3,038 matches
-
săți fac eu? Caută! Dacă ești bun, găsești! Ce spui?! Că ajungi bătrân și tot nu poți să aduni bani din muncă cinstită pentru o inițiativă personală? Și care-i problema? Ia exemplu de la cei care reușesc! Avem mai mulți bogați ca înainte, deci se poate! Mai sunt unii răutăcioși care nu văd avantajele democrației, afirmând că azi doar cei care fură se îmbogățesc. Dar ce, înainte nu se fura? Se fura domnule! Ciupea fiecare câte ceva. Păi, era normal să se
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
îmbogățește și nici nu va îmbogăți pe nimeni. Cât timp dumneavoastră vă scociorâți prin buzunare pentru a-mi acorda creditul solicitat, dați-mi voie să mă gândesc la un lucru extrem de important: Ce voi face eu dacă devin așa de bogat după tragerea Loto? Cred că nu este om fără parale în buzunare în lumea asta mare care să nu viseze cu ochii deschiși la o asemenea eventualitate. Propun să fie instituit un concurs la nivel de țară cu premii în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
prin servicii gratuite, curat creștinești, strângerea sumelor pentru ridicarea Catedralei Terminării Neamului. Nu disperați se va ajunge și la asta, vor fi terminați preoții care mai sunt de modă veche, adică toți cei care consideră că Dumnezeu este și al bogatului și al săracului și îi tratează pe toți la fel, cei care au bani n-au decât să dea, cei care n-au, să fie tratați și ei la fel de creștinește, din mila Domnului. După moda noilor preoți prăsiți cu miile
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
lui Oliveira pentru copila unui fermier cu stare. Era cea mai frumoasa fată din Vimieiro și toți copiii se puteau juca cu ea, în afară de Oliveira; părinții nu-i îngăduiau să se împrietenească prea mult cu fata unui om atât de bogat. Se spune că această interdicție l-a hotărât să intre în seminarul din Vizeu; pe de o parte, era nedumerit de duritatea poruncii părintești, iar pe de altă parte voia să se reculeagă în studiu și în rugăciuni. Această fragedă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
stăpânirea Statului: "îmi închipui pe acest om bogat dar productiv, ca un fel de administrator al unui incapabil, fecundând bogăția prin acțiunea și prin inițiativa sa, prin calitățile sale de diriguitor și șef". (Să nu uităm că acest elogiu al "bogatului productiv" era făcut de un om care se născuse și a trăit de atunci într-o mândră sărăcie). În sfârșit, alături de iluziile create și metodic răspândite în jurul noțiunilor de muncă și bogăție, se întîlnesc, în proletariatul socialist, iluziile crescute în jurul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ar fi stat lucrurile, Augusta se afla în mare pericol. Pentru a o ajuta, Gundovek părăsi Genava în primele zile ale lui aprilie, cu o mare parte a armatei. De la Augusta plecau două drumuri romane. Primul ducea spre apus, la bogatul Vesontio, iar de acolo se bifurca - un braț se îndrepta spre Lugdunum și spre centrul Galiilor, altul traversa lanțul nu foarte înalt al Munților Jura și cobora la miazăzi, spre Noviodunum, unde întâlnea celălalt mare drum, care, trecând pe la nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cer aici și acum. Și au dreptate, după părerea mea, fiindcă Nazarineanul a poruncit ca cei bogați să se lepede de bogățiile lor și să le împartă cu cei săraci, iar puternicul să se facă umil printre cei umili; dar bogații și puternicii se fac că nu-i așa. Eudoxiu îi făcea pe bogați să sângereze, e adevărat, dar întotdeauna ca să facă un bine celor sărmani. Sigur! izbucni în râs Metronius. Și dacă vă scăpa cumva vreun mort, tu îi dădeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
poruncit ca cei bogați să se lepede de bogățiile lor și să le împartă cu cei săraci, iar puternicul să se facă umil printre cei umili; dar bogații și puternicii se fac că nu-i așa. Eudoxiu îi făcea pe bogați să sângereze, e adevărat, dar întotdeauna ca să facă un bine celor sărmani. Sigur! izbucni în râs Metronius. Și dacă vă scăpa cumva vreun mort, tu îi dădeai binecuvântarea ta și, cine știe, îi aplicai și ultima ungere! Râseră scurt cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tovarăși, și nu trebuie să credeți că numai clarissimi au căzut sub săbiile lor însângerate. Nu, nu trebuie să credeți asta, fiindcă nu e așa nu a fost niciodată așa. Ei - despre huni vorbesc - nu fac absolut nici o distincție între bogați și săraci, între aroganți și cei umili și cu frica lui Dumnezeu între păcătoșii înrăiți și servii Domnului nostru: sunt ca un uragan care mătură totul în calea sa, sunt demoni de la care nu trebuie să așteptați altceva decât violență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dușmanii Domnului nostru, eu nu o să fiu de partea lor. Eu nu știu ce a găsit Eudoxiu la Atila ăsta, dar știu că dacă acest principe barbar e un asasin de copii, care-i ucide și îi jefuiește pe săraci laolaltă cu bogații, ei bine, atunci, eu nu o să lupt pentru el, ci dacă va fi nevoie, împotriva lui. Mai ales dacă vrea să vină aici să facă pe stăpânul, și încă mai rău decât romanii și alți barbari pe care-i avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din casă aduceau invitaților ultimele cupe cu vin, cu gesturi rapide și totodată circumspecte, în vreme ce patru muzicanți, strânși într-o latură a sălii, îi distrau în sunete de flaut, sistru și tamburină, întregindu-și cu geniale improvizații repertoriul, suficient de bogat, de altfel. Nu erau de prin partea locului, ci un grup itinerant din Narbonense, care, surprins la Lugdunum de invazia hună, îl părăsiseră în mare grabă, găsind refugiu la Avricum. Acolo îi descoperise Camilla, sora mai mare a Hippolitei. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și-au revenit niciodată din războiul rece care a urmat celui de-al doilea război mondial. Moralitatea individuală și cea națională sunt structuri delicate, capabile să suporte presiuni mari, dar care se deformează ușor. De fiecare dată când fiul unuia bogat sau nobil obține avantaje speciale datorită nașterii lui, indivizii mai puțin favorizați de pretutindeni se afundă mai adânc în complexele lor de inferioritate și încearcă mai înverșunat să scape din mijlocul realităților distrugătoare care-i înconjoară. Asta, desigur, este pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de numerar În buncăre speciale În afara băncilor comerciale, la fiecare zece ani, banii se vor reașeza sub alte forme iar toată suflarea omenească, urmează să schimbe până la o anumită limită...! Iar banknotele dosite, maculatură...! Procedând În asemenea manieră, diferențele Între bogați și săraci nu va fi mare, iar economia va Înflori Împreună cu bună starea noastră a tuturor celor care muncesc...!! Iar crizele economice și financiare provocate de milionari ce nu se mai satură adunând averi dincolo de orice limită a avariției, vor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
practic pentru acestă lipsă de dispoziție. Din 1947, el și Shula fuseseră dependenții doctorului Gruner. El le plătea chiriile, inventase muncă pentru Shula, adăuga la cecurile de asigurare socială și la indemnizația de la nemți. Era generos. Desigur era bogat, dar bogații de obicei erau calici. Incapabili să se separe de practicile ce le aduseseră banii: lupta Între ei, frauda habituală, agilitatea nebună de-a adăuga o Înșelăciune la alta, convențiile stranii ale escrocheriei legitime. Pentru bătrânul Sammler, gândindu-se la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o Înșelăciune la alta, convențiile stranii ale escrocheriei legitime. Pentru bătrânul Sammler, gândindu-se la asta, cu față mică, rumenă, bula Împăienjenită a ochiului și cu mici mustăți de pisică - o insulă meditativă pe insula Manhattan - era clar că cei bogați pe care Îi știa erau câștigători În lupte de Încălcare a legii, de Încălcare permisibilă a legii. Cu alte cuvinte, triumfători În formele de Înșelăciune și Împietrire a inimii considerate de ordinea politică În Întregul ei ca fiind productive; modalități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Cum putea el să satisfacă nevoile acestor imaginații? Feffer În volbura furioasă a spiritului său Îl lua drept punct fix. În asemenea revoluții hiperenergetice te Îndrăgosteai de idei de stabilitate, și Sammler era o idee de stabilitate. Și cât de bogat Îl flata Feffer! Lui Sammler Îi părea rău pentru asta. Se asigură că pălăria lui mare acoperea caietul În Întregime. — E ceva ce ai vrea să fac? spuse Feffer. — A, păi da, Lionel. Se ridică. Hai cu mine până la metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Da, cariera ei se cam făcuse praf în ultimii ani și nu avea nici hobbiuri și nici vreun talent deosebit cu care să-și umple timpul, dar lumea încă o mai recunoștea pe stradă, iar soțul ei era ridicol de bogat. Când scrisese cartea, Alice încercase să intre în pielea lui Irene și să priceapă de ce o femeie și-ar înșela un soț atât de cumsecade, de ce și-ar risca viața atât de binecuvântată, dar scriitoarea a recunoscut că era posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
închipuit pe cel înveselit De rachiul melancoliei Cântând la mandolină Făcând în gând socoteala lucrurilor Pe care le-am putea admira Dar le-am pierde cu ușurință Dacă le-am deține Orice închipuire E un bun strecurat în buzunarul minții Bogați în aspirații devenim rafinați Seducând faptele ce ne urmează Nu mai lăsăm amprenta buzelor Pe paharul de cristal Parteneri de izbândă studiem posibilitatea De-a ne strecura în așternutul altor iluzii Orașul cu tăceri interzise Azi scrie un nou certificat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
huilă cu șapte limbi și șapte puțuri dinspre întuneric înspre lumină ninsorile erau stranii contraste de alb-negru aerul greu de explozii și funingină copiii de mineri n-aveau bomboane salon numai Porthos câinele secretarului de partid dar Doamne cât de bogați eram în colecții de stanioluri și colinde în pițărăi și nuci poleite cu bronz pentru sobe și în mere țitroane cum nu mai găsești decât în povești cineva bate în ușă semnul secret știut doar de noi alerg să deschid
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
management, de marketing, nu știu limbi străine, nu citesc literatura de specialitate. Și cu această forță de muncă, altfel cea mai calificată din industrie, vrem să concurăm pe piața europeană!? Vorba Cărții, mai degrabă intră cămila prin urechile acului și bogatul în împărăția cerurilor... În afară de sărăcie, oare ce s-a petrecut într-o creștere organică, firească, în această țară? Perioade lungi de hibernare istorică, de înțepenire pe loc, erau urmate de scurte perioade de alergare bezmetică, dezordonată, să-i prindem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ne bucurăm, avem nevoie de unitate pentru. În Oxford sunt manifestații „Jos capitalismul”. Foarte frumos și democratic. În România actuală, manifestațiile sunt, chiar dacă nu explicit, tot pe aceeași temă. Problema e că noi nu avem ce da jos. Avem niscai bogați de consum, băieții segregați lângă Băneasa, Snagov și pe la Corbeanca. Dar nu avem capitalism. Nici măcar n-avem concept pentru acel referențial difuz. Cum să-i spunem lui Jos? Poate de aceea personificăm tot ce mișcă: „Jos Radu Vasile!”, „Jos Iliescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o istorie oficială mai de succes a propriei familii. Walizada a început să lucreze de la 5 ani. Nu își poate reprima nici acum jena. Exista, îmi povestește ea, o clasă bogată, cu un rege, era vremea regatului și era pace. Bogații erau foarte segregați de săraci. Tatăl ei era mic întreprinzător. Studiile superioare erau numai pentru băieți înstăriți. 1977 a însemnat sfârșitul regatului. Prima femeie care a mers la un serviciu era din casa regală, dar ea făcuse studii în Vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
totul e posibil pentru că mulțimea e totdeauna temătoare și cu mâinile goale. - Spuneați că ați auzit odată pe o rudă a dumneavoastră, un om serios, spunând că orânduirea de dincolo e cea mai dreaptă din lume, fără inegalități sociale, fără bogați și săraci, și că acum și-a schimbat părerea. E vorba de soțul unei mătuși dinspre tată, pe nume Terturian. Adevărat. Numai că el spunea asta prin 1938-’39. Citise niște cărți, în cărți toate-s frumoase; și-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ar putea să fie ideologia salvării pentru multe din nedreptățile acestei lumi - înșelătoare alegeri ale tinereții. Credeam că lumea ce se anunța... „Dacă ai două cămăși, dă una aproapelui tău”, sau „Mai repede va trece cămila prin urechile acului decât bogatul în rai”, ori „iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Că însuși Isus a spus: „Dă Cezarului ce e al Cezarului și Domnului ce e al Domnului” - mă gândeam la tânărul nostru rege care simboliza continuitatea națiunii în substanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sezon, lucru pe care un medic nu l-ar câștiga nici în treizeci de ani. În plus, mai avea, chiar pe colina Alhambrei, o imensă vilă, superb carmen 1 pierdut în viță de vie. Când Astaghfirullah îi făcea pe cei bogați de rușine, mai ales la Abu-Khamr se referea, iar celor umili le venea atunci în minte imaginea medicului cu burtică și acoperit de mătăsuri. Căci până și cei care beneficiau de leacurile sale fără să scoată un ban din pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]