1,799 matches
-
Patrick, n-ar fi gândit niciodată „Ce bine le stă împreună!“ Eu mă agitam toată pe lângă el, cu fuste scurte, pe tocuri și cu flori artificiale în păr, în timp ce Patrick umbla în ghetele lui mari cu șireturile dezlegate și cu blugi decolorați. Numai când nu aveam haine pe noi și nu era nimeni prin preajmă ne potriveam nemaipomenit. Mie și lui Jake ne plac aceeași muzică și aceleași filme. Ne alegem amândoi cu grijă hainele; cred că am putea folosi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a zis că e prea ocupat, și a fost un pic... nu tocmai aspru, dar cam prea expeditiv cu mine, când l-am întrebat ce fel de haine să iau cu mine. A zis să-mi iau costumul de baie, blugi și încălțăminte potrivită pentru plimbări pe plajă: Whitstable nu este un loc prea pretențios. Eu nu sunt chiar așa de sigură, pentru că am citit într-un Sunday Magazine de acum câteva săptămâni că o mulțime de personaje sus-puse din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în ultimul timp; dar, pe de altă parte, mă hotărăsc că nu e cazul să exagerez. În definitiv, bărbaților nu le plac femeile care se îmbracă la patru ace pentru un weekend liniștit în doi. Așa că îmi pun în bagaj blugii mei magici, cumpărați în New York pe când eram acolo cu Patrick. Trebuia să iau mai multe perechi; când găsești blugi care, indiferent de cum te simți, îți fac un funduleț rotunjor și ferm (și, datorită dispunerii inteligente a nuanțelor, nu prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu le plac femeile care se îmbracă la patru ace pentru un weekend liniștit în doi. Așa că îmi pun în bagaj blugii mei magici, cumpărați în New York pe când eram acolo cu Patrick. Trebuia să iau mai multe perechi; când găsești blugi care, indiferent de cum te simți, îți fac un funduleț rotunjor și ferm (și, datorită dispunerii inteligente a nuanțelor, nu prea mare), întotdeauna trebuie să cumperi mai multe perechi. Fiindcă n-am fost inspirată, pe ăștia îi port destul de rar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
stat în pat toată ziua, dar are dreptate: ar fi prostesc din partea mea să vin la mare și să nu mă duc s-o văd. Așa că îmi târăsc corpul leneș, satisfăcut, jos din pat, îmi pun bikinii, un tricou și blugii, în timp ce Jake, jos, umple coșul. A adus mâncare de la Londra special pentru această ocazie. Poate că s-a înscris în vreun concurs secret „Cel mai tare iubit al anului“ și există camere ascunse peste tot. Dacă-i așa, sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu fundițe pe șold, m-am răzgândit în ultimul moment, fiindcă mi s-a părut că ar fi fost prea mult. M-am mulțumit cu un set de culoare crem cu broderie - sexy, dar nu vulgar - și pe deasupra am îmbrăcat blugii mei magici și un tricou obișnuit. Așa, Jake o să aibă o surpriză plăcută când o să mă dezbrace, fiindcă lenjeria este mult mai provocatoare decât se așteaptă. Nu sunt așa obsedată cum par. Ce-ar fi să considerăm că toate englezoaicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fie nevoie, e normal să facem tot posibilul ca seara să fie perfectă. Se aude un clic la ușa de la intrare și Jake intră în cameră. Arată atât de bine, că nu pot crede că am avut așa o baftă. Blugii lui vechi, decolorați și puloverul de bumbac de un gri dulce îi scot în evidență culoarea părului și verdele uluitor al ochilor. Sunt impresionată! Mă uit la el și-mi dau seama că arată mult mai bine decât Patrick. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fără grabă, ca să mă tachineze. Nerăbdătoare, îl scot imediat, ca să-i dau mai mult spațiu de manevră. —Măi să fie, murmură el. Sutien sexy... — Se asortează, zic eu, flatată că a observat. —Trebuie să controlez, zice el, descheindu-mă la blugi. N-am încredere... Pe covorașul din fața focului, devin foarte creativă; dacă Jake voia să mă sărute pe tot corpul, eram hotărâtă să ridic ștacheta și, pentru că era vorba despre vin, trebuia să protejăm canapeaua. Podeaua e de lemn, iar covorașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
invers. Și prin ochii copacului gânditor din Copacul fără Umbră, vedeam transpuse în imagini, ceea ce vedea personajul meu fugit din carte. Mioara Alimentară. Pagini de jurnal Scrisoare în do roșu E ra ora 5 dimineața și rapper-ul Soare, cu blugii bufanți ai nopții lăsați pe șolduri, refuza să apară. Un câine întârziat, mușcând vânjos aerul, lătra în semicerc de la stânga la dreapta. În seceta verii, copacii orașului își cereau dreptul la moarte. Mamă, de ce m-ai născut, când tu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
masteranzilor în științe li se vedea inutilitatea creierelor afumate în flacăra cunoașterii, își conștientizau micimea și concluzionau socratic: Știu că nu știu nimic. Iubiții noștri concitadini, spoiți din țărani în mârlani de oraș, dominau cu prezența lor în maieu și blugi bufanți, trotuarele din fața blocurilor. Vorbeau tare, pentru că auzul lor era deformat de spațiul zărilor bărăganice, aici educația milenară trebuia impusă prin deschiderea largă a ferestrelor către cunoașterea din spatele cărora izvora o altă cunoaștere, asurzitor, pe linia melodiilor populare cu versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
primeze legea eliminării prostiei, aceasta i-ar pune pe gânduri. Nicio școală cu manuale structurate pe trepte de vârste n-ar fi mai educativă ca un cod elaborat de proștii înșiși. Să vezi atunci! Cum ar transpira bietul cojan în blugi bufanți, cum ar lipsi de pe străzi pentru că bibliotecile ar deveni neîncăpătoare. Ar fi ideal cu proștii ideali! i-am zis eu. În mare secret, pot să-ți spun, Mitică, acest Autor mă calcă pe nervi, pentru că vine în mintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cutii cu placheuri și ținte de lemn sau de fier, sifoane din sticlă verde protejate cu plase de sârmă, țigle din cărămidă arsă pentru orice fel de casă, de avocat, de cioban, de cizmar sau vatman, nu mai spun de blugii timpului: de tercot, pânză de întăritură apretată, tanganezi care la prima spălare deveneau, din albastru închis, bleu spălăcit, valize de lemn cu limbă și belciug pentru lacăt, destinate recruților, ca după lăsarea la vatră să devină obiecte zburătoare din trenuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Covorul roșu era destrămat și brăzdat de dâre de noroi. Furnirul lustruit al boxei martorilor era crestat, iar unul dintre tuburile fluorescente era stricat, făcând ca boxa juriului să fie mai întunecată decât restul camerei. Jurații erau îmbrăcați obișnuit, în blugi și cămăși cu mânecă scurtă. Fotoliul judecătorului scârțâia de câte ori onorabilul Davis Pike se răsucea ca să arunce o privire spre laptopul lui, operațiune pe care o repeta deseori în timpul zilei. Alex Burnet bănuia că își verifica e-mail-ul sau acțiunile. Una peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acord că există ceva adevărat în teoria aceasta.“ Capitolul 41 Primele zile ale lui Dave în familia Kendall au mers surprinzător de bine. Când ieșea afară, purta o șapcă de baseball, ceea îi îmbunătățea mult înfățișarea. Cu părul tuns, purtând blugi, adidași și un tricou Quicksilver, semăna destul de bine cu orice alt puști. Și învăța repede. Avea o coordonare bună și învăță repede să își scrie numele, sub îndrumarea lui Lynn. Cu cititul mergea mai greu. Dave se descurca bine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
neajutorată. — Unde e? întrebă Jennifer. Uși trântite în bucătărie. — Caută deasupra mașinii de gătit, spuse doamna Bellarmino. — Am căutat. Nu-i acolo. Doamna Bellarmino îi spuse clientului că o să-l sune ea și se duse în bucătărie. Fiica ei purta blugi cu talie joasă și o bluză scurtă, genul pe care l-ar fi purtat o prostituată la muncă. Acum, chiar și fetele din liceu se îmbrăcau așa. Georgia oftă. — Uită-te deasupra aragazului, Jen. — Ți-am spus. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Bennett aprobă din cap încet. Se lăsă înapoi pe scaunul lui. — OK, zise el. Spune-i să intre. — Mare surpriză, nu? Femeia care stătea în pragul ușii, legănând un copil în brațe, era o blondă neatrăgătoare de înălțime medie, purtând blugi și un tricou, haine de calitate inferioară. Fața copilului era murdară și îi curgea nasul. Îmi pare rău că nu m-am îmbrăcat pentru ocazie, dar știți cum e. Bennett se ridică în picioare, în spatele biroului. — Vă rog să intrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
împiedica prim-planurile, acea confruntare directă pe care o sperase. Sanger realiză cum arăta scena văzută prin obiectivele lor. Niște polițiști îmbrăcați în costume înspăimântătoare de protecție contra materialelor periculoase, escortând un bărbos de treizeci și ceva de ani, în blugi și cu un tricou Che Gevara, care se zbătea în mâinile lor, înjurând și țipând. Înțelese că arăta ca un nebun. Ca unul dintre acei Ted: Ted Bundy, Ted Kaczynski. Polițiștii aveau să spună că avea echipament microbiologic în apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
era un regizor care să pună actorul în prim-plan, să nu meargă la clișeu, spectacolul să fie actorul, dacă era o montare care să aducă acțiunea aici și acum (că e posibil și asta), de la crinolină să trecem la blugi - chiar dacă e Shakespeare -, atunci eram și noi, actorii, buni, că regizorul face și desface... Loredana aruncă pe masă revista în care era drăguța de cronică, colțurile gurii îi cad în jos ca la celebra mască a tristeții, ochii i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
apoi închise în folie de aluminiu, și pac!, la cuptor, îi ieșea teribil friptura asta, nu mai mirosea carnea a oaie deloc. Loredana e îmbrăcată domestic și fără nici o ostentație, pantaloni din stofă subțire și un tricou. Cezarina e în blugi cu talia lăsată, ghete aproape militărești, cu șireturile desfăcute, că așa se poartă în anul acesta, tricou negru, foarte decoltat. Fetele sunt născute în același an, 1968, dar Cezarina arată mai bine, nu e trecută deloc, e tipul de femeie-copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mea pentru Cristi a fost o formă de disponibilitate, înfloream și aveam nevoie de el, vroiam să fiu fericită, să am copii... o femeie normală... (Muzica, luminile, se schimbă de ținuta de elevă și-și pune haine ușchite, de studentă, blugi, tricou, e înconjurată de hârtii, calc, tot ce ține de arhitectură. Nu are la mână funda albastră.) La facultate, am muncit ca un rob, n-am căpătat nimic gratis, n-am fost ca Ornela, o colegă căreia îi dăduse Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Elegant. Într-o zi, am simțit că se uită lung la mine, stătea la computer relaxat, ținea dreapta pe mouse, am ridicat capul și l-am privit întrebător, adică, ce-i? Nimic, zice el tare. Mi-am coborât privirile pe blugii lui și am văzut că îi plăceam. Cum să-i plac eu unui bărbat atât de tânăr?, era stagiar... Fiecare dintre noi are o temă, o ecuație, de-a lungul vieții, de rezolvat. Eu trebuia să rezolv ecuația inimii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e cazul și persoana, obiectele astea au devenit și stăpânele tale, mami, dacă-ți explic mai mult, un orgasm mi se pune la creier... (E orgolioasă, aparent, în înfumurarea ei, superioară, le știe pe toate...) Știi cum sunt astea micile: blugi, talia goală până sub sâni, tricou decoltat. Fiică-mea are părul lui Cristi, tată-său. Ochii mei, Dumnezeu a pus albastrul ăsta și la ea, nu râde... hâââm... Nu mai era, la 16 ani, dodoloața de la trei, acuma era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-l durea capu’, nu-l vedeai cu zilele, cine știe în brațele cui dormea, fata mea (pauză iar, prevestitoare pauză...) ia-o de pe unde e, nu apărea ea acasă. Se și îmbrăca altfel, numai în fuste, ea, care purta numai blugi, își punea niște fustițe așa, cât un guleraș, nu mai avea la mână brățara aia neagră de piele, cu ținte de metal, arăta ca o femeiușcă pusă pe cucerit, machiată până-n fundul ochilor, se simțea liberă acuma, înțelegi?, în 2005
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ce-ai putut construi. Scrisul de sub lupă Fata intrase în anul acela la Facultate. Iubea Teatrul mai mult ca pe orice și se visa actriță. E mare studentă la ușa Profesorului ei de actorie. Subțire, înaltă, cu plete ca grâul. Blugi, teniși, tricou. Intră în Secretariatul Catedrei, nimeni, doar computere, telefoane, fișete, ceasul atârnat pe un perete. Toate oprite, și computere, și ceas, și telefoane. Liniște. E bine că nu-i nimeni. Ea, mai liniștită ca liniștea de acolo - nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Maestru atunci, în aprilie. Tinei de mai nu-i place vântul, curtea e așezată în bătaia curenților dinspre lac, fata își adună pletele cu mâna dreaptă, le trage spre sân și își bagă părul sub vesta de fâș - inutil gest -, blugii mulați nu pot împiedica pătrunderea frigului la picioarele ei lungi, mușchii pulpelor îi tremură, pulsează. Nu-l întreabă nimic pe bărbat, nu-i spune că, de frig, ar vrea să intre în casă, îl ascultă, îi simte o greutate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]