5,311 matches
-
crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva nu are. Nici după ce să bea apă, nu mai are. Apă bea dacă are
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
unui microcosmos cu „antenele gândului“, „trăirea unui anume viitor într-un dat prezent“ ca „posibil timp reversibil“, trăirea sentimentului „luciferic“ de a ritma cosmosul, bineînțeles, într-un misteric / inițiatic „timp universal“ al muzicii sferelor etc.: «Presupuind lumea redusă la un bob de rouă și raporturile de timp, la o picătură de vreme, seculii din istoria acestei lumi microscopice ar fi clipite, și în aceste clipite oamenii ar lucra tot atâta și ar cugeta tot atâta ca în evii noștri [...]. În ce
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
în zbor. Să nu te temi, deplina mângâiere O vei găsi în Cerul mult visat, Atunci când totu-n juru-ți e tăcere, Să știi că ești un binecuvântat!" Tot ce e viu va trebui să moară, Pământu-și cere partea înapoi, Un bob voi fi sub brazda de afară, Dar sus în cer, voi fi lăstar de soi. Chiar și atunci, tăcut, în așteptare, Voi contempla în noapte, liniștit, Căci promisiunea Domnului e mare Și îndurarea Lui nu s-a sfârșit. Pe ulițe
VORBEȘTE CERUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381859_a_383188]
-
căra albia plină cu apa încălzită la soare la acea vârstă. Tizic pentru foc aducea tata. Seara, când venea taică-meu să stea cu noi, ne aducea de mâncare și ce ne mai era necesar. Cum începea să se formeze bobul pe știuletele de porumb, mergeam mai ales în loturile ceapeului și luam porumb, pe care îl coceam pe jar sau îl fierbeam pe pirostrii într-o oală de cinci litri, în care mai gătea bunica câte o ciorbă din diferite
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
o destinație necunoscută ca și scopul drumului meu? Îi părăsesc pe tinerii prinși în hora deznădejdii și îmi continui periplul fără țintă. Ies din poieniță, trec de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva nu are. Nici după ce să bea apă, nu mai are. Apă bea dacă are
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
care se plimbau țanțoși de-a lungul pervazului, dintr-un capăt într-altul, în așteptarea momentul în care fereastra se va deschide. Și la fiece pas pe care-l făceau, își legănau capul înainte și înapoi, ca și cum ar fi ciugulit bob cu bob, particulele aurii din care părea a fi alcătuită lumina. Nedumerită, Smaranda întrebă: „Și ce e... de văzut?”. „Tu chiar nu observi? Ia privește mai atentă! Uite-i cum, parcă fiecare poartă în jurul gâtului, câte un colan. De parcă întregul
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
plimbau țanțoși de-a lungul pervazului, dintr-un capăt într-altul, în așteptarea momentul în care fereastra se va deschide. Și la fiece pas pe care-l făceau, își legănau capul înainte și înapoi, ca și cum ar fi ciugulit bob cu bob, particulele aurii din care părea a fi alcătuită lumina. Nedumerită, Smaranda întrebă: „Și ce e... de văzut?”. „Tu chiar nu observi? Ia privește mai atentă! Uite-i cum, parcă fiecare poartă în jurul gâtului, câte un colan. De parcă întregul curcubeul li
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
Publicat în: Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Zvon de ducă Dintru-un colț de altă lume, Dintr-un colț de altă zare Am simțit un zvon de ducă, Zvon ușor, ca o chemare. Dintr-un bob curat de rouă, Dintr-un murmur de izvor Am luat alin și freamăt, Dor de doru-mi călător. Din țărâna de sub pasu-ți Am luat crâmpei de drag, Am cules grăunțe fine Să fac stelelor șirag. Iar din curcubeul mândru Am să
ZVON DE DUCĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381949_a_383278]
-
i-a fost hrană vie, în seceta câmpului, pe care numai spicul grâului mai atingea cerul. Te-ai gândit vreodată că scara aceea dublă poate fi însăși geometria spicului de grâu copt? În azimă stă răspunsul vieții noastre și în bobul de grâu. Ai văzut cum se rostogolește un bob de grâu, între două palme nu lipite, ci doar alăturate? Calde sau înghețate, ele își simt căldura și redevin vii mereu... Nu aleg. Las să fie ceea ce este să fie cu
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
care numai spicul grâului mai atingea cerul. Te-ai gândit vreodată că scara aceea dublă poate fi însăși geometria spicului de grâu copt? În azimă stă răspunsul vieții noastre și în bobul de grâu. Ai văzut cum se rostogolește un bob de grâu, între două palme nu lipite, ci doar alăturate? Calde sau înghețate, ele își simt căldura și redevin vii mereu... Nu aleg. Las să fie ceea ce este să fie cu bucurie și lumină deplină în suflet, inimă, gând, după
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
oară, Gândul bun în mine crește Și îmi cântă a primăvară. M-am născut din foc și apă Când ruinele din oase Îmi intrase pân' la sânge Și dospeau în strâmte vase.. M-am născut iar din țărână Ca un bob micuț de grâu Să țin răul la distanță Și tot binele în frâu. M-am născut în dimineață Pe un clopot alb de crin, Vorba mea să fie dulce Ca durerea să-ți alin. M-am născut din rugăciunea Sfinților
M-AM NĂSCUT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382051_a_383380]
-
Acasa > Stihuri > Semne > SEPIA OFFICINALIS Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului în țara unde gheața e stăpână un bob de jar cu care să aprindă de mult un primitiv purta în mână foc salvator la tribul ce colindă dar sepia perfidă și ciudată pe nootka-i prăduiește și ia jarul (așa cum doar legenda ne arată) sporindu-le și grija și
SEPIA OFFICINALIS de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382058_a_383387]
-
că-i o poveste fără importanță Pentru cei ce-o știre e ca o prefață Răsfoită-n grabă, timpu-i prețios, Nu și pentru-acela din Domnescul os. Dacă n-ai citit știrea pân la cap, Nimic n-ai pierdut; doar un bob de mac. https://youtu.be/zZ4ulvc5iRU Referință Bibliografică: Povestea campului cu maci - poem in duet - Cristina Deleanu & George Mihaita / Ilie Marinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1942, Anul VI, 25 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ilie Marinescu
CRISTINA DELEANU & GEORGE MIHAITA de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380361_a_381690]
-
a dezvolta temută maladie. Raluca van Staden este cea care a creat această invenție despre care se vorbește mult în ultima vreme. Senzorul este rezultatul a 12 ani de cercetare. Se compune din pastă de diamant și are mărimea unui bob de orez. Introdus în sângele prelevat de la pacient, arată într-un timp record (doar șase minute) dacă persoana are cancer gastrointestinal, ovarian, de san sau de prostată. Senzorul Ralucăi n-are valoare de diagnostic, ci doar îți atrage atenția asupra
GALA FEMEI DE SUCCES RODICA ELENA LUPU CULTURĂ ŞI RALUCA VAN STADEN CERCETARE [Corola-blog/BlogPost/380365_a_381694]
-
îmbobociți în vârful tufelor. Prietena ei râse ușor, cu râsul acela delicat și reținut, pe care Letiția nu i-l putuse imita niciodată, după care își alese cu vârful linguriței de argint din dulceața de trandafiri, o cantitate cât un bob de fasole și îi inspiră adânc aroma înainte de a o duce la buze. Când înghiți, închise ochii cu o plăcere copilărească. Letiția își aminti de ziua în care, copile fiind, Lavinia îi oferise pentru prima dată prețioasa ei dulceață de
DULCEAŢĂ DE TRANDAFIRI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379343_a_380672]
-
pentru prietena ei când prinse între degetele fine farfurioara oferită. - Cât e ceasul? - Aproape cinci, se răsuci Letiția spre ceasul masiv ale cărui limbi pendulau cu un clămpănit discret. - Nu mai e mult! Luă cu vârful linguriței dulceață cât un bob de fasole, îi inspiră aroma, o duse la buze, după care închise ochii și se lăsă legănată. Într-un târziu, după ce se sătură să o privească, Letiția se retrase în aerul răcoros al sufrageriei. Scoase un mic țipăt de spaimă
DULCEAŢĂ DE TRANDAFIRI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379343_a_380672]
-
Sângeriul din macii câmpului Ce -ascund frumusețea cuvântului. Ridic privirea-nlacrimata De roua dimineții ferecata În florile sufletului demodat Cum cred cei ce simplitatea Au scos-o la mezat. Dansez în Ritm de vals și armonie cadența ploii de afară Căci bob de viață pe-altarul poeziei Cuvântul simplu face să rasară Dând culoare simfoniei Ce cânta orchestră stelara Din țară visului diamantin Ploaia și noi mereu vom scrie Istoria cuvântului divin, cuvântului simplu din poezie.. Referință Bibliografica: Ploaia și noi / Marioara
PLOAIA ȘI NOI de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379490_a_380819]
-
NEGRI ȘI OCHII DESCHIȘI A MIRACOL Autor: Marioara Vișan Publicat în: Ediția nr. 2358 din 15 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Ropotul copitei din durerea amintirilor dorul răsăritului ce arde orizontul plânge trecutul pădurilor bastarde lacrimi inundă prezentul ce arde bobul de sare licărul speranței înmuiat în candela iubirii aprinse topește tăceri nerostite emoții nebune călăresc herghelia de vise a copilăriei privesc fetiță cu zulufi negri și ochii deschiși a miracol cum salța în galop peste obstacolele vieții în șaua cu
FETIȚA CU ZULUFI NEGRI ȘI OCHII DESCHIȘI A MIRACOL de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379506_a_380835]
-
a divinului privire, Descătușați de orice vină Ne vom uni spre nemurire! ¤¤¤¤¤ Cu palme de lumină și credință Ai revărsat o ploaie de lumini Explozie de râs și de culoare Și ochii întunecați de umbre plini Au încolțit precum un bob de soare... Legând cuvintele-ntr-un pod de flori Descui o ușă-n trista-nsingurare: Cu aripi de speranță poți să zbori Prin ploi de gând și de lalele-amare. Picură iubirea-n sufletul avid Prin norii negri-i sfântă biruință! Eliberând
LĂSÂND IUBIREA SĂ CUVÂNTE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379577_a_380906]
-
te-nfaldă; Când încep să te mângâi, ne Dă în clocot și ne scaldă Sângele de azi pe mâine, Tu din ce în ce mai caldă... Precum roua de pe muguri, Precum apa din izvoare, Precum jarul ars pe ruguri, Precum dorul care doare, Precum colțu-n bob sub pluguri, Precum fluturele-n floare Te mlădii și îți înstruguri Mărțișoare-n țâțișoare... Referință Bibliografică: Mărțișoară Esmeraldă / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2252, Anul VII, 01 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Romeo Tarhon : Toate
MĂRȚIȘOARĂ ESMERALDĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379620_a_380949]
-
unul să colinde stele, să se bronzeze la ele, altul să se canonească și-n covrig să se chircească cel plecat să pescuiască, scoici și perle să găsească, cel rămas să spele rele, să-i cadă jos pietricele să separe bob cu bob, tot un virus și-un microb, să cearnă stropi de rugină, să-l jupoaie la retină celălalt să bea nectar din Olimp, de la hotar, și de-atâta băutură să țipurească din gură iu, iu, iu și iară iu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
colinde stele, să se bronzeze la ele, altul să se canonească și-n covrig să se chircească cel plecat să pescuiască, scoici și perle să găsească, cel rămas să spele rele, să-i cadă jos pietricele să separe bob cu bob, tot un virus și-un microb, să cearnă stropi de rugină, să-l jupoaie la retină celălalt să bea nectar din Olimp, de la hotar, și de-atâta băutură să țipurească din gură iu, iu, iu și iară iu ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]