4,944 matches
-
apară această neînfrânată stare. S-a iscat dintr-o nemulțumire. Să mă explic... Am mai spus că întreaga mea familie era alcătuită din oameni deosebit de frumoși. Nu eram nici eu urâtă dar nicidecum așa remarcabilă ca verișoarele mele. Aveau părul blond și ondulat, al meu era drept și de un blond mai închis, spălăcit, aveau ochii albaștri, corpul perfect, ar fi putut câștiga orice concurs de frumusețe. În acest context, sigur că mă simțeam altfel. E știut că frumusețea îți dă
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
Să mă explic... Am mai spus că întreaga mea familie era alcătuită din oameni deosebit de frumoși. Nu eram nici eu urâtă dar nicidecum așa remarcabilă ca verișoarele mele. Aveau părul blond și ondulat, al meu era drept și de un blond mai închis, spălăcit, aveau ochii albaștri, corpul perfect, ar fi putut câștiga orice concurs de frumusețe. În acest context, sigur că mă simțeam altfel. E știut că frumusețea îți dă o siguranță de sine, poți străluci în societate fără prea
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
apoi în firul de iarbă ce s-apleacă... XXIX. TALCIOC, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1164 din 09 martie 2014. talcioc În talcioc vin hingherii după câini vagabonzi, cu suflet bătrân sau mai tânăr, bruneți, rubiconzi sau mai blonzi. Vin cu lasouri și cuști ferecate, târgul e plin de lătrături, de vechituri aruncate și de umbrele vechi printre lume uitate. Citește mai mult talciocîn talciocvin hingheriidupă câini vagabonzi,cu suflet bătrânsau mai tânăr,bruneți,rubiconzisau mai blonzi.Vin cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
sau mai blonzi. Vin cu lasouri și cuști ferecate, târgul e plin de lătrături, de vechituri aruncate și de umbrele vechi printre lume uitate. Citește mai mult talciocîn talciocvin hingheriidupă câini vagabonzi,cu suflet bătrânsau mai tânăr,bruneți,rubiconzisau mai blonzi.Vin cu lasouriși cuști ferecate,târgul e plinde lătrături,de vechituriaruncateși de umbrele vechiprintre lume uitate.... XXX. ADIE-UN VÂNT, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1152 din 25 februarie 2014. adie-un vânt Adie-un vânt iernatic pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
iulie 2011 Toate Articolele Autorului ecoul vine de undeva dinspre Cadiz spre crucile franjuri amurgul acesta lânos îmi intră în gură pe șură o babă descântă de iubire oho cerate figuri supui la picioarele prinse în ferigi delirezi o păpușă blondă un dialog două nopți un vis doi amanți o ceașcă de cafea zace prea dulce în prea diminețile tale așa cum vine nefericirea mă atingi ca pentru ultima dată o mână lipicioasă îmbrățișează patul adulmeci sfântul ropot de ploaie nu înțeleg
INTERZISĂ de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366661_a_367990]
-
am simțit nevoia de a mă reîntoarce (cu gândul chiar am făcut-o!) la vârsta aceea în care lipsa dinților din față nu era, în nici un caz, o tragedie, sau pentru a revedea cum lumina soarelui se dizolvă în părul blond al unui băiețel care se joacă destul de indiferent la faptul că ochiul magic al fotografului îl face să semene cu un înger. Sau, cine știe, chiar ne relevă această ipostază pe care noi, prinși în cotidian, nu o mai putem
NATALIE SCHOR NE INVITĂ SĂ ARUNCĂM O PRIVIRE DINCOLO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366658_a_367987]
-
de muzică; ce ți-a venit? - Ce mi-a venit?! Se întoarse pentru a-i privi părul în care asfințise soarele. « Hmm! Nu-i place Beran. Nu-mi plac baietii cu părul roșu. Unde mai pui că are și mustață blondă! Nu-mi plac nici mustățile. Atunci?... -Întotdeauna mi-a plăcut să cânt dar acum e vorba de cu totul altceva. Am paisprezece ani și încă n-am făcut nimic. Nu știu ce vreau. N-am știut niciodată. Mă tem că nu voi
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
altele, ale ei or fi plecat... Hmm! La fel de gureșe ca Marilena, Lena, Lenuța, prietena ei de la primul etaj. Îi aude glasul strident, în game alterate,( probabil că iar stă sub scară cu vreunul dintre prietenii ei formidabili . O fi cel blond?!) Iar au început copiii ăia să scârțâie învârtitorul? E cel mai nesuferit leagăn din câte am cunoscut până acum! Tare i-ar mai plăcea să se găsească cineva care să îl ungă... De la etajul trei miroase îngrozitor... Cum, de toate
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
cu prea multă rapiditate și indiferență pentru totdeauna, ca și cum el nu ar fi existat în mod cert vreodată. Pe Luca îl cunosc de când mă știu. Nu aș fi bănuit însă că, peste ani, acelui copil cu ochi veseli și părul blond, împreună cu care scurmam din când în când în praful străzii cu niște bețe subțiri din lemn moale ori jucam pe asfaltul fierbinte al trotuarului șotronul, firul fragil al vieții avea să i se curme atât de tragic la câteva sute
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
lui, cu hâr, Și din tine, Dumnezee... CÂNTECUL SERPENTINEI În Turnul Londrei, lângă stradă mea, Stătea o Serpentina, si fuma - Cu ochii verzi-albaștri, Oceanida, Ca o icoană neagră, în firida, Cu fața aurie, de măslin, Si un regal, pe umeri - blond - de vin - Egreta mâinii ei, cu fibre lungi, Ținea săgeată viselor prelungi, Anselmus o privea, cum tot trăgea Din amfora-i în pârg, săgeți, în ea - Din turn, de jos, țâșneau că două vele Corăbii navigând spre taine grele, Și-
CÂNTECELE JIANULUI (2) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365663_a_366992]
-
nou făcut de noua generație spre adevărul poeziei sau cum mai bine decât noi toți se-ntreba mirabilul Eminescu: unde e cuvântul ce exprimă adevărul? , remarc cu târzia mea vedere un adevăr ce exprimă Poezia.” (Nichita Stănescu) Și, alături de „Îngerul Blond”: „Primul ar fi Theodor Răpan, pe care i l-am dus de mână lui Nichita Stănescu, zicându-i despre poeziile lui precum că ... și Acela, Nichita, nu numai că a confirmat diagnosticul pus de mine, dar l-a declarat bolnav
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
provenite în general din America de Nord. Președintele femeilor: sunt cinci la număr, prezența lor fiind vizibilă în sala congresului datorită unor pălării mari de culoare albă, neagră, galbenă, roșie și mov. O matroană impozantă cu părul gri: fără identitate O doamnă blondă și grasă Sarica Distinsa doamnă din loja oficială: alteța regală Negresa-blondă Un grup de prostituate de lux Minunata doamnă a lunii arginti Clara O bătrânică mică și uscată ca o smochină Diana-Luna-Hecate Hoașca cea bătrână și zbârcită Agar Fața-de-lună Văpaia-de-jar
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 6 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366204_a_367533]
-
cu echipa de popice care avusese meci la Dej. Fetele din grup erau tinere și gălăgioase, cum de fapt sunt în general sportivele, adică pline de viață. Matei a remarcat-o pe Antilopa dintre cele din echipă, fiind cu părul blond. Da, îi plăceau blondele! La sosirea trenului dinspre Oradea lumea se înghesuise să se urce în vagoane fără să mai fie atenți la alte amănunte. Matei își găsise repede un loc într-un compartiment, dar lângă el rămăsese un loc
ANTILOPA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361715_a_363044]
-
cerșind îndurare. Și, leoaica-i tot femeie, cum să-l vadă suferind? Ea cu dinții-i scoate spinul și îl linge mârâind. Intuiesc, Regele junglei, mândrul Leu cutezător, îi va oferi Leoaicei nopți fierbinți, pline de amor. JOHNY O rusoaică blondă, mică, ținea-n brațe un cățel și plângea că a ei mamă nu îl accepta pe el. Când l-am adoptat pe Johny era tare drăgălaș în surtucul lui cel negru și cu albul guleraș. Când s-a cunoscut cu
ARMONIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351793_a_353122]
-
ce bine că el o lăsa să facă toate astea! Emoțiile puse din nou stăpânire pe ea și o lacrimă își făcu apariția în colțul ochilor pe care tânărul i-o culese cu degetu mare, apoi îi îndepărtâ o șuviță blondă ce-i cădea rebel, pe obraz. Era a lui. Mai că-și putea felicita dibăcia și chiar era sigur că, nu numai o bătălie, ci, întreg războiul îl câștigase și asta îl făcu să se cam umfle în pene, dar
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
și mi-am reamintit De-aceleași vremuri trecute Când eram noi copii hazlii Spuneam bancuri, jucam remi Mai spărgea chiar și geamuri Defilam și mâncam mici la grătar Cu pâine caldă și cu muștar Mai furam un pic de bere Blondă de la mama din pahar Ne-alungam unii pe alții Peste câmp, printre livezi La bunici, la prieteni și la vecini Eram o gașcă mare și tare unită Unul pentru toți și toți pentru unul Am devenit chiar și "frați de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
Puiu, avea un apartament central de trei camere, când cineva bate la ușă. - Kto tam? (Cine-i acolo?) întreabă Puiu. - Mî (Noi), răspund fetele... și doua fete frumoase și tinere intră înăuntru. Una era Elena ibovnika lui Puiu, iar cealaltă, blondă cu ochii ca cicoarea, era Larisa, „fata mea”. Elena, azerbaidjanca, era ca la ea acasă, Larisa era timidă și destul de jenată de situație. Amândouă erau între 28 și 30 de ani dar niște „exemplare” de înaltă clasă. Larisa fusese balerină
AH... TÎ, GHERACLE ! de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351888_a_353217]
-
Ar fi fost urât din partea lui. Mai urât decât tot ce se întâmplase până atunci. Poate i se păruse numai? Deschise ușor ușa de la baia mare și înlemni în prag. O femeie făcea baie printre florile ei de lotus. Părul blond, lung, i se lipise de spatele arcuit în timp ce își dezvelea trupul tânăr, perfect pentru o reclamă. Se săpunea cu gelul Dianei preparat cu miere și migdale, mirosind din când în când în palme aromele sticluțelor înșirate ordonat pe raftul de
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
mă dujmănește! O melodie străveche plină de semnificații eroice. Emoționant! Împăratul, coborât din aeroglisor, încercă unele mișcări care ar fi putut sugera un dans. Era însă nimic pe lângă ce făceau prințesele în jurul slăvitei lor mame. Sau prinții cu gagicele lor blonde. Acolo mișcare tată! Cele câteva mii de invitați, electrizați de impulsul artistic, începură să frământe pământul bătăturii, să chiuie și să dea cu pălăriile de pământ. Iureșul fu totuși întrerupt de apariția întunecatului duce Pardailan care făcu închinarea de protocol
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352337_a_353666]
-
mea mi te scuturi de nisip pe tălpi pe genunchi pe corp înainte de a ne îmbarca pe iacht? Sau vrei să iei de pe fiecare insulă nisip pe corpul tău și-l punem în sticluțe cu etichete? Parcă și nisipul e blond pe picioarele tale... De multe ori mă întorc de la servici pe cărarea dintre salcâmii acum negri contrastând cu covorul de zăpadă. Când sunt obosit și ochii mă dor îmi imaginez că de la capătul cărării apare îmbrăcată în alb o fată
POTECA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352482_a_353811]
-
e o rotire a părului ei in jurul meu până când timpul mi s-a scurs din clepsidră și pământul de culoarea copacilor m-a acoperit. Doar lumina blândă și caldă a unei lumânări imi veghează scurta întâmplare. Chiar și flacăra blondă îți încălzește zăpada din suflet. Trebuie doar sa o ții cât mai aproape. Nu trebuie să mă feresc de ceară! Unele arsuri iți fac bine toată viața. dragostea și moartea au părul negru iubirea și soarele au flacăra blondă Copilul
POTECA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352482_a_353811]
-
flacăra blondă îți încălzește zăpada din suflet. Trebuie doar sa o ții cât mai aproape. Nu trebuie să mă feresc de ceară! Unele arsuri iți fac bine toată viața. dragostea și moartea au părul negru iubirea și soarele au flacăra blondă Copilul iubirii mele poate nu s-a născut! Poate ea nu are nici un copil. Sau poate are doi sau chiar trei! Copilul iubirii noastre poate nu e un copil ci însăși iubirea noastră ! Simt acest copil înghețat ca un fir
POTECA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352482_a_353811]
-
o altă dimensiune a poetului. Pentru el timpul nu există ca sistem de măsurare a vieții fiindului, pentru că el veghează viul dintr-o dimensiune în care urmărește tăcut entități care de multe ori nu aparțin lumii sale: “În alb, domnița blondă, înnoaptea ideală, / De sus de la fereastră, ca-n vis ieși-n afară, / Scăldată în sineală, ea râse-n noaptea clară ... O, cât a râs domnița în noaptea de sineală ... ” (Balada, 1965:145). Ultramarinul, pe care poetul îl sesizează la chipul
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
de către Florin Piersic, Pierre, este un bărbat trecut de anii tinereții, căsătorit și cu un fiu. Fiind plecați în vacanță, la schi, atât soția, cât și fiul, Pierre rămâne singur și o întâlnește într-un bar pe Juliette, o tânără blondă, frumoasă, seducătoare și romantică, pe care o invită la el acasă, spre a continua o conversație agreabilă și sorbirea dintr-o sticlă cu whiski. În apartamentul lui, cei doi își deschid sufletul mai mult sau mai puțin sincer. În timp ce sinceritatea
FLORIN PIERSIC ŞI MEDEEA MARINESCU, DIN NOU ÎN FAŢA SPECTATORILOR BACĂUANI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350563_a_351892]
-
părea interesant, nimic nu-mi distrăgea atenția de la gândul că mă voi întâlni cu ea. Construiam tot felul de scenarii: cum va decurge întâlnirea, când va sosi trenul, oare o voi recunoaște? Iar mă întrebam cum va fi? Înaltă, slabă, blondă, brunetă? Din mess, web și fotografii nu puteam să-mi dau seama de realitate și imaginația mea lucra puternic, deformată de emoții. Mă voi întâlni cu aceea care mi-a captat atenția atâtea luni de zile! Mă uitam în lungul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]