzunar și hop!, Într-o clipită se repede la borcanul cu fasole și-l azvârle pe fereastră, Însă prin două rânduri de geamuri, că erau Închise. „Eu le plătesc!” zice zâmbind. „Să mi se oprească din salariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întruna ca să nu se ardă prea mult pe-o parte. Întinseră pe iarbă o cămașă și pe ea Lică așeză ce avea În traistă: mămăligă, câteva ouă fierte, roșii, ceapă, o bucată de brânză și niște sare Înnodată Într-o batistă. Verii Îl văzură cu coada ochiului pe rudar cum, fără noimă, ascundea traista vărgată sub o tufă. Dar uitară repede Întâmplarea, copleșiți de nerăbdarea de a sfârși pregătirile și de a se așeza, În cele din urmă, la acea boierească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lua-te-ar dracu’, Îmi citești scrisorile. Dacă te prind că le păstrezi, pun Poliția pe tine și pe dirigintele Poștei și n-o să ieșiți de la pârnaie decât ca să vă faceți rost de scânduri pentru sicrie, de vase, prosoape și batiste pentru dat de pomană În ziua Îngropării. Ca om ești un căcat cu ochi, iar poezia și pictura ta nu sunt nici măcar atâta. Îți place cum Îi zic? Dacă Într-adevăr Îmi citește scrisorile către tine, nu poate riposta direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întâi am oprit sângerarea cu bulgări de zăpadă, am scos cartușul de pe țeavă și l-am vârât Înapoi În Încărcător; sângele amestecat cu scuipat se făcuse gheață pe cătare și pe gura țevii - am curățat totul cu o bucată de batistă și cu vergeaua. Tot ce era roșu am călcat bine În picioare și am presărat deasupra mai multe straturi de zăpadă curată. Când m-au Înlocuit și mi-au văzut botul zdrelit, le-am spus că Îmi crăpaseră buzele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe zidul bibliotecii. Amintindu-mi toate acestea și Încă altele, stam ca un bou În mijlocul curții, nedumerit și cu sfârșeala din suflet apăsându-mi amarnic plămânii și inima. Cândva uriaș, locul de joacă mi se părea acum de mărimea unei batiste pe care o capeți la Înmormântare, cu un bănuț de metal cusut Într-un colț. Iar zidurile Între care era Închis Înaintau Încet, cu agresivitatea cumpănită a unor luptători care știu cu siguranță că-și vor nimici adversarul. Nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lăsaseră cu pănușile pe ei, el - chipurile ca să dea exemplu de eficiență a muncii și ca să impună un ritm susținut - lucra Întotdeauna lângă ea. Își sufla mânecile, Își punea pe cap, ca să se apere de soare și de praf, o batistă Înnodată la cele patru colțuri. Avea un mod anume de a depănușa: mânuia cotolanul În așa fel, Încât acela ieșea la iveală cu nemaivăzută porcie, ca un falus nerușinat ce izbucnește, zâmbăreț, la lumină dintr-un prohab ce până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-i povestească despre ale casei, despre cum mergeau vânzările, fabricatul rachiului În fundul grajdului ori al dulciurilor În odăița dosită de ochii lumii. Îi punea Întrebări la care răspundea tot el și din când În când Îi ștergea gura cu o batistă Înmuiată În apă. După câteva ore se hotărî să plece. Se ridică de pe pat, Își Îndreptă veșmintele boțite și căută În buzunarele largi și adânci ale șorțului. Scoase două mere verzi și câteva nuci pe care le așeză lângă femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
suspin: Nici un zâmbet de lumină, Pururi beznă, veșnic chin, Trudă fără de hodină, Deznădejde pas cu pas și răbdare fără glas . Nani‐ nani ... șir cu șir Soarta cum să ți‐o înșir? Nani, pui... am plâns de‐asară Lacrimi multe în batistă ... Ai s‐ o guști cât e de‐amară și‐ ai s-o simți cât e de tristă. Liu‐ liu , somn tihnit ca ceața Cât nu știi ce‐ nseamnă viața. ...Un cocoș de peste drum A cântat dintâi acum. Stând în leagănul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
noi. și apoi să uităm numărul anilor în visări prea târzii... inocente dorințe fantasme, credinți în timp rătăcit... doar lacrimi fierbinți și‐ un vag infinit ca părinți cucernici, cuminți! DE 8 MARTIE Pentru‐a lui mămică Fiul a brodat O batistă mică. Mult s‐ a mai muncit Mult a mai brodat‐o Până‐a izbutit De a terminat‐o Ține băiețelul Batistoara strânsă Alb e porumbelul Ce‐a brodat pe pânză. Toți se minunează Mama fete n‐are Cine îi brodează
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
nemulțumire. Devotamentul nostru nu trebuie să aibă nimic de-a face cu vârsta. În ceea ce mă privește pe mine, cred că, dacă e vorba ca succesiunea să se aplice corect, moștenitorul trebuie să fie Seniorul Samboshi. Descumpănit, Katsuie scoase o batistă din kimono și-și șterse sudoarea de pe gât. Ceea ce afirma Hideyoshi era, într-adevăr, legea clanului Oda. Nu putea fi acuzat de a face opoziție doar de dragul opoziției. Un alt om pe al cărui chip se întipărise o consternare enormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tuturor, ca niște valuri. Nu mai putem face nimic, așa că vă rog să acceptați situația. Întăriți-vă hotărârea și așteptați o altă ocazie. După ce se așezaseră, nici Ii, și nici Honda nu scoseseră o vorbă. Mai mult, amândoi își scoseseră batistele și, privind în lături, se ștergeau pe față. — Este o binecuvântare. Războiul s-a sfârșit, iar mâine mă voi întoarce la Okazaki. Cu toții trebuie să porniți, în curând, pe drumul spre casă, pentru a vă vedea soțiile și copiii, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Alaiul pe străzi era acela al împăraților Constantinopolului, aruncându-se bani în dreapta și în stânga, acum aspri de argint subțiri ca o cojiță și cari nu costau lucru mare”<footnote Idem, Istoria românilor prin călători, București, 1973, p. 296 footnote>. Soviani Batista Donato, ambasadorul Veneției la Poartă, redă audiența la sultan a voievodului, un moment extraordinar chiar și pentru un personaj de talia lui. Duca a apărut pe un cal de rasă, purtând un veșmânt de ceremonie venețian și întovărășit de o
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
îi erau crăpate până la sânge, pentru că o vedeam veșnic desculță. Tablou sumbru al copilăriei mele, Dura devenise ostatecă în nebunia ei și în una din zile i-am aflat povestea tristă ca o lacrimă pierdută pe un colț șifonat de batistă. Se spunea că a fost cândva cea mai frumoasă fată din sat și s-a căsătorit cu un om tare învățat. Activist de partid, venit de nicăieri, omul era o figură sinistră în lumea noastră. Șters, rotofei, cu chelie și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
danseze pe stråzi luminate de spoturi ritmate-n ferestre În garå se-aude torsul recitant al motorului de locomotivå Zeița Bastet adormitå sub spectrul turnului de control în timp ce-o suratå rinforzando își miaunå sosirea și plecarea spre știința batistelor fluturând ale celor ce vor så plece altådatå vreodatå și alte mâini vor mângâia aerul peronului dirijori indicând un pasaj ritardando cåtre ultimul act Un cântec pentru sfârșitul zilei
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1644]
-
că mă sufoc de-atâta durere. O durere care o depășea cu mult pe cea pricinuită de Luke. Eram prizoniera neputincioasă a unei tristeți profunde, pure și extrem de vechi. Ceilalți pacienți au fost foarte drăguți cu mine. Mi-au oferit batiste de hârtie și umeri pe care să plâng, dar eu aproape că nici nu-mi dădeam seama de prezența lor. Mă aflam într-o altă lume, una în care toată amărăciunea din univers era deversată peste mine. Am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar lacrimile mele erau reale. — Ei, haide! Nu face asta. O să ținem legătura, draga mea, m-a consolat Jackson în felul lui tărăgănat și clintonian de a vorbi. După care m-a mângâiat ușor pe creștet și mi-a oferit batista lui. M-a tras către el, într-o semi-îmbrățișare stângace. Fruntea i s-a încruntat din cauza unei îngrijorări paterne. Nu mai trebuie să spun că nimic din toate astea nu a reușit să mă oprească din plâns. Am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
niciodată nu te saturi să asculți o poveste reală de iubire. Pentru că, în calitate de fiică, adoram felul în care chipul i se lumina atunci când spunea „Iar mama ta a intrat în încăpere“. — Poftim, Claire, mi-a zis mama, întinzându-mi o batistă. Jacques ar fi făcut apoplexie dac-ar fi văzut cât de uzi îmi erau obrajii. De ce plângi, draga mea? — Sunt doar emoționată, am reușit să răspund, cu gâtul aproape paralizat. Era prea târziu pentru orice alt răspuns. Lăsasem ca lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a trebuit să-i dea înainte... — A fost omorâtă înainte să fie aruncată în puț, zise Barney. Capacul ăla de lemn n-ar fi fost acolo dacă femeia ar fi căzut singură înăuntru. Șeful de echipă își șterse fața cu batista și se uită la bucata pătrată de furnir. — Asta trebuie să fie! mormăi el. Nimeni n-o să poată spune că n-am luat măsurile de siguranță adecvate. Ai dreptate. Probabil că a fost omorâtă. O, Dumnezeule! — Garantez c-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Cărțile sunt cu totul altceva, zise Gaskell pătimaș. — Da, îi replică Sally, pentru cărți nu ajungi la pușcărie. Asta e singura diferență. Așa că dacă vrei să crezi că am furat vaporașul ăsta, poți să crezi liniștit așa ceva. Gaskell scoase o batistă și-și șterse ochelarii. — Vrei să spui că n-ai furat-o? întrebă el în cele din urmă. Am împrumutat-o. — Ai împrumutat-o? De la cine? — De la Schei. — De la Scheimacher? — Exact. Mi-a zis că putem s-o luăm oricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
la vreo tehnică de construire a unui zmeu, după care renunță. Poate că, la urma urmei, cea mai bună soluție era să semnalizeze cu fum. Scoase o canistră goală din bucătărie, o umplu cu combustibil de lângă motor și înmuie o batistă în lichid, după care se cocoță iarăși pe acoperișul cabinei. Aprinse batista și încercă să aprindă combustibilul, dar când reuși, văzu că scotea prea puțin fum, iar canistra de tablă se înfierbânta prea tare ca s-o poată ține în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]