3,311 matches
-
aur. Câteva vapoare Încărcate cu pietriș Îl descarcă Într-un punct Între Frisco și Berkeley, pentru a ridica o insulă pe care se va Înălța piciorul unui viitor pod. San-Francisco (Frisco). Scurt istoric Sosește ferryboat-ul pentru San Francisco. E cu boturile ciuntite pentru a ușura intrarea și ieșirea mașinilor care sunt aliniate pe două rânduri. Acostează perpendicular pe mal, așa că intrarea și ieșirea mașinilor are loc rapid. Nu e seară, avem timp să dăm o raită prin oraș. De la debarcaderul situat
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
facem un popas. Acolo e și un telefon, la care pot umbla dacă sparg geamul cutiei și folosesc cheia Automobil Clubului din Londra. Hotărâm să continuăm drumul la vale. După o cotitură apare un camion din sens opus. Suntem opriți bot În bot. Ne dăm jos pentru un mic studiu topografic. Șoferul străin dă puțin Înapoi și mă lasă să trec. Am scăpat și din acest impas. Noaptea suntem oaspeții unui mic sat, la un mic han. Sala de consum, foarte
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
popas. Acolo e și un telefon, la care pot umbla dacă sparg geamul cutiei și folosesc cheia Automobil Clubului din Londra. Hotărâm să continuăm drumul la vale. După o cotitură apare un camion din sens opus. Suntem opriți bot În bot. Ne dăm jos pentru un mic studiu topografic. Șoferul străin dă puțin Înapoi și mă lasă să trec. Am scăpat și din acest impas. Noaptea suntem oaspeții unui mic sat, la un mic han. Sala de consum, foarte simplă, dar
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
reprezentanților O.N.U.D.I., 6 8 decembrie 1999. A fost consultant al O.N.U.D.I. pentru: Grupul de experți pentru redactarea directivelor O.N.U.D.I. privind contractele proiectelor de construire, operare și transfer (Build, Operate and Transfer BOT), decembrie 1992, Viena. Seminarul O.N.U.D.I. pentru finanțarea proiectelor BOT, 2 6 decembrie 1992, Bangkok. Programul național de dezvoltare a Etiopiei, aprilie octombrie 1990. Documentele pentru Conferințele generale ale O.N.U.D.I., 1979 și 1981. Transferul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
al O.N.U.D.I. pentru: Grupul de experți pentru redactarea directivelor O.N.U.D.I. privind contractele proiectelor de construire, operare și transfer (Build, Operate and Transfer BOT), decembrie 1992, Viena. Seminarul O.N.U.D.I. pentru finanțarea proiectelor BOT, 2 6 decembrie 1992, Bangkok. Programul național de dezvoltare a Etiopiei, aprilie octombrie 1990. Documentele pentru Conferințele generale ale O.N.U.D.I., 1979 și 1981. Transferul de tehnologie prin sistemul O.N.U.D.I. de consultări, 1981. Infrastructura pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
decât a lupi sadea. Smocurile de păr căzute lăsau să se vadă, indecent, porțiuni din pielea zbârcită. Oasele bazinului, lipsite de părul protector, își etalau proeminențele ca două făcălețe de mestecat terciul mămăligos. Ochii roșii, saliva scurgându-se intermitent din botul rânjit, starea lor de permanentă furie, l-ar fi îndreptățit pe orice veterinar să-i diagnosticheze ca fiind cuprinși de rabie. Unde era lupul cel puternic și fioros, frica și teama când încercai să faci un lucru nepermis ori încălcai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
afla un exemplar minunat de urs brun-roșcat. Întins fiind, de la cap al coadă avea vreo doi metri lungime. Umerii vânjoși, gâtul scurt și puternic, capul bine proporționat lăsau impresia unui sportiv de performanță cu numeroase medalii olimpice în palmares. Cu botul scurt și puțin ascuțit se sprijinea pe labele din față suprapuse. În timpul scurtului dialog dintre mine și Silvia, a catadicsit să deschidă leneș un ochi, uitându-se atent la noi, ca să-și dea seama cam ce fel de specimene suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
îndelungat al Marinicăi, i-a trecut laba peste umeri, vrând, printr-un gest de tandrețe, s-o trezească. Dar Marinica nu s-a trezit. A repetat gestul ceva mai apăsat. Nimic. Marinica nu se mișca. Din instinct, și-a apropiat botul de al ei pentru a-i simți răsuflarea. Dar prietena lui nu mai trăia: murise. A stat câteva momente descumpănit. Apoi, într-un târziu, înțelegând semnificația tăcerii ei prelungite, s-a ridicat pe verticală în toată înălțimea și măreția lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
înjugați ce se aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu țarcuri, cabane și ustensile de oierit erau învârtejite de curentul amețitor, porci și scroafe cu purcei pluteau cu burta-n sus pe apa învolburată. Un cal își odihnea botul pe un buștean, așteptându-și cu resemnare sfârșitul; epuizat, nemaiavând putere să lupte, capitulase și acum aștepta lovitura de grație, privind cu ochii mari și înlăcrimați spre cerul pururea nepăsător. Alături de el, pe o grindă lungă și afumată, silueta unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de scânduri, Haiduc gemea încetișor, corpul fiindu-i străbătut de convulsii din ce în ce mai slabe. Am crezut că va muri în aceeași noapte. După ce s-a înserat, m-am dus la locul lui de suferință sub prispă și i-am pus lângă bot un coltuc de mămăliguță, deasupra căreia turnasem o lingură de ulei de floarea-soarelui. De atunci, în fiecare seară, urmăream ca mama să nu fie în bucătărie, iar frații mei fie că se jucau ori erau în dormitor, luam o bucată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
scârbos, degradant. Urina și materia fecală lipsită de consistență îi tapetaseră căpățâna cu un strat de terci maroniu care se transformase, pe capul lui, într-un soi de mulaj cu aspect hidos. Nu mai avea urechi, nu mai avea ochi, botul se modificase: era un monstru, o viețuitoare parcă din alte ere geologice. Procedeul acesta de supraviețuire era maximum de decădere și umilință la care l-a supus viața. Oribil. Îngrozitor. Așa au urmat lucrurile o bucată de vreme. Acum era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a ridicat bățul deasupra capului și l-a repezit cu toată forța în capul câinelui. Din reflex, într-o fracțiune de secundă, Haiduc s-a tras înapoi, lanțul a dezechilibrat-o pe bunica, iar lovitura năprasnică a transformat în așchii botul sărmanului câine din care țâșnise un val de sânge cu spumă în același timp cu un urlet înfiorător. Câinele făcea eforturi disperate și neputincioase pentru a scăpa. Chiar în starea în care se afla, năucit și cu botul complet sfărâmat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în așchii botul sărmanului câine din care țâșnise un val de sânge cu spumă în același timp cu un urlet înfiorător. Câinele făcea eforturi disperate și neputincioase pentru a scăpa. Chiar în starea în care se afla, năucit și cu botul complet sfărâmat, încă se mai lupta. Reușise chiar să o miște pe bunica de la locul ei și s-o târâie puțin după el. Dar n-avea nici o șansă. A doua lovitură a bunicii, însoțită de un icnet visceral, a venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care-ți frigea pielea. Participasem la un ritual de o cruzime înfiorătoare. Mă simțeam atât de copleșit, de neputincios și inutil, încât lacrimile îmi șiroiau pe obraji fără voia mea. Monstruos! Din poziția în care se afla acum Haiduc de pe botul făcut țăndări de loviturile nemiloase ale călăului se dezvelise un rest din maxilarul altădată întreg, lăsând să se vadă un rânjet sarcastic, aruncat speciei umane pentru metodele barbare de "eutanasiere". Pleoapa ochiului stâng pe jumătate ridicată crea o fantă prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de furie cu nuiaua pe unde se nimerea: peste cap, peste umeri, peste mâini, peste spate. Lovea fără milă și fără alegere: băiat sau fată. La un moment dat, s-a oprit și a urlat, împroșcând cu salivă băloasă din botul strâmbat de furie: Cine a fost?! Cine a fost, bestiilor, că vă omor pe toți! Spuneți! Și lovea demențial, în neștire. Credeți că s-a nimerit printre noi vreun Iuda Iscarioteanul? Nicidecum. M-am ridicat în picioare și am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
rumegătoare nețesălată, inconștientă și stupidă, iar nu ca o ființă rațională și demnă în alcătuirea ei?? Nu, Doamne, eu așa ceva nu pot, " Că doară nu sunt vacă, Ori cal, ori altă vită Ca să fiu scos din staul Cu funia de bot." (Serghei Esenin) Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotrivește stăpânirii se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
înjugați ce se aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu țarcuri, cabane și ustensile de oierit erau învârtejite de curentul amețitor, porci și scroafe cu purcei pluteau cu burta-n sus pe apa învolburată. Un cal își odihnea botul pe un buștean, așteptându-și cu resemnare sfârșitul; epuizat, nemaiavând putere să lupte, capitulase și acum aștepta lovitura de grație, privind cu ochii mari și înlăcrimați spre cerul pururea nepăsător. Alături de el, pe o grindă lungă și afumată, silueta unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
scârbos, degradant. Urina și materia fecală lipsită de consistență îi tapetaseră căpățâna cu un strat de terci maroniu care se transformase, pe capul lui, într-un soi de mulaj cu aspect hidos. Nu mai avea urechi, nu mai avea ochi, botul se modificase: era un monstru, o viețuitoare parcă din alte ere geologice. Procedeul acesta de supraviețuire era maximum de decădere și umilință la care l-a supus viața. Oribil. Îngrozitor. Așa au urmat lucrurile o bucată de vreme. Acum era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
că sunt bătrân și nu mă mai huli. Tu nu ești moșneag, ești altceva spuse tata și se repezi cu forță asupra lui. Moșul trecu repede lângă cal, de cealaltă parte. Ridicând biciul să-l lovească, tata plesni cu furie botul calului care necheză înfiorător, se răsuci pe loc și rupse oiștea căruței. Rămas slobod, o luă la goană pe câmpie. Vezi că ești nechibzuit, spuse calm moșul. Ai rămas fără cal. Tata spumega de furie. A avut totuși tăria să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
câmpie. Râul vine din ce în ce mai mare, în curând apa va inunda tot câmpul... Eu plec să-ți caut calul... A, uite-l, a venit. Calul nostru cel alb și costeliv se apropiase de noi ca o umbră. Tata îl mângâie pe bot, fără a se sinchisi de moș. Hai, spre podul de lemn mi se adresă, nesigur de el. În lumina palidă a nopții, moșneagul parcă zâmbea, parcă își râdea în barbă. Venea dinspre el un sunet straniu, ca un nechezat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
rea, nelămurită. Îmbrăcă la repezeală hainele îngrămădite pe lavița de la intrare și ieși grăbit afară, în aerul rece al iernii geroase. Cu felinarul aprins în mână merse către adăpostul animalelor, luă un braț de fân uscat și-l împrăștie la botul calului alb ce stătea nemișcat, cu capul aplecat, parcă dormitând. De fapt, nu era un cal propriu-zis, ci mai mult o mârțoagă costelivă, neascultătoare, ce arunca tare cu copitele, încât nimeni nu se apropia de ea, iar vara la păscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
a ieșit imediat pe ușă. Când s-a întors ținea în mână un pui de iepure. Ți-am adus "jucăria" asta, mi-a spus. Inima mi-a zvâcnit cu putere. Am întins mâinile spre iepurașul speriat, l-am mângâiat, avea botul umed. Sub blană, pielea îi tremura nestăpânit, inima îi zvâcnea în ritm sacadat. Să-l crești, tu, mare a adăugat tata. Să-i dai de mâncare morcovi și să te joci frumos cu el. Am uitat de picior, de bubă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
se părea o ruptură, o incompatibilitate era aceeași chemare, poate același scop nedeslușit. Drumul devenise drept, încât mașina prinse viteză fără voia lui. Câmpul se arăta pe alocuri negru, plin de arături, sau verde de grâu răsărit. Vântul sufla, izbea botul mașinii cu furie, vuiet ce se adăuga, separat, la foșnetul neîntrerupt al roților pe asfalt. Deodată, fulgi de nea își făcură apariția în văzduhul cenușiu. Drumul era alunecos, acoperit de o pojghiță de gheață lucitoare. Aproape de orașul din nord care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
and Development Center (A.V.R.D.C.) din Taiwan. Lui Talekar i-a căzut în mână lucrarea mea Factori biotici limitativi în populațiile de Plutella maculipennis (Lep. Plutellidae) un periculos dăunător al culturilor de varză, publicată în Ann. Muz. Șt. Nat. Piatra Neamț, Seria Bot. Zool. 4, 225-235, 1979. Impresionat de această lucrare Talekar îmi trimite următoarea invitație: „We are organizing an international workshop on integrated management of diamondback moth (Plutella xylostella) and other crucifers. Enclosed is an official announcement of the meeting. I read
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
să-l ia pe Petter cu motoreta. Parcurgem câteva zeci de km cu M. și P. Margareta îngrijorată de ignoranța lui Petter. Nu face deosebirea între vaci și cai, dar distinge între oi și porci. "Vaca are coarne, coadă subțire, botul pătrat și face mu. Calul e mai mare, are coada ca o pensulă, n-are coarne, are botul rotund". Am obosit să fac pe pedagogul. Ce motiv ar avea copilul să învețe diferențele astea? Caii sunt rari, iar familia vacilor
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]