1,895 matches
-
cvartet de coarde cântă Haydn. Jonathan zâmbește, iar Star bate ritmul cu piciorul, muzica inducându-le amândurora aceeași încredere de sine, același aplomb. În jurul lor, invitații beau șampanie și poartă discuții optimiste. Profesorul este undeva în interior, la masa de la bufet. Toți așteaptă impacientați ca gongul să bată miezul nopții, când servanții colegiului vor trage primele artificii. O mie nouăsute douăzeci și cinci este doar la un minut distanță. — Oh, Star, zice Jonathan. — Oh, Johnny, zice Star. — Sunt atât de fericit! — Adevărat? — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
În hol, nu-i prea cald aici. Io casă mare și greu de-ncălzit șadulmec miros de bani vechi. Locui burdușit de antichități, amintiri de-o viață ntreagă, cel puțin. Grămezi de poze n rame de argint, puse ordonat pe mese, bufete și pe polița de deasupra șemineului ca uarmată de soldăței. Poze la greu. Astami sugerează co droaie de puradei și-au luat zborul din cuib și-au zburat departe. Tot soiu de case, mașini și țoale n pozeliastea. Au un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
firmă bine organizată co dubă mare ar fi trebuit să le vândă pe toate unui negustor de antichități corupt. Bătrânica se cară să facă ceai și, când vine Înapoi, se zborșește la noi. E prespapierul meu! spune, arătând către un bufet. A dispărut... era aici acum un minut. Și ce treabă am io cu asta? Am ajuns aici numai ca să pierdem umpic timpul. Vaca asta bătrână și proastă; mutra ei zbârcită lucește de șoc. Privirea aia surprinsă, mărețul public britanic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
păstrez entuziasmul. Mă tot gândesc la adversarii din cursa pentru promovare: GUS BAIN PETER INGLIS JOHN ARNOTT Vă fut pe toți gherțoilor... — Fute-mă mai tare Bruce! Fute-mă mai tare! mă imploră Chrissie. Să vă fut pe toți... Pe bufet e poza lui Stacey la școală. Nu mă pot uita la ea, mi-aș dori s-o fi Întors cu fața la perete sau s-o fi pus În sertar. Ne urmărește cu privirea... Stacey ne urmărește cu privirea pe mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Sunt complet de acord. Ar trebui să nu ne repezim cu capu Înainte, Îi spun eu - merită din plin Încă o tură. De ce nu mai rămâi puțin, ciugulim ceva și poate mai târziu ne mai distrăm umpic? Mă duc până la bufet și pun poza lui Stacey În sertarul de sus. — Mi-ar plăcea Brucey, dar trebuie să mă văd cu cineva. A, zic eu. Ne mai vedem Brucey scumpule, Își balansează ea poșeta pe umăr. Se răsucește Înspre mine și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
plângere Duminică. Pentru unii o zi deprimantă, pentru mine cea mai fericită zi a săptămânii: Înseamnă ore suplimentare la greu. Nu-mi găsesc papucii. Mă duc până În camera din față și inima Îmi stă În loc. Poza ei a dispărut de pe bufet. Bineînțeles. Sertarul de sus. Deschid sertarul de sus și o pun la loc. A trecut Crăciunul și nu i-am luat nimic. Asta a fost Pentru o vreme mă uit la fotografie, apoi o pun la loc În sertar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ea prin semi-Întuneric, cu ploaia biciuindu-te. Nu poți auzi decât hohotul strangulat de plâns din pieptul tău și nici măcar nu poți s-o strigi pe nume0000000000000000000 00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000 Rhona! Carole! Stacey! Scot fotografia ei și o pun la loc pe bufet. Obișnuia să poarte aparat dentar, mititica de ia. Chiar i-a Îndreptat dinții. O chestie bună, deși la Început n-am fost de acord. Însă n-a purtat nimic pe picior. Bucătăria miroase nasol. E o mortăciune acolo. Deschid ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Un sac de cărbune. O găselniță. Îl târăsc În camera friguroasă și Întunecată. Fac tacticos focul și Îl aprind. Se Întețește rapid. Stau jos hipnotizat de flăcările clipocitoare care dau singura lumină din cameră, pe lângă o mică străfulgerare enervantă de pe bufetul de lângă mine, care Îi conferă o nuanță scârboasă roșiatică și lipsită de strălucire fotografiei lui Stacey. Pornesc robotul să-mi ascult mesajele. — Bruce, Bunty. Sună-mă te rog. Bip. — Bruce, Bunty. Îmi fac griji pentru tine dragă. Mi-au zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
degetelor, chiar și paznicul își părăsise postul, așa că puteam face și eu același lucru, alerg spre ascensor, bucurându-mă de faptul că mă pot mișca cu atâta ușurință, sunt singură, fără căruciorul pentru copii, fără patul pentru bolnavi, cobor la bufet și îmi cumpăr o cafea și un croissant, mă așez respirând ușurată lângă fereastră, am impresia că este exact același tip de croissant pe care îl mânca medicul de la Camera de Gardă, îl văd de la depărtare intrând, îi arunc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este deja cufundat în paginile cărții, va fi bine, o zi de post nu îi strică, figura lui se relaxează pe măsură ce descifrează versetele antice. Cobor să beau o cafea, spun eu repede și ies din salon, dar nu merg la bufet, ci mă îndrept spre mașina parcată la depărtare, la poalele muntelui. Nu-și va da seama că am fugit până la serviciu, deși el era acela care lipsea de acasă zile în șir, tot mai avea obiceiul de a vorbi plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
era o trădare, de ani de zile mă întorceam simțindu-mă aproape vinovată de la serviciu, acum mă frământasem tot drumul dacă să îi spun că am fugit până la serviciu sau să îi spun că am dormit pe mine jos la bufet, fapt care l-ar enerva mai puțin, dar când ajung în cortul lui, văd că doarme, iar Tanahul tocit îi acoperă fața, este mult mai îmbujorat decât mine, arăta ca și când i-ar fi tăiat capul, iar în locul său ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fața, este mult mai îmbujorat decât mine, arăta ca și când i-ar fi tăiat capul, iar în locul său ar fi fost pusă o carte, oftez adânc și dau să ies din salon, de data aceasta ca să mă duc, într-adevăr, la bufet, dar o voce slăbită și plină de gravitate venind dinspre patul din față mă oprește. A mers, a mers, mă anunță bătrânul, ca și când ar fi fost martorul unei minuni, ridică-te și mergi, îți vor fi iertate toate păcatele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nefiresc de calde și... nesimțite... niciodată nu mi-a dat lăbuțele deoparte de pe ele... oricât de îndrăznețe deveneau... Se prefăcea? Se crease o complicitate destul de echivocă între noi... Se spăla, goală până la jumătate, pe sâni, în chiuveta din camera cu bufetul acela enorm, cu turnuri și nișe misterioase... Și goală-goală, chincită într-o balie, punându-mă s-o săpunesc pe spatele ei cu umeri cărnoși... Tata, cu slujba lui, lipsea mereu... uneori cu lunile... VERBA WOLANd Crazy Syd Diamond Ruxandra CESEREANU
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
le facă în gospodărie. Ajungând, în sfârșit, și la ziua evenimentului, suspectul a devenit brusc nervos și incoerent în vorbire. Mi-a precizat, cu o furie crescândă, că muncise la groapă până spre seară, după care s-a dus la bufet și a cumpărat două sticle cu vin, pe care le-a băut singur pe delușorul, cum l-a numit, de lângă calea ferată. Apoi, a mers acasă și s-a culcat. „Dar ce-ai mai făcut acolo, pe delușor, și la
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
zăpadă, flori, frunze și fructe.... Ancheta începea în jurul orelor 10-11, fiecare având în față câte o cafea și o băutură răcoritoare, iar la prânz făceam o pauză de câteva ore, pentru masă. Bineînțeles, nu luam masa împreună. Anchetatorul mânca la bufetul unității, ce se găsea pe atunci, iar anchetatul primea, în sufertașe, hrană caldă adusă zilnic de la restaurantul Oficiului pentru Deservirea Corpului Diplomatic. Nu fac această precizare pentru a încerca să demonstrez că arestatul meu se bucura de un tratament preferențial
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
buze. Vasul s-a legănat sub picioarele noastre. — Ar trebui să fie miezul nopții, a spus, nu patru după-amiaza. Și ar trebui să fim singuri. Nimic nu este perfect. Atenția mi-a fost atrasă de un bărbat extrem de dezordonat de la bufet. A tăiat o bucată mare de brânză cu mucegai, a așezat-o pe un cuțit, și-a îndesat-o în gură și a plecat, încă mestecând. O bucată de brânză i-a căzut pe rever. M-am uitat după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cauciuc, mutându-se, În ritm, pe podea, În fața mașinii de gătit, ori sub masă, când era așezată... Și Încă: „avântul” rotunjit cu care pornea, dintr-un loc În altul, În casă, după un obiect (să zicem: un borcan dintr-un bufet); și Încă: ochii, În acele momente, nu ai capului, ci ai bocancilor, ai cizmelor dansânde, dansatrice. Nu avea importanță, ori puțină dacă, În acel moment auzea muzică la radio - ea avea muzica ei, cea din pauzele muzicii noastre. Îmi povestise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
știa de ce venise, eu i-am zis să caute și singură În bucătărie ce are nevoie, după o vreme ea m-a strigat, că nu găsește, s-o ajut, am ajutat-o, am ținut scaunul să ajungă până sus, pe bufet la nu știu ce și când s-a dat jos de pe scaun, m-am trezit sub fusta ei, cu poalele-n cap, ea s-a speriat, a strâns tare picioarele, dar eu știam de la Tecla cum se descuie ușa asta, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
piedică mai mare decît o bucată de hîrtie udă. RÎse ușor jenată. — Vorbesc fără să gîndesc... Așa vi se pare, nu? Aceasta-i impresia pe care v-am lăsat-o... Dimineața de astăzi mi-am petrecut-o controbăind prin casă... bufetul, biblioteca... Parcă m-am jucat de-a v-ați ascunselea. Am senzația că soțul meu s-a transformat Într-o insectă. Am să pun miere pe o bucată de hîrtie și-o să o bag sub pat... Își strînse buzele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și oamenii și mașinile dispăruseră doar cu o clipă În urmă. Am aruncat o privire gurii de metrou. Aceeași liniște de moarte. Nu se auzea nici măcar ecoul curentului de aer reverbera În tunelul lung. Prin apropiere am dat de un bufet expres și mi-am băgat capul pe ușa pe jumătate deschisă. Nu era nimeni nici acolo... pe o masă, o farfurie cu karēraisu din care ieșeau Încă aburi. Am luat-o la goană. Am fugit Înapoi spre poalele dîmbului. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
așezări rurale civilizate, se afla în vatra satului, la câțiva pași de celelalte edificii ale autorității și spiritualității locale: biserica, primăria, frizeria, școala veche, miliția, biblioteca, dispensarul uman, căminul cultural și, desigur, cel mai căutat și mai iubit dintre toate, Bufetul. Cizmele, cu cel puțin două numere mai mari decât ar fi fost nevoie, lipăiau și clefăiau pe drum, după cum se arăta noroiul de gros ori de subțire. În fața Magazinului mițam curățat încălțările conștiincios, fără grabă, cu mișcări liniștite și cumpănite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
sincere sentimente, Regina.“), că tenisul e un sport extrem de potrivit pentru canguri și că dragonilor le place ceaiul. Iar dacă ai timp, îți povestește de fiecare dată despre mini-autobuzul care se temea de întuneric și despre calul care locuia în bufetul unei bucătării, într-un pachet de hârtie. De fapt, lui Donald Bisset îi plac foarte mult caii. Chiar și cei imaginari, care trăiesc sub covor. E de ajuns să le desenezi câteva cuburi de zahăr pe o coală de hârtie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
o plimbare în oraș ? Dora nu răspunde nimic. Întrebările străinului sunt foarte logice. Acesta continuă să îi vorbească cu naturalețe, ignorând că ea nu răspunde. Se comportă de parcă ar cunoaște-o de când lumea. Nu vă este foame ? Am găsit la bufetul gării, care tocmai se închidea, o franzelă și niște cașcaval iar în rucsac am o sticluță de horincă maramureșeană care face bine la frig. Dar, nu mi-ați spus care este ținta călătoriei dumneavoastră prin fundul ăsta de țară... Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trebuia să orbecăi. — Vino-ncoace! a strigat Midori. Vocea s-a auzit dinspre partea dreaptă, așa că acolo era sufrageria, iar la capătul ei bucătăria. Casa era veche, dar bucătăria părea să fi fost de curând renovată: modulele noi de pe pereți, bufetul, chiuveta și robinetele sclipeau pur și simplu. Midori pregătea ceva, o oală clocotea pe foc și în aer plutea miros de pește prăjit. — E bere în frigider, mi-a spus Midori, întorcându-se spre mine. Ia loc până termin mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pus la o parte cât mi-am scos pantofii și am uitat să le mai iau. M-am strecurat la parter și am găsit cele zece fire albe zăcând în întuneric. Midori a scos un pahar înalt și îngust din bufet și a aranjat florile în el. — Îmi plac mult narcisele, a spus Midori. În liceu am cântat și eu o dată la o serbare cântecul Șapte narcise. Îl știi? — Da, bineînțeles. Pe atunci exista și o formație în școală și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]