1,790 matches
-
legat de picioare și de mâini, așezat „la morișcă” cu mâinile pe după genunchi și tălpile ridicate în sus, tras de picioare cu o aț. Am fost bătut de zeci și zeci de ori cu ranga peste tălpile în care aveam bocancii... Apoi, mi s-a poruncit să dau jos bocancii și ciorapii și iarăși am fost bătut peste tălpi cu ranga: zeci și zeci de lovituri... până ce mi s-au umflat tălpile, ca o pâine... Atunci m-au dezlegat și m-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu mâinile pe după genunchi și tălpile ridicate în sus, tras de picioare cu o aț. Am fost bătut de zeci și zeci de ori cu ranga peste tălpile în care aveam bocancii... Apoi, mi s-a poruncit să dau jos bocancii și ciorapii și iarăși am fost bătut peste tălpi cu ranga: zeci și zeci de lovituri... până ce mi s-au umflat tălpile, ca o pâine... Atunci m-au dezlegat și m-au făcut să alerg în jurul camerei cu tălpile goale
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Rumuni, Țigani!(Iată, iată acolo! Românii, țiganii!) Cerul întreg s-a prăbușit pe tata și din momentul acela s-a jurat în sinea lui să nu mai bată niciodată la nicio poartă câte zile-o mai avea de trăit. Cu bocancii lui grei de fost polițist, picioarele-l duceau fără voia lui, călcând în neștire pe trotuarul fierbinte și dușmănos. Din mersul lui automat, inconștient s-a oprit fără să-și fi propus acest lucru în mod rațional sub un copac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aceste mici magazine non-stop. Elvețienii respectă regula fără excepție, nu fac nicio diferență între puștanii teribiliști și muncitorii însetați sau familiile care se uită la televizor. Într-o seară de vară, am intrat în magazinul său plin de praf, cu bocancii murdari, obosit după o zi în care am spart betoane cu barosul. Muncisem la negru, o familie proaspăt mutată într-o vilă dorea schimbări în grădină. Îmi ardea gura după o bere, aveam o sete sfântă, proletară, ce nu se
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ajunsesem să tai direct pe text pasaje, rânduri și cuvinte din cărțile pe care le redactam, fiindcă anticipam într-un fel ce avea să taie cenzura. Tăiam sau modificam, parafrazam, edulcoram. Și eram conștientă că eu, un nimeni, intram cu bocancii în marea literatură. De ce nu mi-am dat demisia? V-ați pomenit vreodată în situații limită, domnule Paraschivescu? Știți ce înseamnă, la propriu, cuțitul la os? În timpul războiului, tata a fost scos din direcția băncii, făbricuța a fost rechiziționată, românizată
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și rece. Lungit pe banca tare de lemn, băiețelul nostru adormise. Brusc, un grup de bărbați tineri, înarmați, îmbrăcați în pufoaice negre traversează sala de așteptare „fuga marș“ însoțiți de doi câini-lup ținuți în lesă. Trezit din somn de zgomotul bocancilor pe podea, băiețelul nostru ne-a privit speriat. Nu pricepeam nici noi ce se întâmplă. Eram la un punct de trecere a frontierei, iar „invadatorii“ făceau parte dintr-o unitate specială de securitate. De pe peronul gării s-au auzit voci
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei) din liceu și uniforma militară din facultate. Era compusă din trei ținute (până astăzi, acest biet cuvânt e legat pentru mine de viața cazonă): de vară, de primăvară-toamnă și de iarnă, plus o pereche de bocanci universali, alese toate de la Intendență, la începutul ciclului militar, în anul I. Această pregătire cazonă a durat o zi pe săptămână timp de trei ani, la care se adăugau așa-zisele convocări a câte trei săptămâni în anul I și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
care o avem. Să nu spui după aia că te-am omorât. A durat puțin. Eram anesteziată, dar știam că urma să strecoare obiectul ăla în uterul meu și mă simțeam ca o coajă de cartof călcată de trei sute de bocanci. L-am văzut cum ținea chiureta cu două degete, apoi s-a îndreptat spre omul în negru, a pus obiectul într-o pungă și i l-a dat ăluia. Nu sunt urme de sarcină, i-a spus ginecologul. Apoi s-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și fiecare treaptă, spălam covoarele comune, ștergeam pereții și tablourile, precum și geamurile de la casa scărilor. Toate, firește, cu apă înghețată și cu cârpe aproape intrate în putrefacție. Într-o dimineață, pe când spălam holul de la intrare, m-am izbit de doi bocanci cunoscuți și, ridicându-mi privirea, l-am văzut pe bunicul de la Leșu, care m-a întrebat cu ochii în lacrimi: „Ce faci tu aici, draga tatii?“. N-am fost niciodată mai fericită să-l văd pe bunicul și, la scurtă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
au crezut, s-a ajuns la deraieri grave în fapte, s-a ajuns la o lume chiar mai rea decât cea precedentă. Este clar că metodele folosite au fost eronate. Acum jumătate de secol comuniștii intrau pur și simplu cu bocancii plini de noroi într-o lucrare foarte complexă și sensibilă, pe care mai mulți oameni de bună credință înaintea lor, se străduiseră să o perfecționeze cât mai bine. Omul și societatea trebuiau schimbate, dar lipsa de pregătire ca și metodele
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
să găsesc circumstanțe atenuante unui titlu nefericit precum Cinematograful românesc intră cu Tancul (sau ceva de genul ăsta nu am ziarul la îndemână și mi se pare inutil să-l caut ; oricum, mai potrivit decât cu Tancul ar fi cu bocancul...) ; poate că este un titlu care nu-i aparține, dat în redacție, procedeu frecvent la un cotidian. Pe mine, sincer, ce mă deranjează este acest pars pro toto abuziv, intelectualmente fals : în cultură nu există ca în sport sau la
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
destinul lor, acolo, pe hîrtie, îl stabilesc eu, scriitorul. În viață însă... Ce-am să fac de-acum încolo?!... Vilă nu-mi construiesc, rată la mașină nu am. Tata vrea un camion de deșeuri de lemne pentru foc și niște bocanci numărul 46... Am să-i fac rost, plus cîteva kilograme de brînză de burduf, că-i place, asta îi amintește de brînza de putină; apoi o sută-două de lei pe lună găsesc eu de unde să-i trimit... Eu n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că era obosit de atâta alergătură prin oraș. Mâine are să aducă, sper, haine pentru Șucuran ca să-i completăm garderoba pe care am cercetat-o astă-seară, după plecarea lui Shaga: trei rochii frumoase, două superbe compleuri, fustă cu bretele și bluză, „bocanci“ Lapaut noi, ciorapi lungi și șosete de lână (trei perechi). Îți dai seama ce trusou și ce bucurie va fi pe ea. Ți-ar plăcea și îți va plăcea melodia „Pentru tine, draga mea“, pe care o vei auzi poate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
chérie, je ne suis pas sourde...“ și tu schimbai docil, pentru ca încetul cu încetul să o aduci iar la tonul voit. Muzica asta are ceva nostalgic de drum lung, pe care să riști să-l faci pe jos, greu, cu bocancii plini de noroi și cu un rucsac în spate, cu boarfe inutile. Mi-a telefonat acum Sabine, cu urări. Știu că te va bucura. Vei spune: „Nu e singură“... M. 18/1947 II 29 noembrie 1947 Ce vei fi făcând
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu un venit imobiliar de 1000-2000 lei anual pentru un bordei în ruină, locuit în condiții de mizerie. Acești oameni săraci, fiind încadrați la un venit de 36000 lei sunt obligați să predea un costum de haine, o pereche de bocanci, flanelă de lână, în valoare de 12000 lei deși ei trăiesc din mila publică. De asemenea, este invocată situația dramatică a evreilor folosiți la munca de folos obștesc în afara localității din localitate lipsesc pe motiv legal un număr de 800
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
constată situația de sărăcie a unor persoane, de poliție sau alte autorități, acelea să fie din decretul-lege nr.2903 din 20 octombrie 1941, evreii erau obligați să predea următoarele categorii de obiecte: cămăși, batiste, prosoape, ciorapi, flanele de lână, haine, bocanci, paltoane, pălării, pături scutite de predarea de efecte; pentru cei absenți pentru că sunt la muncă de folos obștesc, obligația să fie amânată până la reîntoarcerea lor în localitate. Având în vedere faptul că în vara și toamna anului 1941, mulți evrei
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
certificat fiscal din care rezultă venitul persoanei din 19401941. Pentru persoanele fără mijloace Comunitatea a plătit din fondurile ei provenind din donații și efecte necesare într un procent de 15%. Membri comisiei mai că în Dorohoi a fost lipsă de bocanci, flanele și pături fapt ce rezultă și din adresa nr.157941 a Oficiului Camerei de Comerț Dorohoi și că populația evreiască din Dorohoi a făcut toate eforturile pentru a se conforma decretului: s-au predat efecte pentru un număr de
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
declarații. Imposibilitatea de a merge la grupul sanitar În afara timpului prescris. Mâncărurile constau În lichide, iar frigul obliga organismul să elimine apa. Reținerea Îndelungată a urinei afecta rinichii. Unii deținuți, cu un organism mai șubred, urinau În celulă, alții În bocanci pe care Îi deșertau apoi la WC, atunci când erau scoși pentru necesitățile fiziologice. Manejul. Deținutul era obligat să alerge În cerc atât ziua cât și noaptea, sub supravegherea unui gardian. În timpul alergării, acesta era bătut În permanență cu un bici
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
căpitan pe doctorul Geru. I-am fost pacient pentru că eu am avut tot timpul probleme de acest gen. M. M.: Să vedeți: în '85, la prima ședință, văd un ofițer în pantofi, că atunci se umbla în cizme și în bocanci. "Cine-i ăla în pantofi? Ia vino-ncoace!" Doctorul Geru: "Eu, stomatologul". "Măi, Bebe, totuși sunt niște reguli!" "Domn' comandant, haideți să facem o înțelegere: nu mă încălțați în cizme și nu-mi faceți program, dar dacă v-o durea
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
sticle verzi. Și consemnul era următorul: când bătea cineva în ușă (că era obligatoriu ca, atunci când intrai într-o încăpere, să bați la ușă, și numai dacă ți se spunea "intră!", intrai), ne uitam pe sub ușă să vedem dacă este bocanc sau cizmă. Dacă era cizmă, nimic. M. M.: Mucles! Dacă era bocanc era de-al nostru, așa-i? S. B.: Da. Dacă era bocanc, era de-al nostru. Și pleacă un coleg, Agalopol, ia poziția culcat la ușă și se
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
era obligatoriu ca, atunci când intrai într-o încăpere, să bați la ușă, și numai dacă ți se spunea "intră!", intrai), ne uitam pe sub ușă să vedem dacă este bocanc sau cizmă. Dacă era cizmă, nimic. M. M.: Mucles! Dacă era bocanc era de-al nostru, așa-i? S. B.: Da. Dacă era bocanc, era de-al nostru. Și pleacă un coleg, Agalopol, ia poziția culcat la ușă și se uită: bocanc. Deschide. Când acolo, Șchiau de regulă, el umbla în ținută
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
și numai dacă ți se spunea "intră!", intrai), ne uitam pe sub ușă să vedem dacă este bocanc sau cizmă. Dacă era cizmă, nimic. M. M.: Mucles! Dacă era bocanc era de-al nostru, așa-i? S. B.: Da. Dacă era bocanc, era de-al nostru. Și pleacă un coleg, Agalopol, ia poziția culcat la ușă și se uită: bocanc. Deschide. Când acolo, Șchiau de regulă, el umbla în ținută de instrucție, rar se îmbrăca în ținută de ofițer, cu cizmă. M.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
cizmă. Dacă era cizmă, nimic. M. M.: Mucles! Dacă era bocanc era de-al nostru, așa-i? S. B.: Da. Dacă era bocanc, era de-al nostru. Și pleacă un coleg, Agalopol, ia poziția culcat la ușă și se uită: bocanc. Deschide. Când acolo, Șchiau de regulă, el umbla în ținută de instrucție, rar se îmbrăca în ținută de ofițer, cu cizmă. M. M.: Eu și-acum am urmele bătăturilor de la cizmă. Și v-a prins la făcută. S. B.: A
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Și schimbarea n-a venit. M. M.: Nu. Nu ni s-au mărit soldele, nu s-au îmbunătățit condițiile, că totuși condițiile de cazare erau grele. Câte 100 de oameni în dormitor. Noaptea, vara, ați văzut ce era acolo, de la bocancii ăia? Vai de mine! În fine, așa era, condiții grele. Noi încercam să le îmbunătățim, dar n-aveam cum. Și au început să apară nemulțumirile, dar nu fățișe, nu discuții. Să știți că la noi a fost multă liniște. S.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
era de statuie și de nemișcată și cu sulița cea romană, a alergat cu furie la vale după câinele vagabond care, probabil, era scos pentru prima oară în lume de niște fete vagaboande cu cercei în nas, slinoase și cu bocancii rupți de mers pe jos. Lucrul acesta a înviorat atmosfera, iar statuia enervată și-a cerut scuze și un Time-out pentru a-și reveni din șocul provocat de patruped. Noi am continuat coborârea înspre monumentul lui Columb și după ce-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]