1,671 matches
-
Soul Show: Live at Delta 88". Cel de-al doilea său album a fost "Relish" (1995), care a devenit celebru datorită piesei „One of Uș”. Pe lângă acesta piesă, de pe album au mai fost extrase piese de muzică country, folk sau blues. Cântecele precum „Right Hand Mân” sau „St. Teresa” au devenit șlagăre, însă nu la fel de celebre precum „One of Uș”. În 2001, Osborne a apărut la postul de televiziune Austin City Limits cântând piese de pe albumul "Righteous Love". Într-un interviu
Joan Osborne () [Corola-website/Science/327545_a_328874]
-
de copii și primește discul de aur. În același an (1968), în luna octombrie, trupa lansează primul album intitulat "End of the World". Albumul coține în mod egal piese pop psihedelic și balade, în stilul Procol Harum sau The Moody Blues. Formația începe turnul în Europa, iar în ianuarie 1969 înregistrează o piesă în limba italiană pentru festivalul Sanremo, dar la care nu participă. Următorul lor hit este "I Want to Live", o reinterpretare a piesei "Plaisir d'amour". Pentru al
Aphrodite's Child () [Corola-website/Science/327653_a_328982]
-
Un gen fusion este acea muzică ce combină două sau mai multe stiluri. Spre exemplu, rock and roll original s-a dezvoltat ca o fuziune de blues, gospel și country. Caracteristicile principale a genurilor fusion sunt variațiile în tempo, ritm, uneori utiizarea unor "călătorii" musicale ce po fi împărțite în părți mai mici, fiecare cu propria dinamică, stil și tempo. Folosit ca termen "fusion" se referă adesea
Fusion () [Corola-website/Science/327658_a_328987]
-
în genurile fusion sunt adesea dificil de a clasifica în cadrul non-fusion stilurilor, în primul rând pentru că cele mai multe genuri au evoluat din alte genuri. Acești artiști, în general, se consideră parte a ambelor genuri. De exemplu, un muzician care interpretează predominant blues influențat de rock este etichetat adesea ca muzician de blues-rock, cum ar fi Stevie Ray Vaughan și Double Trouble. Vaughan, un chitarist de blues din Texas, a utilizat în combinașie rockul și bluesul. Ray Charles, care a ănregistrat gospel și
Fusion () [Corola-website/Science/327658_a_328987]
-
artiști, în general, se consideră parte a ambelor genuri. De exemplu, un muzician care interpretează predominant blues influențat de rock este etichetat adesea ca muzician de blues-rock, cum ar fi Stevie Ray Vaughan și Double Trouble. Vaughan, un chitarist de blues din Texas, a utilizat în combinașie rockul și bluesul. Ray Charles, care a ănregistrat gospel și blues cu influențe jazz, a creat ceea ce ulterior va devein cunoscut ca muzica soul. Fuzionînd două genuri, Charles a inițiat stilul country soul, cel
Fusion () [Corola-website/Science/327658_a_328987]
-
De exemplu, un muzician care interpretează predominant blues influențat de rock este etichetat adesea ca muzician de blues-rock, cum ar fi Stevie Ray Vaughan și Double Trouble. Vaughan, un chitarist de blues din Texas, a utilizat în combinașie rockul și bluesul. Ray Charles, care a ănregistrat gospel și blues cu influențe jazz, a creat ceea ce ulterior va devein cunoscut ca muzica soul. Fuzionînd două genuri, Charles a inițiat stilul country soul, cel mai bine cunoscut pe albumul său de reper "Modern
Fusion () [Corola-website/Science/327658_a_328987]
-
influențat de rock este etichetat adesea ca muzician de blues-rock, cum ar fi Stevie Ray Vaughan și Double Trouble. Vaughan, un chitarist de blues din Texas, a utilizat în combinașie rockul și bluesul. Ray Charles, care a ănregistrat gospel și blues cu influențe jazz, a creat ceea ce ulterior va devein cunoscut ca muzica soul. Fuzionînd două genuri, Charles a inițiat stilul country soul, cel mai bine cunoscut pe albumul său de reper "Modern Sounds in Country and Western Music", influențînd eforturi
Fusion () [Corola-website/Science/327658_a_328987]
-
din scenele secundare. Un alt eveniment marcant a fost reprezentat de cooptarea oficială a lui Ian Matthews că baterist al trupei, după ce acesta îi însoțise în turneu. Anterior, Matthews mai colaborase cu cvartetul din Leicester pentru piesele "Processed Beats, Butcher Blues, Orange" și "Ovary Stripe" de pe albumul de debut. Turneul de promovare al primului material discografic s-a încheiat cu o serie de concerte în America de Nord, unde aceștia au cântat în deschidea celor de la Oasis. Al doilea material al trupei a
Kasabian () [Corola-website/Science/327110_a_328439]
-
fost lansat în formatul disc de vinil și singurul apărut în timpul regimului comunist. Cele 8 compoziții ale albumului, semnate în întregime de liderul Florin Grigoraș, reflectă stilul clasic de hard rock, abordat de formație pe parcursul anilor ’80, cu influențe de blues rock, rock and roll și chiar heavy metal. Ca marea majoritate a materialelor de rock apărute înainte de Revoluția din decembrie 1989, nici acesta nu a scăpat de cenzura comunistă. Astfel, melodia „Povestea lor” a fost scoasă de pe disc din cauza primului
Primii pași () [Corola-website/Science/327176_a_328505]
-
În anii 1970 colaborează și cu compozitorul și aranjorul Jean-Claude Vannier (Un Grain De Folie, Dansez Sur Moi, Plume d'Ange, Insomnie). Părăsește casă de discuri Philips pentru Barclay în 1975. După un album considerat dezamăgitor în termeni de rezultate („Blues albastru alb” - " Bleu Blanc Blues”) în 1985, casa să de discuri nu i-a reînnoit contractul. De altfel, face o aluzie la acest lucru în piesa "Mon disque d'été" („Discul meu de vară”). Se hotărăște să-și vândă casă
Claude Nougaro () [Corola-website/Science/329323_a_330652]
-
cu compozitorul și aranjorul Jean-Claude Vannier (Un Grain De Folie, Dansez Sur Moi, Plume d'Ange, Insomnie). Părăsește casă de discuri Philips pentru Barclay în 1975. După un album considerat dezamăgitor în termeni de rezultate („Blues albastru alb” - " Bleu Blanc Blues”) în 1985, casa să de discuri nu i-a reînnoit contractul. De altfel, face o aluzie la acest lucru în piesa "Mon disque d'été" („Discul meu de vară”). Se hotărăște să-și vândă casă de pe bulevardul Junot din Montmartre
Claude Nougaro () [Corola-website/Science/329323_a_330652]
-
este o echipă profesionistă americană de hochei pe gheață din St. Louis, Missouri. Echipa este membră a Diviziei Centrale a Conferinței de Vest a NHL. Numele echipei provine de la cântecul celebru "Saint Louis Blues" al lui W.C.Handy și își dispută meciurile pe Scottrade Center din centrul St. Louis. Franciza a fost fondată în 1967 ca extindere a NHL de la șase la 12 echipe. sunt cea mai veche echipă care nu a câștigat niciodată
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
W.C.Handy și își dispută meciurile pe Scottrade Center din centrul St. Louis. Franciza a fost fondată în 1967 ca extindere a NHL de la șase la 12 echipe. sunt cea mai veche echipă care nu a câștigat niciodată Cupa Stanley. Blues a fost una din cele șase echipe adăugate NHL la extinderea din 1967, împreună cu Minnesota North Stars, Los Angeles Kings, Philadelphia Flyers, Pittsburg Penguins și California Seals. St. Louis a fost ultima dintre cele șase echipe care au fost acceptate
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
iunie 1967, cu trei luni înainte de începerea sezonului. După achiziționarea francizei în 1966, Salomon a cheltuit câteva milioane de dolari pentru a renova arena veche de 38 de ani, mărind astfel numărul de locuri de la 12.000 la 15.000. Blues au fost antrenați la început de Lynn Patrick care și-a dat demisia la sfârșitul lui noiembrie după ce a înregistrat 4 victorii, 13 înfrângeri și 2 egaluri. A fost înlocuit de antrenorul secund Scotty Bowman care a condus echipa la
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
înfrângeri și 2 egaluri. A fost înlocuit de antrenorul secund Scotty Bowman care a condus echipa la un număr record de victorii pentru restul sezonului. Deși regulile NHL a păstrat jucătorii vedetă la echipele care au format liga de la începuturi, Blues au reușit să iasă în evidență în Divizia Vest. Blues a reușit să ajungă în finala Cupei Stanley în fiecare din primele lor trei sezone, fiind învinsă de Montreal Canadiens în 1968 și 1969, apoi de Boston Bruins în 1970
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
Scotty Bowman care a condus echipa la un număr record de victorii pentru restul sezonului. Deși regulile NHL a păstrat jucătorii vedetă la echipele care au format liga de la începuturi, Blues au reușit să iasă în evidență în Divizia Vest. Blues a reușit să ajungă în finala Cupei Stanley în fiecare din primele lor trei sezone, fiind învinsă de Montreal Canadiens în 1968 și 1969, apoi de Boston Bruins în 1970. Primele echipe Blues îi includeau pe veteranii Doug Harvey, Don
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
să iasă în evidență în Divizia Vest. Blues a reușit să ajungă în finala Cupei Stanley în fiecare din primele lor trei sezone, fiind învinsă de Montreal Canadiens în 1968 și 1969, apoi de Boston Bruins în 1970. Primele echipe Blues îi includeau pe veteranii Doug Harvey, Don McKenney și Dickie Moore, pe portarii Glen Hall și Jacques Plante, care au câștigat Trofeul Vezina (acordat portarilor echipei care primeau cele mai puține goluri) în 1969. În fața lor erau niște fundași foarte
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
1969. În fața lor erau niște fundași foarte talentați ca Jim Roberts, căpitanul Al Arbour și pe frații Bob și Barclay Plager. Phil Goyette a câștigat Trofeul Lady Byng (acordat pentru sportivitate și abilitate de a juca la standarde înalte) pentru Blues în 1970, iar Red Berenson, fost jucător la New York Rangers a devenit figura primul mare nume al echipei, jucător ce avea să joace în centrul echipei. Arena lor a devenit una dintre cele mai zgomotoase stadioane din NHL, reputație pe
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
Le dădea jucătorilor mașini și le plătea vacanțe în Florida. Jucătorii, care erau tratați de obicei ca simple bunuri, simțeau că singurul mod de a răsplăti generozitatea proprietarului era să dea totul pe gheață la fiecare meci. Succesele celor de la Blues de la sfârșitul anilor '60, nu au continuat și în anii '70, după ce formatul play-off-ului Cupei Stanley s-a modificat, iar echipa Chicago Black Hawks a fost mutată în Conferința de Vest. În 1971, după o dispută cu Sid Salomon III
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
a plasat echipa în Divizia Smythe în anul următor și echipa cunoaște sezoane bune cu atacantul Chuck Lefley în echipă și cu revenirea lui Berenson, dar divizia Smythe era în general atât de slabă încât a devenit sinonimă cu mediocritatea - Blues au câștigat titlul pe divizie în 1977, atunci când au terminat cu 5 partide sub pragul de 50% - și St Louis lipsește din playoff în următoarele două sezoane. În această perioadă, franciza a cunoscut grave probleme financiare. Acest lucru s-a
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
grave probleme financiare. Acest lucru s-a datorat în parte din cauza presiunilor NHL, dar mai ales datorită deciziilor financiare luate de familia Salomon, atunci când a preluat franciza. Contractele amânate au ajuns la scadență în momentul în care performanțele celor de la Blues au început să scadă. Salomon s-au gândit serios la faliment și pentru a evita acest lucru, au făcut reduceri majore în rândul personalului echipei, reducând-o la doar trei angajați. Unul dintre acești angajați a fost Emile Francis, care
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
dintre acești angajați a fost Emile Francis, care era președinte, director general și antrenor. Mai mult decât atât, Francis a fost pus uneori să participe la întreținerea arenei. În cele din urmă, în 1977, Salomon a găsit un cumpărător pentru Blues în persoana gigantului de hrană pentru animale Ralston Purina care a redenumit Arena în "Checkerdome". Robert L. Wolfson ajutat la efectuarea transfer către Purina, care a permis păstrarea celor de la Blues în St Louis. După un sezon cu doar 18
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
urmă, în 1977, Salomon a găsit un cumpărător pentru Blues în persoana gigantului de hrană pentru animale Ralston Purina care a redenumit Arena în "Checkerdome". Robert L. Wolfson ajutat la efectuarea transfer către Purina, care a permis păstrarea celor de la Blues în St Louis. După un sezon cu doar 18 victorii, care este cel mai slab sezon din istoria francizei, Blues se califica pentru playoff în 1980, prima calificare din cele 25 de calificări consecutive. În 1981, echipa a terminat a
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
a redenumit Arena în "Checkerdome". Robert L. Wolfson ajutat la efectuarea transfer către Purina, care a permis păstrarea celor de la Blues în St Louis. După un sezon cu doar 18 victorii, care este cel mai slab sezon din istoria francizei, Blues se califica pentru playoff în 1980, prima calificare din cele 25 de calificări consecutive. În 1981, echipa a terminat a doua în liga in timpul sezonului regulat, Berenson a devenit antrenorul echipei și tineri promițători, incluzându-i pe Wayne Babych
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]
-
în liga in timpul sezonului regulat, Berenson a devenit antrenorul echipei și tineri promițători, incluzându-i pe Wayne Babych marcator a 54 de goluri, viitor membru al Hall of Fame Bernie Federko, inspiratul căpitanul Brian Sutter și portarul Mike Liut. Blues nu au avut același noroc în playoff, pierzând la capătul a șase meciuri cu New York Rangers, în al doilea tur. Blues a coborât încet sub nivelul de 50% al victoriilor, dar au participat totuși în play-off în 1982 și 1983
St. Louis Blues () [Corola-website/Science/334912_a_336241]