2,994 matches
-
împrejur fiecărui etaj, făcându‑mi însemnări mentale despre fiecare haină, apoi cobor iar la parter și încep să‑mi adun toate variantele posibile. O jachetă Calvin Klein... și o fustă... — Scuzați‑mă... O voce mă întrerupe tocmai când iau o bluză fără mâneci și mă întorc mirată. O femeie în costum negru cu pantalon îmi zâmbește. Aveți cumva nevoie de o mână de ajutor? O, mulțumesc! zic. Dacă ați putea să îmi țineți și mie astea.. Îi întind hainele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cred că... — Sunt noi, îi spun. Cred că au venit ieri. Sunt atât de drăguțe. Ar trebui să le vedeți! Mă întorc și mă uit atent la îmbrăcămintea ei. Știți ceva? Fusta mov de la DKNY ar arăta foarte bine cu bluza pe gât pe care o aveți. Și ați putea să le combinați cu cizmele alea noi de la Stephane Kélian, cu toc ascuțit. Le știți? Le știu, spune Erin încordată. Cele din piele de crocodil și cele din antilopă. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
una dintre pungi a plesnit și din ea au început să sară pulovere, și asta le‑a împins afară și pe celelate. Apoi s‑a mai spart încă una, și încă una. Plouă cu haine. Suze e complet acoperită de bluze mulate. O fustă cu paiete aterizează pe abajur. Un sutien zboară prin cameră și lovește fereastra. Suze țipă și râde în același timp, iar eu îmi deschid disperată brațele, zbierând „stop! stop!“, ca regele Canute. Și, o, nu! O, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lacul, înfășurat într-un conci și prins cu un ac din bambus. Când începe, îi cere fetei să stea potolită. Pare solemnă, de parcă s-ar afla în fața unui altar. Ia piciorul drept al fetei, îl spală și îl șterge cu bluza ei. Nu îi spune fetei că asta e ultima oară când își vede picioarele așa cum le știe. Nu îi spune că atunci când va veni timpul ca picioarele ei să fie eliberate, vor arăta ca niște fursecuri de orez triunghiulare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
restul? Trupul neted, carnea aurie. El e un zeu dezbrăcat care nu cunoaște rușinea. Nu mă pot abține să nu-l gust. Îl gust împreună cu mâncarea pe care i-am pregătit-o, lângă hainele sale murdare. Îmi desfac nasturii de la bluză. Simt nevoia imperioasă de a-l hrăni. El deschide gura, ca un prunc. Zâmbește dulce. Îl ating ușor în timp ce-mi dau jos lenjeria de corp. Acesta e momentul în care-i simt mâinile venind spre mine. În dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Torvald, nu sunt copilul tău. Nu te lovi peste piept, e prea caricatural. Ratează o măsură. Menține tensiunea. Răsucește-ți capul spre fereastră, apoi spre ușă, acum vorbește. Ea îi urmează indicațiile regizorale, improvizând în același timp. E într-o bluză albastră, simplă, trupul ei e înalt și zvelt. E plină de dorință, dar totuși vulnerabilă. Asistenții șoptesc între ei. Zhang Min nu zâmbește, nu mai spune nimic altceva. După ce Lan Ping a terminat, regizorul trimite un asistent să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se grăbească. După aceea se duce înapoi în dormitor și face din nou patul. Netezește fiecare cută a așternutului. Scoate de sub pat o valiză neagră și ia de acolo un set de rochii și o pereche de pantofi. Își schimbă bluza cu o rochie de culoarea piersicii - un dar de la Mao. Apoi se răzgândește. Își dă rochia jos și o înlocuiește cu un veșmânt bleumarin pe care l-a cumpărat de la o călugăriță, în timpul filmărilor, lângă Muntele Tai. Își schimbă papucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe pereți cu tablouri ai cèror autori sunè uneori familiar și în urechile mele neobișnuite cu limbajul plastic, Luchian, ne oprim îndelung în fața unui tablou de Luchian, ea fècându-mè atent la culori și luminozitate, eu fascinat de portocaliul real din bluză ei, decoltatè, scèpèrând din când în când de sub pardesiul descheiat precum o razè de soare printre nori, o comparație mai că lumea n-am gèsit, iertare! Ce sè-mi mai bat capul sè fac altă când asta era la îndemânè?! limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a dat cu siguranțè o bilè neagrè la capitolul caracterizarea moralè a personajului nu mè indispune defel, dimpotrivè, mè umple de o nepèsare sfidètoare, Matei închide corect ușa biroului în urma lor, ea aprinde lumină, apoi, ne debarasèm amândoi de haine, bluză portocalie, pentru o fracțiune de secundè, dunga abia întrezèritè a sutienului, parfumul pe care-l regèsesc înfiorat, premier jour? aceasta e o clipè prezentè! Matei trèiește prezentul! Deschide calculatorul, dè comenzile necesare, face o verificare de rutinè, e rândul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dânsul de seducție femininè pe care, ca o pèunițè dulce, Ioana, îl executè cu atâta grație pentru el, Deduc acum, în urma unor analize spectometrice și olfactive complicate, cè mirosul meu, pe care-l simt în timp ce ea vorbește, are exact culoarea bluzei ei mètèsoase, un oliv pâl care, din când în când, se preschimbè în culoarea indefinibilè a sutienului întrezèrit sub forma unor umbre tulburètoare prin transparență bluzei, În catalogul olfactiv mateian, prescurtat COM, în dreptul acestei culori, oliv pâl, specialistul în mirosuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
complicate, cè mirosul meu, pe care-l simt în timp ce ea vorbește, are exact culoarea bluzei ei mètèsoase, un oliv pâl care, din când în când, se preschimbè în culoarea indefinibilè a sutienului întrezèrit sub forma unor umbre tulburètoare prin transparență bluzei, În catalogul olfactiv mateian, prescurtat COM, în dreptul acestei culori, oliv pâl, specialistul în mirosuri înscrie un numèr precis de catalog și o caracteristicè spectometricè, definind mirosul abia descoperit ca fiind cel al cèsniciilor drèguțe, Firește cè nu ideea în sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
acoperea bolboroseala rușinoasă a pântecului, chinuit de posturile lungi cu varză și fasole de la cantina seminarului teologic. Și pândea, mai departe, fața Îngustă, din ce În ce mai febrilă, a Anei Maria, descoperită de părul greu, strâns la ceafă, și conturul sânilor ascuțiți prin bluza roz, vaporoasă. I se părea indecent că se lăsa privită, așa, arcuită deasupra clapelor albe și negre, toți mușchii zbătându-i-se, orbește. I-ar fi dezgolit trupul firav și ar fi intrat lent, exasperant de lent În ea, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
surprize plăcute și tot mai multe neplăceri cu sănătatea. La așa ceva nu există un medicament mai bun decât renunțarea și În ultima vreme am refuzat destule invitații... Zâmbetul ironic al Christei și ridurile fine din colțul gurii subțiate plutesc deasupra bluzei chemisier, Închisă până la ultimul nasture. El preferă să Îl ignore Însă și să continue: — ...Ce altceva faci, de fapt, mergând dintr-un loc Într-altul? Schimbi, doar, Între ele cópii, din ce În ce mai ieftine, ale aceluiași decor! Tokio seamănă cu New York, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nasul, altă explicație n-am, și ți-am spus că nu mă simțeam deloc bine! Își dă seama că vorbește confuz, că nu reușește să explice ce s-a Întâmplat. Își tamponează cu batista obrajii umezi și Își pipăie buzunarul bluzei după cutia de pastile. Dă să o scoată, pe urmă se răzgândește. — La hotel nu am controlat dacă bilețelele cu adrese mai erau acolo, dar trebuie să fi fost, pentru că, dacă le-aș fi pierdut pe drumul de la Institut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
în borcanul cu ulei. ― Nu merge! Lipsește ceva! Îi șopti ceva lui Luciano și acesta părăsi imediat atelierul. Alteță, dacă nu aveți nimic împotrivă, o să facem o mică schimbare. S-ar cere un contrast. Luciano reveni cu un fel de bluză bărbătească din mătase albă, lejeră, destul de simplă, dar cu un jabou din volane ample, după moda pariziană. Cu o mișcare hotărâtă, pictorul smulse jaboul. ― Vă rog, îmbrăcați bluza asta, Alteță! Erau între bărbați, iar față de soția sa Manuc nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
schimbare. S-ar cere un contrast. Luciano reveni cu un fel de bluză bărbătească din mătase albă, lejeră, destul de simplă, dar cu un jabou din volane ample, după moda pariziană. Cu o mișcare hotărâtă, pictorul smulse jaboul. ― Vă rog, îmbrăcați bluza asta, Alteță! Erau între bărbați, iar față de soția sa Manuc nu avea pudibonderii stupide. Se dezbrăcă, lăsă hainele să cadă pe rând la picioarele lui și rămase gol până la brâu. Avea umerii rotunzi, un piept puternic, neted, fără urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
țânțarii. Femeile și-au acoperit capetele și brațele cu broboade, barijuri și chiar prostiri; picioarele cu fustele slobozite până la pământ. Când ne oprim undeva, se chincesc, ca țigăncile, ele au cu ce se apăra - dar eu? În pantaloni scurți, În bluză cu mâneci scurte... - Dă-i o rochie de-a mătale, doamnă, că rămâi făr’ de el, Îți Înghit țânțarii copchilu di jiu!, zice Ileana. Mama caută În legături - dar eu nu vreau așa. Eu vreau altfel, adică tot rochie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
capul meu; și În laturi se uită, cu teamă. Nu mai tremură, dar știu că i-i frică. Știu și de cine, frica, de asta, la plecare, am șterpelit dintr-o legătură o furculiță; am băgat-o la brâu, pe sub bluză. Mama cată În urmă, dar nu vede că În față ne-așteaptă Ilie Schilodul: sprijinit de un ster de lemne de foc, frumos sterìte și văruite - ca să nu fie jefuite. Când dă cu ochii de acela, mama tresare; mă apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Eu vorbeam, eu auzeam. Acum culeg abricoase În tăcere. Culeg frumos, depun și mai frumos, În paner, abricoasele. Dracu-gol de Emi’ zvârle-n mine cu cele mai coapte cu putință, cu cele mai strivite bine-bine sub talpă. Mi-a murdărit bluza, dar n-o iau În seamă: e fată; mică și tâmpică. Nu mă supăr nici când, venită pe la spate, Îmi dă o bleandă: cad cu mâinile amândouă În paner, drept În cele frumos culese. Doamna zice: - Mili! Îți rup urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din nou al ei și mititel. Ei În veci nu pier, ei sunt nemuritori! Ei or fi, dar Nora mea e moartă și ea de, poate, Întuneric. Îmi ia o mână și-o pune pe obraz; apoi la piept, pe sub bluză - Îi bate inimioara ca o mitralieră; apoi mi-o conduce, căldicel, la păsărica ei cea mititică; și tremurică - și spăriețică: se zbate, ’bate; fetele au două inimioare: una acolo, una aici. Eu plâng: - Adică dorm? Și dacă se trezesc, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zice mama de lângă mine, din calidor. Mai am câte ceva, dar trebuie să vină al meu - cu ce-l Îmbrac pe-al meu? Moș Iacob Îi dă celui cu vestonul tatei o pereche de pantaloni și celui cu pantalonii tatei o bluză de finet. Și, uite-i pe jandarmi! În frunte cu șeful, nesuferitul de Grabenko. - Hai să intrăm În casă!, face mama, dintr-o dată grăbită. - Dar vreau să văd!, zic eu. - N-ai ce vedea! - mă ia În brațe cu tot cu pături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Încă minor. - Pe... Eu sunt... Nu mă mai cunoști..., face străinul, trist și umil și parcă temător să nu pun câinele pe el, dacă n-o șterge din loc. Ba parcă... Ba da. Da. Bărbatul cu păr alb-alb, Îmbrăcat În bluză albă, cu mâneci scurte - dar eu cunosc bluza asta! - cu pantaloni negri, din piele-de-drac - cunosc, din fotografii și pantalonii, Însă le șade rău fără cizmele cunoscute tot de-acolo, negre, lucioase, cu pinteni sclipitori, zornăitori; le șade rău pantalonilor așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cunoști..., face străinul, trist și umil și parcă temător să nu pun câinele pe el, dacă n-o șterge din loc. Ba parcă... Ba da. Da. Bărbatul cu păr alb-alb, Îmbrăcat În bluză albă, cu mâneci scurte - dar eu cunosc bluza asta! - cu pantaloni negri, din piele-de-drac - cunosc, din fotografii și pantalonii, Însă le șade rău fără cizmele cunoscute tot de-acolo, negre, lucioase, cu pinteni sclipitori, zornăitori; le șade rău pantalonilor așa, Însoțiți de un fel de cizme (le spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de el, așa că se mulțumea să-l urască. Așa cum își ura și umerii, care erau construiți pentru viteză, dar nu și pentru bluzițele decoltate de vară, în care toate celelalte femei arătau senzațional. O singură dată purtase și ea o bluză la modă, ceva în stil țigănesc, căzut pe umeri, dar se simțite ca un camionagiu travestit. În consecință, iarna era anotimpul preferat al lui Susan - anotimpul înfofolelii. Picioarele erau cele mai reușite pentru că erau lungi, bine definite, ferme fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ci o formă de respect personal, că era ceva ce ea făcea ca să se simtă bine cu ea însăși. Dar Fiona nu era sigură că ăsta era adevărul. Intrând în parcare, a început să tremure puțin și și-a închis bluza de la trening. Era o seară de vară, numai că afară era destul de răcoare și-ncepuse deja să se întunece. Fiona avusese noroc să intre în parcare tocmai când o altă mașină pleca, așa că își parcase micuțul ei Ford Fiesta într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]