2,202 matches
-
de șah din ciment. Am condus-o acasă, ca-ntotdeauna, ne-am sărutat ca-ntot dea una, nu ne-am spus adio, nici măcar la revedere, apoi nu ne-am mai văzut niciodată. Avionul ei a decolat de pe o pistă acoperită de brumă, în acea toamnă (deja) a lui ’86, fără ca privirile mele să-l urmărească pierzându-se pe cerul înnorat. Ea avea să locuiască de-atunci la Haifa, oraș mai potrivit ca nume cu părul și privirea ei. Eu, rămas în București
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
politice și sexuale ale celeilalte în regimul trecut), iar serile abia așteptam să mă-ntorc la oița mea, care mă aștepta mereu răbdătoare și fierbinte. După zece zile eram deja sătul până peste cap de verdea Irlandă (de fapt numai brumă și ceață în acel noiembrie). Doar nop țile ei înste late erau mai departe inegalabil, înspăi mântător de frumoase. Ai fi vrut să mori sub cerul acela pieziș pe care stelele se risipeau ca o pulbere de heroină pură... Toți
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și m-am îndrep tat spre Roverul masiv care ne aștepta la poartă. Poetele ce nu-și vorbiseră niciodată erau deja în mașină. Șoferul a mormăit ceva în engleza lui de neîn țeles, apoi a-ntors cheia-n contact. Am bătătorit bruma-n arc de cerc și-am intrat pe șosea. Am lăsat în urmă castelul bântuit de la Annaghma kerrig și ne-am repezit iar, ca nelumea, pe contra sens, pe dru murile întortocheate ale Irlandei. Obiectul care mă inspiră Când eram
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
odată când umblam numai pe creste!... Și-acum, crezi că nu mai mori, ce iluzie nefastă! În această lume vastă ai umblat cu capu-n nori. Negândind decât la tine ai alunecat pe pante; la sfârșit de toamnă vine coasa brumei peste plante. N-ai prieteni, n-ai copii, n-ai avut, nu ai un crez ai o casă titirez țigănesc cu-odăi pustii. Viața, care este-o trântă te-a rostogolit în vale, și-acum bufnițele cântă pe obsesiile tale
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
am strigat: — Ah, să te bucuri de aprilie, acum, cînd se zărește Anglia! — Da! strigă el. Și la Paris, la Neapole, la Roma și Dresda! Ah, să fii la Budapesta acum, cînd a sosit aprilie, strigă tata, și cînd cade bruma peste dovleci și cînd se ivesc zorile ca un tunet din noaptea care mă Învăluie. Parcă Întinerise din nou, arăta așa cum arăta cînd eram mică și băteam la ușa biroului lui, iar el Îmi răspundea cu glasul său minunat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Dumnezeule! N-am văzut În viața mea un om atît de dornic de ducă! Pe cinstea mea! Un hoinar, o piatră care se rostogolește mereu... asta era, California, China, oriunde... veșnic pe picior de plecare, n-ar fi strîns nici o brumă de avere dacă nu mă măritam eu cu el. Atunci i-a scris Truman din California, de data asta profesorul Truman, da, da, socrul celor doi ucigași de care-ți vorbeam (și cum am primit eu Înștiințare În noaptea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
banii așa. „Doamne, Dumnezeule, n-am văzut În viața mea atîta lăcomie!“ - gîndeam că o să se simtă jignit, Înțelegi. „Nu te gîndești decît la burta ta! Stai și judecă un pic: cum crezi c-o să reușești să strîngi măcar o brumă de avere dacă tot ce cîștigi se duce pe mîncare, să-ți umpli burta? Zău așa, măi omule, cred că ai mintea În stomac!“ Păi, dacă se-ntîmpla să-i iasă În cale un țăran cu o căruță de marfă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în iarbă, cățelușa Daisy, la vreme de nici cinci luni, își poartă rasa, cea de ciobănesc german, prin arșiță, nu departe de umbra cea întremătoare a unui gutui care dă direct în stradă, încărcat de fructe ce abia la vremea brumelor târzii își vor arăta toate cele. Doar lucruri nesemnificative, doar nimicuri, doar fleacuri. Către acestea mă trage ața, chit că, iată, multe se petrec pe scena politicii. Stolojan va accepta candidatura la prezidențiale, Isărescu nu vrea cu țărăniștii, așa cel
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de flori strălucitoare, Picurați, își scutur stropii Ce lucesc mărgăritare. Pe cărarea - abia îmblată Pintre iarba înfoiată, Trece-un mândru chip de zână Cu - arătare fermecată Și privire blândă, lină. Și pe ea o haină fină, Țesătură străvezie, Ca o brumă diamantină, Ce în crețuri se-mprăștie. Se lipește sclipitoare De duioasa-i arătare Ce-n mișcările-i o tradă, Se strevăd a ei picioare Sâni și umeri de zăpadă. 76 {EminescuOpVI 77} {EminescuOpVI 78} {EminescuOpVI 79} Inocentă-i e zîmbirea-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu mă deranja. Din contră, ea mă ajuta să visez și cu ochii deschiși. Îmi trăiam atât de intens reveriile încît uitam unde mă aflam; jocul devenea serios și chiar puțin stupid în seriozitatea lui. Într-o dimineață rece, cu brumă timpurie, am descoperit trandafirii arși, rebegiți de frig; jalnici. Țin minte ziua aceea fiindcă puțin mai târziu am simțit deodată că mi se face rău. Am avut senzația că mă cufundam într-un întuneric înăbușitor, duhnind a căldură râncedă, care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fanatici, în vreme ce eu însumi eram un fanatic, un bigot al arbitrariului absolut. Înaintând pe acest drum, am ajuns să nu mai cred cu adevărat în nimic în afară de reveriile și ambițiile mele nesăbuite; nici în alții, nici în școală, nici măcar în bruma de însușiri pe care, folosindu-le, aș fi putut clădi o viață modestă, dar cuviincioasă. Eram convins că numai impertinența și nerecunoștința mă pot salva. Nu eram propriu-zis un ateu. Un ateu are un punct de vedere, or la mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tale, în contact cu stilul elevat și profunde analize a temelor puse în discuție. Rar am întâlnit o carte atât de incitantă, atât de valoroasă. În această noapte vremea s-a răcit accentuat, înregistrându-se minus 6 grade, cu o brumă groasă, geroasă ce va accentua căderea frunzelor, avertizându-ne să ne pregătim de iarnă, ca anotimp în succesiunea curgerii factorului timp. Toată ziua a strălucit soarele a cărui lumină semăna cu acea culoare galbenă a mierii din flori de tei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cât mai multă îndoctrinare. Toți diriginții suntem convocați la ora 10 (bine că nu la ora 8) în incinta Liceului Codreanu, iar eu primesc sarcina expresă să susțin în fața asistenței o temă care avea menirea de a combate superstițiile și bruma de credință pe care fiecare din noi o mai avea încă. Eram în anul de grație 1970. Era un fel de examen pe care urma să-l dau în prezența colegilor diriginți... M-am gândit ceva timp la modul cum
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ce trece, sporește greutatea și bogăția rodului sezonier. Alți pomi precum cireșii, merii, perii ori prunii - ceva mai leneși dintr-o anumită prevedere, își sporesc nemăsurat bogăția frunzelor care-și iau în serios rolul de protector al fructelor contra unor brume întârziate ori mai ales în a le feri de dogoarea soarelui. Având asigurată protecția se dezvoltă fructele mult dorite în diferite etape ale verii ce-și face apariția la timpul ei. Dacă privesc și mai atent observ un alb nuanțat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Și poate și de geometrie. — Nimeni nu te obligă să privești lucrările, spuse o voce ofensată dintr-un grup, vocea doamnei care pictase magnolia respectivă. — Ba trebuie să le privesc, țipă Ignatius. Dumneavoastră aveți nevoie de un critic cu o brumă de gust și decență. Dumnezeule mare! Care dintre dumneavoastră a pictat camelia aceasta? Răspundeți-mi! Apa din vas pare ulei de motor. — Lasă-ne în pace, spuse o voce stridentă. — Ar fi mai bine, doamnelor, să renunțați la a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca să se spele, fiindcă voia să fie la fel de alb ca ei. Acum, când amintirile copilăriei sale se revărsau din nou asupra lui odată cu pierderea mamei sale, Barsam Tchakhmakhchian nu se putea abține să nu se simtă vinovat că uitase rapid bruma de armeană pe care o Învățase pe când era copil. Acum Îi părea rău că nu Învățase mai mult de la mama sa și că nu o Învățase mai mult pe fiica sa. — Tată, de ce taci? a Întrebat Armanoush cu un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu mă deranja. Din contră, ea mă ajuta să visez și cu ochii deschiși. Îmi trăiam atât de intens reveriile încât uitam unde mă aflam; jocul devenea serios și chiar puțin stupid în seriozitatea lui. Într-o dimineață rece, cu brumă timpurie, am descoperit trandafirii arși, rebegiți de frig; jalnici. Țin minte ziua aceea fiindcă puțin mai târziu am simțit deodată că mi se face rău. Am avut senzația că mă cufundam într-un întuneric înăbușitor, duhnind a căldură râncedă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fanatici, în vreme ce eu însumi eram un fanatic, un bigot al arbitrariului absolut. Înaintând pe acest drum, am ajuns să nu mai cred cu adevărat în nimic în afară de reveriile și ambițiile mele nesăbuite; nici în alții, nici în școală, nici măcar în bruma de însușiri pe care, folosindu-le, aș fi putut clădi o viață modestă, dar cuviincioasă. Eram convins că numai impertinența și nerecunoștința mă pot salva. Nu eram propriu-zis un ateu. Un ateu are un punct de vedere, or la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și Îi comandă o cafea. Acoperă ouăle cu șervețelul; vederea lor intră În conflict cu bubuiturile din creier ale mahmurelii sale de după vodcă. — M-am săturat de tot rahatul ăsta. Nu cîștig o grămadă de bani. Mi-am consumat toată bruma de economii pe cauțiunile părinților mei. Wakefield rînjește și Susan izbucnește În rîs, În ciuda necazului În care se află. — Avem un plan, Îi spune, sorbind din cafea. Tiff și cu mine credem că o să păstrezi o amintire foarte proastă despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din norduri, Îmbrăcată-n haină albă; Peste ape face poduri Și pe geamuri flori de nalbă; Din steluțe de ninsoare Ea ridică munți de-omături; Dacă nu te culci sub pături, Faci chiar țurțuri la picioare; După ploi și după brume, Se arată și pe-aice, Dar aș vrea s-o știu pe nume - Voi să-mi spuneți cum îi zice? Cum se mai numește ea, Când se-așează pe pomăt, Pe câmpii sau prin ogradă? Unii zic ca este... Alții
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ascultau. Parcă erau lipite. „Trage! Nu trage! Trage! Nu trage!“ îi comanda parcă o voce îndepărtată. „Trage! Acum! Trage!“ Avea înaintea ochilor fața schimonosită de frică a lui Kobayashi, cu ochii închiși. A făcut un ultim efort să-și concentreze bruma de putere asupra degetului care urma să apese pe trăgaci. Non! Non! Non! se auzi iar vocea, slabă de data aceasta, a lui Gaston, venind dinspre apă. Vă rog! Vă implor! Lui Endō i se părea că a mai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Cu ochi calzi și glasul dulce Ne-a-ntrebat pe fiecare: Oare bucurii ne-aduce? S-o primim în curtea noastră? Viorel, din clasa întâi, A-nchis ochii supărat, De sub gene, imediat Lacrimi mari s-au strecurat: Acest copăcel micuț, Sub povara brumei reci, Își va pierde haina verde Și va îngheța pe veci. N-ai dreptate, spune Ana. Ia privește la gutui Cum așteaptă mâna toamnei, Să-i dea pufușor de pui! Crizanteme din grădină Vrea să-și scoată la lumină Florile
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-nzdrăvenească. Baciul merse și ajunse, În ogradă el pătrunse Și povestea mioriței O istorisi băciței. Când aude mândra, sare Pe un cal de foc răsare, Surpă dealul tot călare. Mândrul roib e tot o spumă, Parcă-ar fi bătut de brumă. Când ajunge gându-i plânge, Pe voinic la piept îl strânge Și cu mâna ei ușoară Rana toată-i înfășoară Și apoi, până dau zorii, Ea-i sărută ochișorii Și-i mai pune trei smicele, Să se vindece cu ele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe care o așteptam salivând. Observam, din când în când, faptul că pașii mă purtau într-un ritm curios de lent, printre galbene fâșii de trandafiri, printre palide ramuri de mesteacăn, printre moi și zemoase cale, încondeiate în fir de brumă și zefir, printre aurii basme cu Ilene Cosânzene, și printre noi - frumoși copii cu suflet de bătrâni... Cu cât mă apropiam, respirația-mi căpăta tente stranii, culori de un albastru roial începeau să îmi ademenească privirile, râsetele mi se stingeau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sulița care să-l poată doborî. Nu știu de ce, dar vorbele mele i-au Înveselit. A doua zi ne-am sculat obosiți și Înțepeniți de frig. Văzduhul era neclintit de acum. Soarele strălucea, dar abia dacă dezmorțea ierburile pline de brumă, culcate la pământ. Am Îmbucat ceva și ne-am pregătit de plecare. Norul acela uriaș parcă se mai apropiase, numai că acum părea să fi Înghețat. Prinsese o culoare argintie. Pândea. Era gata-gata să-și arate puterea și să scuture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]