2,653 matches
-
cronicarul Ion Neculce, în al său Letopiseț, făcea referiri la funcțiile pe care le-au deținut unii membri ai acestei familii în secolele XVII-XVIII2. Ceva mai târziu, spre jumătatea secolului XIX, în scrierea paharnicului Constantin Sion3 privitoare la genealogia familiilor boierești moldovene se nota în mod exagerat faptul că acest neam boieresc ar fi existat în spațiul est-carpatic, chiar înainte de venirea lui Dragoș din Maramureș și de crearea statului moldovean. Începând de la sfârșitul veacului al XIX-lea și până în zilele noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
pe care le-au deținut unii membri ai acestei familii în secolele XVII-XVIII2. Ceva mai târziu, spre jumătatea secolului XIX, în scrierea paharnicului Constantin Sion3 privitoare la genealogia familiilor boierești moldovene se nota în mod exagerat faptul că acest neam boieresc ar fi existat în spațiul est-carpatic, chiar înainte de venirea lui Dragoș din Maramureș și de crearea statului moldovean. Începând de la sfârșitul veacului al XIX-lea și până în zilele noastre, o serie de istorici și genealogiști ce au cercetat în mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
veacului al XIX-lea și până în zilele noastre, o serie de istorici și genealogiști ce au cercetat în mod direct sau indirect trecutul acestei familii au evidențiat în lucrările lor vechimea familiei Balș pe pământul Moldovei 4. În privința acestui neam boieresc, membrii Divanului Moldovei adevereau într-un document din 10 octombrie 1811 faptul că "noi cunoaștem pe deplin și mărturisim neamul și familia Balș, ce din timpuri străvechi locuiește în această țară, ca distins și de neam mare, atât în privința vechimii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
pentru serviciile făcute țării 20. Pentru secolele XV-XVI, informațiile documentare privitoare la această familie fiind mai puține, în arborele genealogic înaintat Înaltului Oficiu al Șambelanilor din Viena 21 nu s-a putut face o legătură clară între întemeietorii acestui neam boieresc și acel Crâste Balș, menționat în spița de neam, precum și în anaforaua Divanului, după un ispisoc din 1598, ca având drept copii "pe Matieș conte, pe Lupu sulger, pe Grigorie paharnic, pe Fedora, pe Gheorghie vornic, logofăt și pe Antimie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
se rezolvau de vornicul satului. Instanța a II-a constituia namesnicul, urmând, apoi, ca instanță imediat superioară, ispravnicul. Ultima instanță de apel pentru săteni era Divanul și Domnia. Pedeapsa cu moartea le putea fi aplicată doar de domn. În privința clasei boierești dominante, aceasta avea ca primă instanță pe ispravnic, putând apela direct la domn. Pedeapsa capitală li se putea aplica numai cu aprobarea Porții. Clerul se judeca la Divan în fața domnului și mitropolitului țării. Șeful Administrației Bucovinei consemna totodată faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sau direct, în timpul deplasărilor sale în Moldova, atât de mișcarea conspirativă din 1777, a câtorva boieri fugari, îndreptată împotriva domnului moldovean Grigore al III-lea Ghica, soldată cu moartea tragică a acestuia, cât și de cel de-al doilea complot boieresc, din 1778, îndreptat împotriva domnului Constantin Moruzi și a unor boieri credincioși lui, ce a fost dur reprimat de domn. În ultima conspirație, condusă de marele vornic Manolache Bogdan și marele spătar Ioan Cuza, care își vor pierde capetele pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de domnul moldovean, a obținut permisiunea austriecilor de a se deplasa la Constantinopol, spre a-și căuta dreptatea, iar Balș a putut să-și recupereze banii depuși drept cauțiune 90. Duritatea mijloacelor prin care domnul Constantin Moruzi a reprimat mișcarea boierească i-a întărit, o dată mai mult, convingerile sale privitoare la despotismul regimului fanariot. Pe de altă parte, ajutorul pe care l-a acordat lui Manole Romano avea să atragă asupra sa anumite resentimente ale domnului, ce se vor manifesta în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
primul și cel mai important reprezentant politic al românilor din noua provincie, ce s-a aflat în fruntea mișcării politice românești din Bucovina în primele decenii ale stăpânirii habsburgice. Mare boier, făcând parte dintr-una din cele mai reprezentative familii boierești din Moldova, cu o cultură vastă, desăvârșită prin studiile făcute la Viena, pătruns aidoma lui Mihai și Ion Cantacuzino, Enăchiță Văcărescu și a altor oameni politici contemporani lui de ideile iluministe ale timpului, dar și de cele ale reformismului iosefinist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și a altor oameni politici contemporani lui de ideile iluministe ale timpului, dar și de cele ale reformismului iosefinist, Balș și-a dedicat întreaga activitate politică apărării și propășirii națiunii române, în condițiile concrete ale timpului istoric 119. Proveniența sa boierească va imprima și în cazul iluminismului social-politic românesc din Bucovina un caracter nobiliar, similar celui din Moldova și Țara Românească sau din Polonia, Rusia și Ungaria 120. Reformismul iosefinist aplicat realităților românești din Bucovina, cuprinzând în raza sa de acțiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Polonia, Rusia și Ungaria 120. Reformismul iosefinist aplicat realităților românești din Bucovina, cuprinzând în raza sa de acțiune societatea timpului, datorită inovațiilor introduse prin acțiunea și implicarea directă a statului în toate domeniile vieții social-politice și cultural-ecleziastice, a determinat replica boierească locală, prin glasul reprezentantului său ales în persoana lui Vasile Balș. Într-o epocă dominată covârșitor de stat și de concepția etatistă după cum bine remarca Pierre Chaunu când scria că "gândirea Luminilor din secolul al XVIII-lea pune la loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
stare "bisericească" și una "laică", ambele supuse puterii principelui. Din aceste două stări, "deși cei dintâi au avantajul numărului, ceilalți sunt fără îndoială predominanți, fiind investiți cu puterea, în modul de guvernare oriental, din cauza cunoașterii treburilor seculare"134. În privința stării boierești, ideile lui Balș sunt similare celor dominante în scrierile din Principatele Române, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea135. În ierarhizarea puterii în stat, el constata că după principe, boierimea era principala forță politică a țării, fiind împărțită în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
le aveau în Moldova 136. Spre deosebire de marea boierime, boierimea din clasa a III-a își datora starea, funcțiilor inferioare pe care le exercitau și, mai ales, "bunăvoinței principilor". Boierii din această stare nu se bucurau de avantajele primelor două ranguri boierești și erau excluși din societatea acestora. Același sentiment nobiliar exclusivist îl are față de mazili "care prin uzurpare se prezintă ca boieri", de fapt fiind un fel de funcționari, folosiți în trecut, fără plată, la supravegherea diferitor lucrări domnești, însă cărora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
În acest sens, în cadrul unei audiențe obținute la împărat, probabil prin recomandarea șefului Comandamentul General al Galiției sau a unor personalități vieneze cunoscute în perioada studiilor, el a expus verbal, în fața lui Iosif al II-lea, cererea secretă a partidei boierești filoaustriece din Moldova, alcătuită cum avea sa declare mai târziu din unii "dintre cei mai însemnați boieri, cu care el stătea și este în relație prin legătura stării și sângelui", ca Imperiul Habsburgic să ia sub stăpânirea sa acest principat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
stare", deosebind o stare privilegiată și una neprivilegiată. Spre deosebire de scrierile politice din Principatele Române 37, el consideră clerul o stare distinctă deși acesta "din cauza multitudinii sale și după felul guvernământului oriental recunoaște puterea instituită de afacerile lumești"38. În privința stării boierești, ideile sale sunt similare celor dominante în Țările Române în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Susținând că boierii sunt principala forță politică a țării, el insistă asupra nobleții boierimii de rangul întâi, dată de vechimea neamului, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ramuri economice a provinciei, anume agricultura. Între altele, Balș a militat pentru păstrarea în continuare a prevederilor patentei împăratului Iosif al II-lea, din 1 noiembrie 1786, ce introducea noțiunea de sudit și jurisdicția personală 176, pentru menținerea separării pământurilor boierești (domeniale), de cele țărănești (rusticale), care intrau în stăpânirea comunelor sătești, stabilită în perioada iosefinistă și, mai ales, pentru aplicarea în continuare a prevederilor așezământului lui Grigore al III-lea Ghica, din 1776. Țăranului bucovinean i se recunoștea în continuare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
precum normarea zilei de muncă prestată de clăcaș și posibilitatea acestuia de a o răscumpăra în bani179. Pe de altă parte însă, tendința stăpânilor de moșie a fost de încălcare a acestor reglementări și de sporire abuzivă a zilelor de boieresc datorate lor de țărani, mai ales prin intermediul arendașilor evrei 180. Faptul acesta a constituit una din cauzele principale ale instabilității populației rurale bucovinene, mărind disponibilitatea acesteia spre emigrare, situație pe care Vasile Balș, în calitate de căpitan al Bucovinei, a căutat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Regulamentul bisericesc privitoare la îmbunătățirea situației economice a parohilor rurali, căpitanul districtual Balș a decis, în 1794, ca stăpânii de pământ să dea preoților aflați pe moșiile lor câte 24 de fălci de teren, drept sesie parohială, cu scutire de boieresc și alte contribuții. Suprafața sesiilor parohiale urma să fie delimitată la fața locului de comisarii districtuali 184. Această hotărâre a fost și ea una din cauzele nemulțumirilor manifestate față de Vasile Balș de nobilimea funciară provincială, ce ar fi dorit ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
scrisoare interceptată de Poliția Aulică Secretă 281, acesta îl prezenta arhiepiscopului de Maline, ambasadorul Franței la Varșovia, drept o persoană de încredere și un bun cunoscător al situației din Moldova, ca unul ce aparținea uneia din cele mai distinse familii boierești moldovene. Pe baza unei scrisori trimise pe 24 iulie din Iași, de boierul Cantacuzino, Balș l-a informat despre încercarea rușilor de a ridica, prin intermediul autorităților locale, un corp de armată de 6.000 de recruți în Moldova și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Vasile Balș a solicitat mărturia celor mai înalte foruri politico-administrative ale principatului, obținând pe 10 octombrie 1811 o primă dovadă din partea Divanului moldovean, prin care se atesta că provine dintr-una din cele mai vechi și mai de seamă familii boierești, înrudite strâns cu câteva din marile case princiare recunoscute în țară și peste hotare, precum Ghica, Sturdza sau Cantacuzino 287. Pentru a da o notă de cât mai mare autenticitate spiței de neam întocmite în condiții grafice deosebite de inginerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Rotaru, Mircea Anghelescu, Ștefan Gorovei, București, 1973, p. 19-21. 4 Dintre care amintim: Bogdan Petriceicu Hașdeu, Etymologicum Magnum Romaniae. Dicționarul limbei istorice și poporane a românilor, ediție de Grigore Brâncuș, vol. I, Editura Teora, București, 1998; Octavian George Lecca, Familiile boierești române. Istorie și genealogie, București, 1899; Th. Cornel, Figuri contemporane din România. Dicționar bibliografic ilustrat, București, 1909-1914; Paul Grecianu, Genealogiile documentate ale familiilor boierești, vol. I, București, 1913; Gheorghe Bezviconi, Boierimea Moldovei între Prut și Nistru, București, 1940; N. Stoicescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a românilor, ediție de Grigore Brâncuș, vol. I, Editura Teora, București, 1998; Octavian George Lecca, Familiile boierești române. Istorie și genealogie, București, 1899; Th. Cornel, Figuri contemporane din România. Dicționar bibliografic ilustrat, București, 1909-1914; Paul Grecianu, Genealogiile documentate ale familiilor boierești, vol. I, București, 1913; Gheorghe Bezviconi, Boierimea Moldovei între Prut și Nistru, București, 1940; N. Stoicescu, Dicționarul marilor dregători din Țara Românească și Moldova, sec. XIV-XVII, București, 1971; Maria Dogaru, Un armorial românesc din 1813. Spița de neam a familiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de Ion Budai-Deleanu, în ale sale note privitoare la Bucovina, precum și studiile publicate de N. Grămadă, Sătenii și stăpânii în Bucovina. 1775-1848, în "Anuarul Muzeului Bucovinei", seria II, an I-II, Cernăuți, 1944, p. 10 și urm.; I. Dîrdală, Desființarea boierescului în ținutul Sucevei, în "Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie "A.D. Xenopol"", IX, Iași, p. 221-223. 181 Alfred Peyersfeld, Das Fronwesen in der Bukowina, în "Jahrbuch des Bukowiner Landes Museums", XIX/1911, Czernowitz, 1912, p. 32-33. 182 DJAN Suceava, colecția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
autonome) numai de boieri pământeni, reuniți într-un sfat obștesc, asemănător cu Divanul Domnesc de la Iași. El a numit ispravnici ai ținuturilor pe acei boieri basarabeni care au rămas în provincie, cu înclinații rusofile, care făceau parte din marile familii boierești ale Țării Moldovei, Balș, Catargi, Ghica, Krupenski, Vârnav și altele. Ispravnicii aveau sub ascultare ocolașii, cei numiți în fruntea ocoalelor, și pe vornici sau staroști în cârmuirea satelor. Toți acești dregători, de la membrii sfatului obștesc și până la ultimii starosti de
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
alături își făcea un chiler, în care stătea apoi toată viața. Ambiția de a avea o biserică proprie, pe care a cumpărat-o mama poetului, pare să distingă familia în raport cu ceilalți săteni; acest act se înscrie pe linia unei tradiții boierești, numai că boieria fusese și ea cumpărată, așa cum ne-o relevă documentele epocii. Trăindu-și copilăria în această vatră de sat și de casă, Eminescu a fost marcat existențial de ele; acest spațiu restrâns deschide în creația sa orizontul albiei-matcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
atmosfera interioară a noii case de la Ipotești, căci alte documente sau mărturii asupra interiorului ipoteștean nu există. Numai G. Călinescu, cu forța intuiției sale, a realizat o descriere ce pare a se apropia de real: locuința părintească nu era palat boieresc, ci o casă modestă de țară, dar încăpătoare și gospodărească, nu lipsită de o anumită eleganță rustică. Era o construcție geometrică, puțin ridicată deasupra solului, cu câte două ferestre mari în lături. Un pridvor înalt în față, la care suiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]