1,837 matches
-
să vândă în siajul mirului frumos parfumat mici cutiuțe pătrate din plastic, conți nând câteva boabe de tămâie și smirnă, o iconiță plastifiată, un mini-flacon de ulei sfințit, din candela Sfântului, asemănător cu mostrele gratuite de parfum, plus o minusculă bucățică de vată, tot de la Sfântul și ea, după cum precizau călugării cu claritate. Unul dintre ei este foarte panicat, mă roagă pe mine (oare de ce, de ce tocmai eu ?) să nu-i scap din ochi geanta de pânză neagră în care a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu pomenile acestea electorale organizate de către primării, că altfel nu știu ce făceam, sunt prea puțini bani, orice am spune”. Închirierea unui spațiu comercial costă scump, 10 milioane de lei (pe câte zile, nu știu, bărbatul nu o spune explicit) pentru o bucățică de loc de 3 × 3 metri, iar la București este încă și mai scump. „Racla Sfintei este scoasă prea devreme ; până acum câțiva ani, ea stătea afară (era expusă, nota mea) doar două-trei zile, nu mai mult, acum s-a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
coli de format A4, pe care le împărțea cu atenție celor prezenți în rând ; la rândul său, tânărul distribuia dintr-un mic sac de pânză o reproducere minusculă, multiplicată grosier la un fotocopiator color, a Sfântului Ioan Rusul, plus o bucățică de „vată sfințită”. Primesc, la rândul meu, o foaie tipărită, bănuiesc că este vorba de o ofertă de pelerinaj cu autocarul, așa cum am primit atâtea de-a lungul timpului petrecut în așteptare. Ei bine nu, m-am înșelat de data
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lagăr mare... Am fost și eu, adică am fost În excursie, să mă uit, În Austria. Și deodată vede soțul meu un bătrân cărunt... A Încărunțit acolo, În cele trei zile - și zice: „Uite, asta am păstrat pentru tine, o bucățică de carne”. Dar totul schimba pe pâine - pâinea era principalul. Dar În Cernăuți v-ați mai Întors să vedeți? Am fost o dată. Și cum v-a părut? Cum mi-a părut? N-am mai știut În care casă am locuit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
autohtoni, bineînțeles, băgați câte 10-20 Într-o cameră, dar În cameră, nu În aer liber. Și țin minte că erau și niște ajutoare, nu știu de unde, că mergeam pe la prânz și ni se dădea, o singură dată pe zi, o bucățică de pâine și o supă. Cam asta era tot, că În rest n-aveai nici o posibilitate. Nu puteai să schimbi, nu mai aveam nici un fel de bunuri. Deci asta a fost la Berșad. Acolo tata s-a Întâlnit cu Încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ei nu existam, nu ne socoteau. Mă Întorceam cu soțul meu Într-o seară de la o familie unde ne mai duceam. Fetița era la școală și, Învățând ceva și românește, o ajutam eu la lecții și primeam și noi o bucățică de pâine. Fiica dumneavoastră... Nu-uu... Fiica mea e născută În ’44. Eram cu soțul meu, În Transnistria, după ce m-am căsătorit. Ziceați că v-ați căsătorit În Transnistria... La Moghilev. Ne-a oprit o patrulă germană. Ne-a cerut actele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
coș, În care erau alimentele cu care făcea comerț. Un pic de unt, brânzică, ouă sau cireșe, ce cumpăra de la țărani vindea cu suprapreț acolo. De multe ori o Întrebam: „Mama, nu ne dai nouă cireșe?”. Nimic - o cireașă, o bucățică de brânză sau de unt, niciodată. Îmi Închipui ce-o fi fost În sufletul mamei, care pleca cu oala de unt după ea. Nu știu. — Și după ce v-ați Întors În Cernăuți, apoi ați venit la Brașov, părinții v-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu țin minte -, pe care le mâncam. Mai rețin niște pătrățele de pâine... Pâinea se vindea la kilogram la brutărie - și pe lângă pâinea care era de o anumită cantitate se mai adăuga, până la un kilogram cât era rația, probabil, o bucățică pentru completare. Și aceste bucățele se dădeau copiilor orfani - ajungeau Într-un anumit fel la noi. Ei, aceste bucățele de pâine și aceste coji de cartofi pe care le prăjeam pe godele le duceam fratelui meu... — Dar, În general, În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mama prietenei mele cu care ne pregăteam să dăm la facultate. Și venea și ne explica, În afară de problemele specifice de fizico-chimie ne mai dădea și sfaturi, dintre care țin minte că Întotdeauna ne spunea să avem la noi câte o bucățică de zahăr - dacă nu avem bomboane, să avem tot timpul În poșetă câte un cubuleț de zahăr pe care să-l luăm Înainte de examene. Cred că mi-a dat mai multe sfaturi, dar pe acesta eu l-am reținut. După ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
unul, dar ceilalți să reziste. Vreau să aduc cumva mulțumire tatălui meu, că eu eram grav bolnavă și când trecuse boala puțin nu mai aveam febră așa mare, și a venit acest doctor și a spus: dacă ai avea o bucățică de pâine, dar nu pâine din asta din care mâncam noi, din fire de ovăz, neagră, dacă i-ai da o bucățică de pâine coaptă și bună ar avea voie să mănânce... Și chiar În ziua aceea În iarmaroc, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu mai aveam febră așa mare, și a venit acest doctor și a spus: dacă ai avea o bucățică de pâine, dar nu pâine din asta din care mâncam noi, din fire de ovăz, neagră, dacă i-ai da o bucățică de pâine coaptă și bună ar avea voie să mănânce... Și chiar În ziua aceea În iarmaroc, cum i se spunea acolo, nu avea voie să se vândă, să se cumpere, și atunci tata a venit foarte trist acasă pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În ziua aceea În iarmaroc, cum i se spunea acolo, nu avea voie să se vândă, să se cumpere, și atunci tata a venit foarte trist acasă pentru că n-avea nici un ban și nu putea să cumpere pentru mine acea bucățică de pâine. Spre seară a intrat un ucrainean Înalt și a Întrebat: „Aici stă unul care se ocupă cu vinderea lucrurilor?”. Ne era frică să spunem da sau nu - și el ne-a zis: „Spuneți, spuneți, că eu am venit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
le avea adunate de la oameni; i-a dat o sumă de bani, din care i-a rămas și lui ceva. S-a dus, a Împărțit la oamenii de la care a luat lucrurile și s-a dus repede să-mi cumpere bucățica aia de pâine și cu lapte, ca să mă hrănească... — Din cauza bolii nu puteați mânca nimic? — Nu, nu, doar apa aia fiartă. Apoi, ce să spun, orășelul a fost bombardat de două ori: o dată de ruși, o dată de nemți. Pe acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cangrenate, a murit și nou-născutul - asta cred că Într-o săptămână... În altă cameră, care era Închiriată unui avocat și fiului său, Iani, mama, care era o femeie tare sufletistă, mai intra la ei și le mai dădea câte o bucățică de cartof, o coajă de pâine... El, fiind bolnav de tifos, stătea la pat, iar Iani, fiul lui, circula și, la un moment dat, când mama s-a dus să-i mai ducă ceva, el a zis: „Doamnă, mulțumesc, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acești cartofi au fost mâncați cum i-am primit; nu tu spălat, nimic - cum i-am primit, așa i-am mâncat. Am uitat să vă spun că atunci când am ajuns seara acolo, pe câmp, nimeni n-a mai avut nici o bucățică de mâncare. Pe drum am mâncat o pâine Întreagă. Oamenii erau așa de flămânzi, că nu puteau, nu aveau cum meargă cu pâinea subsuoară - eram Înnebuniți de foame, am mâncat tot. Mai erau unii care, totuși, au mai pus În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Pe drum am mâncat o pâine Întreagă. Oamenii erau așa de flămânzi, că nu puteau, nu aveau cum meargă cu pâinea subsuoară - eram Înnebuniți de foame, am mâncat tot. Mai erau unii care, totuși, au mai pus În buzunar o bucățică de colț de pâine. Ăia, ca să nu ne facă rău, se Întorceau și mâncau așa, mușcând numai puțin, ca să țină mai mult. Dar altfel n-avea nimeni mâncare. Și acești cartofi erau pentru noi ceva nemaipomenit: Însemna că nemții sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fericit. A fost ceva teribil și ei se bucurau, toți. Acolo m-am Întâlnit cu fata aia care a vrut În prima zi să mă ajute, cunoștința fratelui meu din Maramureș. Doar că atunci nu mai avea nici ea nici o bucățică de pâine. Atunci se știa că războiul este deja pe sfârșite. Toți erau speriați. Și noi. Și Într-o zi a venit cineva și a zis că el și conducerea pleacă și să n-avem frică, ne preia cine va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În care pluteau niște coji de cartofi, deoarece cartofii Îi făceau pentru paznici, iar nouă ne dădeau cojile, și ceva legume uscate. Și o pâine neagră, mică de tot, nici un sfert de kilogram nu era. Și seara ne dădeau o bucățică de margarină, câteodată, o bucățică, de salam, și asta era toată mâncarea. Vă spun, am avut noroc că am stat În Revier. Ei, am mai prins și-un bombardament acolo, În Melk. Americanii ne-au bombardat. Eram Într-o cazarmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de cartofi, deoarece cartofii Îi făceau pentru paznici, iar nouă ne dădeau cojile, și ceva legume uscate. Și o pâine neagră, mică de tot, nici un sfert de kilogram nu era. Și seara ne dădeau o bucățică de margarină, câteodată, o bucățică, de salam, și asta era toată mâncarea. Vă spun, am avut noroc că am stat În Revier. Ei, am mai prins și-un bombardament acolo, În Melk. Americanii ne-au bombardat. Eram Într-o cazarmă, SS-iștii au Început să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lume - dar atunci, la vremea aia, nu aveam nici o pregătire. Ne-au pus În niște barăci, mai precis Într-o baracă mare, În două părți erau puse cândva niște paie, au urmat două săptămâni mizerabile În care am primit o bucățică de pâine de secară și ceva supă din pâinea pe care o țineau În aburi la bucătăria mare. Da’ n-aveam nici farfurii, nimic... Am găsit undeva din... oale În care făceam treaba, murdare, dar trebuia să mănânci. Nu mâncasem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a creat, așa, o prietenie sentimentală, fără nici o atingere corporală. Așa era toată atmosfera aia, parcă pluteai În ceruri, unde gândeai că sunt și Îngeri, și diavoli. Viața era nesigură. Uneori atât de inumană, Încât dacă făceai rost de o bucățică de pâine era rai. Era o relativitate foarte interesantă a schimbărilor de situație. Mi-a dat inelul acela să-l păstrez și, când revin, să-i arăt că țin la ea - am băgat inelul În căptușeala cizmei. Fiecare avea undeva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au prins SS-iști și i-au tăiat bucățele. Din durerea aceea pe care au Îndurat-o În lagăr. Eu n-am participat din două motive: fizic nu puteam să mă mișc și nici n-aveam cum, n-aveam nici o bucățică de mâncare; și apoi nu pot, că În conștiința și În sufletul meu nu există această capacitate de a face rău cuiva. Nici să lovesc pe cineva nu pot, darămite să omor. Și nici nu eram de acord cu asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se compunea, dimineața, dintr-o zeamă neagră, care ziceau că-i cafea (dar era din orz prăjit), la prânz primeai o gamelă cu supă din asta subțire, din sfeclă furajeră, un sfert de kilogram de pâine pentru toată ziua, o bucățică, eventual, de margarină de 10 grame, o lingură de marmeladă, tot subțiată, de conservă. Cam din asta trebuia să trăiești. Așa că nu vă mirați că m-am eliberat cu 39 de kilograme, nu mai puteam umbla... Atunci când a fost prima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a pornit alene, fără grabă, cu bunăvoință, să facă un serviciu camaraderesc. Eram În efervescență, În Încordare mintală, nervoasă și fizică maximă. N-au trecut, cred, două-trei minute și am fugit după băiat: l-am trântit la pământ, am scos bucățica de pâine și răvașul-pretext din mâna lui, mânios, m-am răstit la el să meargă Înapoi la baracă, spunându-i că nu mai am nevoie de serviciile lui. Cu supărare și mirare s-a uitat la mine și m-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
selecție pomenită, Într-o noapte, toți selectații au fost gazați, iar a doua zi barăcile au fost goale, parcă n-ar fi fost ele, cu câteva ore mai devreme, „camera condamnaților”. Acel supraveghetor binevoitor, văzându-mă, mi-a Înmânat o bucățică de hârtie pe care erau scrise câteva rânduri cu un creion. Unele litere erau șterse de picături de lacrimi. Era un răvaș de la fratele meu. Îmi scria: „Știu că merg Într-un loc bun, că voi scăpa de griji și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]