2,247 matches
-
veni? - Ce să mai vină! E morți, de-acuma. Da’ și așa, la un film, puteai să mă scoți, să simt și eu că ai grijă de mine, că te gândești... Dar tu o ții chioară să-l răzbuni pe bietul Sofronică. - Păi, nu l-au împușcat aiurea? - L-au împușcat la Revoluțiade la Județeană, nu aiurea. Asta nu înțelegi tu și alde voi care umblați cu răzbunarea acuma, că alteceva nu sunteți în stare să faceți. - Da’ criminalii nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cum a murit? La coada vacii! Dar madam Pancratz, care l-a înfiat și a vrut să-l facă om, cum a murit?! N-a luat-o damblaua la agenție la Periuță? Și n-a damblagit și Pancratz, diplomatul? Vorbește bietul cu pomii pă bulevard și-i bate cu o curea nenorocită. Mai vrei să-ți spun? Că mai știu! Astea face Tomnea ăsta, de când s-a întors. Damblagește oamenii! “ Burtăncureanu aprobă, abătut, din cap. Nu mai dorea amănunte. „Dar mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
diploma, că Macatist nu mă lăsa nici cu pedagogia care era idealismul meu al doilea, după chestia aia care a fost cu fuga-n Egipt, când l-a desconspirat invidioșii pe Păstrămaț și ne-a distrus viețile, de-a ajuns bietul de el să moară răsturnat de barcă, că ne luasem iar după ce s-a întors de pe unde o fi fost Macatist, știa și nevastă-sa de mine, și copiii, dar era liniște pă tema asta și mergea totul cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să-i împrăștii aiurea. - Ei așteaptă. Tot orașul numai de-asta vorbește. Unii am auzit că își fac și planuri ce-or să facă cu banii tăi. S-au făcut liste peste liste. Parcă ar fi la alegeri! Chiar cred, bieții de ei, că numai pentru asta te-ai întors. Să-i mai salți puțin din sărăcie... Nu-i răspunse. Îi sugerase și Chiosea, la ultima întâlnire, că ar fi bine să facă niște donații substanțiale când avea să vină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Îmi răsună Încă În urechi cuvintele lui roibu. Dar ce Înseamnă legea umană, până la urmă ? CĂci oriunde În lume legea umană devine insignifiantă În fața unor legi mai presus de Înțelegerea omenească, parte dintr-o logică supraumană, care Îi folosesc pe bieții nebuni ca instrumente pentru a-și duce la Îndeplinire nepătrunsele planuri. iar nebunul meu s-o mai fi plimbând nestingherit cu cuțitul În buzunar prin centrul Bucureștiului și azi. Însă eu sper că Într-o zi vom fi suficient de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o Înscenare. imediat prin minte au Început să-mi circule cu viteza fulgerului zeci de ipoteze : „Vrea să-mi pună la Încercare iubirea“, „ménage à trois ?“, „Femeia are un amant și vrea să scape de propriul bărbat. Sunt În divorț. Bietul Jean-Claude !“, „Am dat peste niște ucigași În serie care mă vor viola toată noaptea și mă vor arunca la lupi În pădure. Nimeni nu va afla vreodată care a fost soarta mea“. În acea primă noapte canadiană, În timp ce mașina lui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
îmi răsună încă în urechi cuvintele lui roibu. Dar ce înseamnă legea umană, până la urmă ? Căci oriunde în lume legea umană devine insignifiantă în fața unor legi mai presus de înțelegerea omenească, parte dintr-o logică supraumană, care îi folosesc pe bieții nebuni ca instrumente pentru a-și duce la îndeplinire nepătrunsele planuri. Iar nebunul meu s-o mai fi plimbând nestingherit cu cuțitul în buzunar prin centrul Bucureștiului și azi. Însă eu sper că într-o zi vom fi suficient de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o înscenare. Imediat prin minte au început să-mi circule cu viteza fulgerului zeci de ipoteze : „Vrea să-mi pună la încercare iubirea“, „ménage à trois ?“, „Femeia are un amant și vrea să scape de propriul bărbat. Sunt în divorț. Bietul Jean-Claude !“, „Am dat peste niște ucigași în serie care mă vor viola toată noaptea și mă vor arunca la lupi în pădure. Nimeni nu va afla vreodată care a fost soarta mea“. În acea primă noapte canadiană, în timp ce mașina lui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
s-o ascundă, cine-l poate ști, de cine. Da, măi, s-ar putea. În acest răstimp, Cocuz Cocuz făcu doi pași Într-un tufiș de arbuști ornamentali, și, după ceși puse sacoșa cu bani la picioare, se zmuci, la bieții și nevinovații pantaloni, să și-i dea, repede, În jos. Când era cam pe la jumătatea acțiunii, numai ce, zmuc!, de pe alee, unul din tineri, și, cu un picior introdus uimitor de cu precizie după curea, o luă la fugă. Cocuz
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nu, s-a sucit, și i-a apăsat, boticul, pe botoiul său, mai bine zis, buzele ei, și le-a Înșurubat, Între buzele lui, ca atunci, când, un pui de vrabie capătă mâncare de la mămica sa dragă! Și, apăsat, pe bietul Valucă! Și dă-i, apăsat, și el, din ceea parte! Era gata-gata să-l doboare. Să-l dea jos din picioare. El s-a sprijinit, cu mâinile, de mijlocul ei. Ea, de Îndată, i-a cerut ajutor, printre dinți și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
afaceriști de acest gen; să creeze, și să dezvolte, apoi, rapid, salbe de cârciumi - restaurante - pensiuni - hoteluri - moteluri, prin preajma cimitirelor. Începutul a fost modest. Un minuscul café-bar, la poarta cimitirului din municipiul reședință de județ. Motivația; ca să nu mai umble, bieții necăjiți, cu procesiunile funerare, de ici-colo, pe drumuri, iar, la urmă, să caute, până le va cânta capul, mici săli, mărunte localuri, unde să Încropească și praznicul preconizat, iar, mai apoi, să-și țină următoarele prăznuiri, stabilite prin ordinea bisericească
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
obișnuiește, dar, foarte pe scurt..., noi, adică eu, am venit să vă cer mâna Iulianei. O cer în căsătorie pe fata dumneavoastră și... - Și ce? îl întrerupse doamna Luiza, cu o voce neașteptat de tăioasă, privindu-l în ochi pe bietul Eugen care începu să-și frece mâinile, fâstâcit total. Mi-o cereți mie? Este mâna ei, nu a mea... ea ce zice? Ați întrebat-o? Iuliana se prăpădea de râs și nu știa cum să-și ascundă fața, doamna Eleonora
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cerber, omul de care nu se putea trece cu ușurință. Știam de altfel că una din misiunile lui era aceea de a-i vîna și de a-i da afară pe toți cei străini de Uniune, altfel spus pe toți bieții aspiranți la celebritate care nu aveau încă legitimație, dar doreau să se bucure pentru o oră sau două de pîntecele cald al restaurantului, de atmosfera sa boemă și mai ales de produsele sale ieftine și de negăsit pe piața obișnuită
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Academiei Române. E director al Institutului de Istorie Literară și Folclor (ulterior - Institutul de Istorie și Teorie Literară). 1952 Devine redactor responsabil al revistei "Studii de istorie literară și folclor" (din 1964 - "Revistă de istorie și teorie literară"). 1953 Apare romanul Bietul Ioanide. 1954 Elaborează studiul Nicolae Filimon. 1956 Volumul Studii și conferințe. Ediția a III-a, cu modificări, a romanului Enigma Otiliei. 1959 Vede lumina tiparului monografia Nicolae Filimon. 1960 Este numit profesor onorific la Catedra de Istorie a Literaturii Române
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
limpede lucrurile). - Și era frumoasă soția dumitale? strigă Otilia din dormitor, unde fugise pe nesimțite, scotocind, și unde sărea acum tare pe sofa, ca să-i încerce elasticitatea. - Era foarte frumoasă, firește, nu ca dumneata, dar nu ne-am putut înțelege. - Bietul Pascalopol! compătimi Otilia, uitând pe "domnul". Murindu-i tatăl și trebuind să îngrijească de mamă și de moșie, Pascalopol renunțase la studii și se întorsese la moșie, unde-l chema datoria. - Însă când am răgaz, citesc și cultiv și eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Călinescu mereu cu buza lui groasă țigări noduroase și arunca scrumul peste tot. Înțelegea foarte bine admirația Otiliei pentru Pascalopol, însă îl întuneca fiecare simptom al unei familiarități mai strânse între fată și moșier. - Am cunoscut pe tatăl dumitale, pe bietul Iosif! vorbiPascalopol lui Felix. Semăna puțin cu dumneata. Ce zici, domnișoară Otilia? (Otilia sărise de pe scaun și întorcea blidurile de artă pe toate fețele.) Era un om foarte cumsecade, și mai ales muncitor și ambițios. Ar fi ajuns un doctor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de orice. Poate să insinueze că a avut impresia că Costache era atins, că bâlbâiala, pe care toată lumea i-o știe, e un fenomen suspect etcetera. Dacă cucoana Aglae ar fi întrebată, ca martoră, ce știe despre bâlbâiala inofensivă a bietului Costache, ce credeți c-ar spune? Cei doi erau nedumeriți. -Ar fi în stare să spună că Costache n-a avut-o înainte și că numai de câtăva vreme i-a venit, că Costache a început să devină iritabil, c-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe Otilia. Aceasta privi puțin, examinând șoseaua pustie, apoi evitând, G. Călinescu blând, gestul lui Felix, îl sărută ea însăși pe obraz, ușor, lângă ureche. Felix era amețit de fericire. - Haide acasă, Felix, și fii cuminte, mai vorbim noi,altădată. Bietul papa e îngrijorat. Să nu-i spui nimic. O să-l mințim că ai avut lucrări la Universitate. Ajunși acasă, Otilia conduse pe Felix sus, ca pe un arestat, evitând sa întîlnească pe bătrân, și-l depuse în prag. - Du-te
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o zăpăcită, nu știu ce vreau, eu sunt pentru oamenii blazați, care au nevoie de râsetele tinereții, ca Pascalopol. Felix se simți vexat. - Îl iubești pe Pascalopol, el e bogat, firește. Otilia răspunse fără maliție, visătoare, continuând să-l mîngîie: - O, nu, bietul Pascalopol e și el un fel de victimă a mea,cum ar zice tanti Aglae. Un biet om singur, care simte nevoia unui glas prietenos. Nici nu știu dacă nu se-nșală. Eu cred că mai degrabă ar voi să fiu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
precis ce are. Nu-i cunosc proprietățile, deși sunt oameni serioși care m-au asigurat că cutare casă e a lui. Tanti Aglae îl întreține în misterul ăsta, ca să poată pune mâna pe averea lui. Doamne, dacă mâine ar muri bietul papa, Aglae m-ar zvârli în stradă. G. Călinescu - Ești cu mine, Otilia, poți s-o disprețuiești, declară fanatic Felix. - Știu, nu mă-ndoiesc. Și tu ai nevoie de un protector. Otilia pleda cu atâta tărie cauza lui Pascalopol, încît
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
primim. În definitiv, poate c-am fost nedrept. Dacă tu mă iubești, de ce m-aș teme de el? Nu-i așa? Otilia deschise ochii mari. - Felix, știam eu că tu ești un băiat cuminte. Dar se-nțelege!Ce-ți face bietul Pascalopol? Nu te iubesc eu oare? - Vine mâine la noi, eu zic să-l primim. - Cum? făcu Otilia exaltată. Sărmanul Pascalopol! Ce dormi-era de el! Și zicând acestea, Otilia prinse capul lui Felix și-l sărută apăsat - pentru întîia dată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
face sa urăsc oamenii. - Cine știe ce prostii ți-au mai spus?! Ce trebuie să te tulburi?! Nu de acum sunt astea, Felix, ci de când eram mică. Tanti Aglae, văzîndu-mă că am instincte de lux, mă prigonea de moarte, profitând de zgârcenia bietului papa. Odată papa mi-a adus o rochie cu guler de dantelă, pe care am recunoscut-o numaidecât, deși n-aveam decât vreo zece ani, că e veche. Avea o gaură mică de arsură, țesută. Nu știu unde mai văzusem stofa ei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
stricată, am fost numai pervertită. - Nu exagerezi? întrebă Felix, serios ca un medic. Te poți reeduca. Poți iubi! - Nu cred. Mi s-a întîmplat un lucru prea teatral ca să nudevin cinică. Nu-ți poți închipui măcar. Mama îl înșela pe bietul tata, începusem să observ, căci eram mare, aveam șaisprezece-șaptesprezece ani. Tata se ruinase cu cheltuielile ei nebune, și acum ea o ducea mai departe pe același picior, dar cu contribuția altora, începuse să mă vadă cu ochi răi, eram prea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-o? întrebă automat Felix. - Domnule Felix, zise mieros Aurica, vezi cum ești? Parcădumneata nu știi?! Noi am aflat precis că Georgeta face asta pentru dumneata. Noi nu zicem nimic, poate ții la ea, dar nu trebuia să-l încurce pe bietul Titi. Titi mânuia pensula, cu ochii în hârtie, din ce în ce mai nervos. Felix rămase înmărmurit de insinuarea Aurichii, trebuind totuși să-i recunoască o măsură de adevăr. - Eu, zise el, încurcat, nu am nimic cu domnișoara Georgeta, abia o cunosc... Întâmplător... e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu mai știu ce e prietenia și mai ales respectul. Aș vrea să descopăr că mama îl înșela pe tata, că Pascalopol e tatăl meu adevărat. Atunci aș fi, în sfârșit, eliberată. Aș putea să-l iubesc în tihnă pe bietul meu Pascalopol, fără insinuații. - Să fac eu cercetări! se oferi Stănică.Otilia strigă lui Felix: - Dragă, dă-i o crăvată, din partea mea, ca să nu mă maipersecute. - Cum! sări Stănică. Ai cravate? Și smulse tot mormanul de pe umărul lui Felix: - Faine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]