3,939 matches
-
nu făcusem din cauza emoțiilor, iată, îndrăznisem acum. Pentru câteva clipe m-am visat timidul și introvertitul adolescent de altădată, stând sub magnolia aceea, ce-și revărsa crengile peste grilajul de fier al spitalului de tuberculoși, prin geamurile căruia, la lumina becurilor aprinse, se vedeau siluetele muribunzilor, îmbrăcați în pijamale, abia deplasându-se printre paturile de fier, de care se sprijineau cu mâinile lor cadaverice. Ceea ce fusesem în stare să apăr cu prețul întregului univers, dispăruse pentru totdeauna. Țin minte că imaginea
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
Astăzi ți-am luat inel”, Ana primi din partea lui Emilian o casetă de bijuterii de culoare roșu carmin. Când o deschise, în interiorul alb din satin, găsi un superb inel de logodnă cu diamantul ce își reflecta strălucirea albastră în lumina becului de deasupra mesei festive. Caseta era însoțită de un plic legat cu o fundă și un trandafir alb. Se emoționă de nu mai putea să scoată niciun cuvânt. Atât Cristina, care nu se aștepta, cât și George care simțise ceva
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > WATERLOO Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 740 din 09 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Waterloo Orașul Bruxelles ne primește prietenos, seara deschizându-și larg brațele sale reprezentate de autostrăzi bine luminate prin becurile roșii ori galbene așezate măiestrit pe stâlpi înalți situați pe zona de mijloc ce delimitează sensurile de circulație, dându-ți impresia (atunci când te afli în mișcare), că sunt șiruri de păsări călătoare exotice dintr-un basm, păsări fantastice, roșii sau
WATERLOO de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348719_a_350048]
-
tău flăcări se ivesc pe rând, ard si mistuie negura. Zidurile trosnesc, vârtejul ridicat de nicăieri te smulge, te absoarbe nesățios. Liniște deplină ... În spate se întinde tunelul nesfârșit, ca un subsol din clădirile vechi, luminat slab cu câte un bec rătăcit pe alocuri pe tavanul crăpat și coșcovit. Te întorci cu ultimele forțe, te zbați ... culoarul îngust cu bolta rotundă te îmbie, pășești cu neîncredere, în urmă, ușile se închid ca o trapă, becurile se sting, puterile cresc. Nu-i
CALATOR.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348867_a_350196]
-
vechi, luminat slab cu câte un bec rătăcit pe alocuri pe tavanul crăpat și coșcovit. Te întorci cu ultimele forțe, te zbați ... culoarul îngust cu bolta rotundă te îmbie, pășești cu neîncredere, în urmă, ușile se închid ca o trapă, becurile se sting, puterile cresc. Nu-i speranță de revenire ... inevitabila trecere. Povestea unui chip estompat, imortalizat într-o fotografie îngălbenită, decolorată de vremuri, rătăcita la biroul cu obiecte pierdute. Imaginația creează lumi paralele în alte dimensiuni.. Camelia Constantin Ianuarie 2013
CALATOR.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348867_a_350196]
-
și să sune... și... măcar să rămână cu ea. Ce ciudat, îi era frică... Chiar dacă în atâtea rânduri dovedise că nu pune prea mult preț pe viața ei... Închise ușa cu cheia și ieși pe aleea slab luminată, de cele câteva becuri rămase funcționale pe stâlpii de electricitate. Sigur, știa și ea ca toți ceilalți; resursele țării trebuiau drămuite. Sub pașii lenți, tot mai lenți, umbrele plopilor alunecau dintr-o parte într-alta, ca și cum o furtună i-ar fi legănat cu putere
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
Bătrânul Jerdea, pe bâjbâite, a continuat să mănânce.” Așa fac ăștia de la buleftrică! Mai toată ziua o sting. Pe timpul comuniștilor ne spuneau că o sting să aibă corent cei de la București, în fabrici.Dar acum!?“ După un timp văzând că becul nu se mai aprinde s-a sculat de pe scăunelul cu trei picioare și pe pipăite a ajuns la cutia de chibrituri pusă pe marginea plitei. A scăpărat un băț și a luat lumânarea ce o ținea pe bufet.” Am cumpărat
CAVOUL DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346827_a_348156]
-
veniră în grabă. Aici se impune o discuție. Mehașul era un fel de club din care făceau parte cei nouă elevi considerați a fi niște genii ale mecanicii capabili să repare greble, scaune, sau, la nevoie, chiar să schimbe un bec fără să se curenteze. Se presupune că denumirea venea de la „moldoveni harnici” însă cum asta este o imposibilitate, rămâne încă un mister originea denumirii. Oricum, în context, lipsită de importanță. - Băi, fraților, ne-a pus Domnu’ mâna în cap. Avem
APOCALIPSA DUPĂ SPIRIDON de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346939_a_348268]
-
niște câini. Aleargă, se îmbulzesc râzând... Pe derdeluș s-a adunat armată... Abia găsindu-și câte unul rând, Să coboare în brațe cu câte o fată. Seara, la ferestre, în ramuri de brad, Lângă cadouri, sclipind de beteală, Lumânări și becuri de multe nopți ard... Că-i vremea când nimănui nu dăm socoteală. Românul petrece cu străini și neamurile lui, Cum datina e peste tot în Lume. E 25 decembrie; e Nașterea DOMNULUI, Iar în vremea ce vine Sperăm în semene
DECEMBRI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346980_a_348309]
-
Eu și cu „ăla micu” făceam spume... că trebuia să ne culcăm seara odată cu găinile... dar soția mea era în culmea fericirii, domnia sa fiind bună prietenă cu Moș Ene. Auzi dom'le, în anul 2000 să nu ai lumină la bec... seara! Lumânările s-au terminat după două nopți și atunci ne-am adus aminte de tradiționala „descurcăreală” a neamului românesc... făcându-ne opaițe și candele din fâșii de cârpa îmbibate în ulei de gătit. Am fost și la pescuit - pe
MEMORIA PENIŢEI (4): O VIZITĂ ÎN NOUA ZEELANDĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346266_a_347595]
-
proaspăt de munte, iar Iulia soarbe cu nesaț bucurându-se ca un copil de noua priveliște, ce i se perindă în fața ochilor. Un șuier lung și trenul se cufundă în întuneric. Intrase în primul tunel din defileul Jiului. Se aprind becurile, pe ici pe colo, unde nu au fost sparte. Ieșind din nou la lumină, Iulia deschide fereastra, admirând minunata priveliște ce i se așterene în cale. Lăsase deoparte gândurile ce o bintuiseră toată ziua. Auzise cândva vorbindu-se despre frumusețea
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
în Ediția nr. 211 din 30 iulie 2011. Urcase primul etaj mai mult pe întuneric, iar la etajul al doilea domnea o semiobscuritate care ascundea in mare parte murdăria scării. Pe dibuite Maur reușise să descuie ușa și să aprindă becul palid din hall. O lăsase să treacă înainte și ca din întâmplare lăsă iala să se încuie singură. Simțise din primul moment că nu mai era nimeni în apartament și liniștea stranie ce domnea, îndemna la reflecție. Nu crezuse nici un
FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/348281_a_349610]
-
contrasta puternic cu lumina mobilierului. ... Citește mai mult Urcase primul etaj mai mult pe întuneric, iar la etajul al doilea domnea o semiobscuritate care ascundea in mare parte murdăria scării.Pe dibuite Maur reușise să descuie ușa și să aprindă becul palid din hall. O lăsase să treacă înainte și ca din întâmplare lăsă iala să se încuie singură. Simțise din primul moment că nu mai era nimeni în apartament și liniștea stranie ce domnea, îndemna la reflecție. Nu crezuse nici un
FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/348281_a_349610]
-
211 din 30 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Urcase primul etaj mai mult pe întuneric, iar la etajul al doilea domnea o semiobscuritate care ascundea in mare parte murdăria scării. Pe dibuite Maur reușise să descuie ușa și să aprindă becul palid din hall. O lăsase să treacă înainte și ca din întâmplare lăsă iala să se încuie singură. Simțise din primul moment că nu mai era nimeni în apartament și liniștea stranie ce domnea, îndemna la reflecție. Nu crezuse nici un
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
mine! Ea, care stă la fereastră, așa ca și mine acum... El el mi-a spus că, parcă ghicește când sosește acasă! De douăzeci de ani, fără excepție, când ajunge acasă, mâncarea (mereu, ce-și dorește el!) e caldă, casa bec, iar cămășile pe umeraș, ca la exoziție... Pantalonii, cu dunga lamă de cuțit. De aceea, o respectă. Pentru tot ce face, o... respectă! O respectă! Atât! Sunt împreună de-o viață. E normal să fie obișnuit cu ea... Dar dragostea
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
când cineva, în tramvai, autobuz sau în metrou, îți oferă amabil locul; sau te simți neputincios în fața unei escaladări, fie chiar și doar când provocarea este o scară la capătul căreia nu ai alceva de făcut decât de schimbat un bec; sau de văruit un perete; sau de cules cireșe. Vine o zi când oglinda îți răspunde pentru prima oară altfel, un rid. Vine o zi când observi că locul tău e ocupat, iar tu trebuie, la rândul tău, să ocupi
BĂTRÂNEȚE de IONEL CADAR în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348489_a_349818]
-
a îngrijoarat de casă: ”Cutremur!” Casa icnind s-a mai zguduit odată, iar pe acoperiș s-a auzit: Tîîîr!, tîîîr! ca și cum cineva (în glumă) rostogolea bile de pe coama acoperișului. În momentul când acest rulaj ”tîr” a ajuns cam în dreptul streșinii, becul a pocnit sec. Pe sub ușă a pătruns un val de aer rece, flacăra lumânărilor s-a înclinat, umbrele și-au lungit fețele spre colțuri, iar cărbunii s-au aprins în obraji răspândind miros mai insistent de tămâie. Flacăra candelei însă
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
plimbă și tot se plimbă, mai merge la o conferință, pe la examene și printr-alte părți, numai la biserică și la utrenie nu-i. Și paraclisierul n-are unde să se mai ducă, toacă săracul cu 25 de blagoslovenii de la... bec. Terminam de pomenit înainte ca să vină preoții, dar acum sunt câte 3-4 mape de pomelnice numai într-o zi. De asemenea, ca să revin, nu erau atâtea nevoi și atâtea boli. Acum s-au înmulțit bolile psihice, organice, demonizările. Apoi nu
ESTE GREU DE GĂSIT, DAR NU-ŢI TREBUIE PREA MULTĂ BĂTAIE DE CAP CA SĂ RECUNOŞTI UN POVĂŢUITOR DUHOVNICESC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345047_a_346376]
-
hol lung, din care ieșeau, pe lateral, alte holuri. Etrius merse drept până ajunse la o ușă pe care scria: Generalul P. Morris Soldații au deschis ușa și l-au împins pe Etrius înăuntru, într-o cameră albă, cu un bec și un ventilator pe tavan. Într-un colț se afla un dulap, plin cu fișere top secrete, probabil. În fața lui Etrius era un birou plin cu dosare cu un C mare pe ele. În spatele biroului, stătea pe un scaun, generalul
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
Bătrânul Jerdea, pe bâjbâite, a continuat să mănânce. „Așa fac ăștia de la buleftrică! Mai toată ziua o sting. Pe timpul comuniștilor ne spuneau că o sting să aibă corent cei de la București, în fabrici. Dar acum!?“ După un timp văzând că becul nu se mai aprinde s-a sculat de pe scăunelul cu trei picioare și pe pipăite a ajuns la cutia de chibrituri pusă pe marginea plitei. A scăpărat un băț și a luat lumânarea ce o ținea pe bufet. „Am cumpărat
CAVOUL DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345164_a_346493]
-
mai sunt doar câțiva bătrâni! Ți-am adus o tonă de substanță activă. O pun în cubul de argint și poți trăi o sută de ani! Doar curent electric îți mai trebuie. Care este! - Să le zici să stingă toate becurile noaptea! - Nu, Boss, nu se poate! Cei care stau cu becurile aprinse au camere video prin care copiii lor, aflați departe în alte țări, vor să-i urmărească non-stop ca să-i vadă când mor. Nu-i mai interesează altceva pentru
PRIMARUL, EP.10 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376803_a_378132]
-
substanță activă. O pun în cubul de argint și poți trăi o sută de ani! Doar curent electric îți mai trebuie. Care este! - Să le zici să stingă toate becurile noaptea! - Nu, Boss, nu se poate! Cei care stau cu becurile aprinse au camere video prin care copiii lor, aflați departe în alte țări, vor să-i urmărească non-stop ca să-i vadă când mor. Nu-i mai interesează altceva pentru aceste locuri. - Să nu uiți ca să închizi toate ușile; nu mă
PRIMARUL, EP.10 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376803_a_378132]
-
cineva? Oare toate astea ar mai conta? Stau nopțile și mă întreb Destinul meu e împlinit? Rostul meu este aici? Oare viața asta e doar un test? Când firul vieții brusc s-a rupt, Luminile ușor sau întunecat Și toate becurile sau stins, Oare stinse au rămas? Tot ce am fost, Tot ce în viată am făcut În afară de cei cunoscuți, Oare pentru altcineva ar mai conta? Autor: Chiricea Ciprian Ionuț ( CCI Poezii ) Referință Bibliografică: Oare / Chiricea Ciprian Ionuț : Confluențe Literare, ISSN
OARE de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376912_a_378241]
-
ochi bruma de putere. Deschiși, aceștia sorbiră cu lăcomie filmul distrugerii rucsacului, în care atacatorii nu găsiseră nimic mulțumitor, cu excepția resturilor de carne, a cuțitului și a termosului. Zăceau pe jos Biblia, bricheta consumată, carcasa unui ceas, lanterna veche fără bec, șalul din lâna cândva roșie... Aruncată cu furie, ultima căzuse la pământ... comoara lui... oglinda! Se spărsese cu un zgomot sec, pentru că picase pe un bolovan mare, aflat la o lungime de braț de el. I se păru curios că
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
a fixat un punct în tavan. Noaptea venise de-a binelea, când s-au auzit bătăi în ușă. -Intră, e deschis. -Bună seara! V-am adus cina. Dacă mai doriți și altceva, vă rog, să-mi spuneți. Violeta a aprins becul, odată cu lumina, Andrei a văzut o frumoasă femeie blondă cu părul împletit într-o coadă groasă, care ajungea până la sânii, mult prea stânși într-o bluziță cu un decolteu zgârcit. Fusta era puțin deasupra genunchiului, lăsând să se vadă pulpa
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]