KorAP: Find »[drukola/base=bulgar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...286 >

7,134 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

sfatul și cu aprobarea principelui, el instală încă doi episcopi cu scaunele în Belesbulne și Postolave, subordinați însă arhiepiscopului din Zagora, care arhiepiscop curând după aceasta găsi de cuviință a-și muta scaunul său de primat la Tîrnova, capitala regatului bulgar. După ce toate acestea se puseră la cale cu mulțumirea amîndoror părților, Ioannițiu iscăli și dete în mînile trimisului papei, a capelanului de curte Ioan, un document solemn pentru trecerea lui la catolicism, în forma unei bule de aur (chrysobolum), prin

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
EminescuOpXIV 99} apostolilor. După ce prin mila mântuitorului - zice el în hrisov - s-a înălțat domn și-mpărat al întregii Bulgarii și Valachii (Dominum et Imperatorum totius Bulgariae et Blaciae), cercetând cu de-amănuntul arhivele, a câștigat convingerea sigură că regii bulgari și bulgaro-romîni, deci atât predecesorii săi cei vechi, cât și de mai încoace, anume Simion, Petru și Samoil, și-au luat la suirea lor în scaun coroana și ungerea patriarhicească din sânul bisericii romane și din mâna urmașilor principelui între

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
al principelui orânduit la Roma, episcopul de pe atunci de la Brandizuber, anume Blasius, care, pentru a dovedi supusa plecare a domnu-său, adusese o samă de daruri pentru papa. Papa ascultă favorabil atât spusele trimisului său propriu, cât și acelea ale trimisului bulgar și hotărî să primească pe Ioannițiu în șirul regenților ordinari, recunoscîndu-l de rege al bulgarilor și românilor. El orândui pe preotul cardinal Leon di Santa Cruce să fie legat apostolic, ca să ducă lai Ioannițiu nu numai sceptrul de împărăție și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
propriu și nu i se puse împrotivă nici într-o altă privință, dar tocmai acomodarea aceasta a lui Vatatzes ațâța cu de prisos și provoca mai mult lăcomia lui Theodor. În vederea însemnatului spor de teritorii și a vecinătății cu regatul bulgar, împăratul Theodor Comnen (numit și Angelos) încheie alianță cu regele Bulgariei, Ioan Asan, intrând și în legături de înrudire cu el, adecă dând pe Maria, fiica nelegitimă [a] lui Asan, de soție propriului frate, Manoil Comnen. Dar această alianță nu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
să fie aspru descoperind aceasta, porunci să-l orbească, o pedeapsă și o măsură de precauțiune foarte obicinuită în împărăția bizantină în contra pretendenților la tron și a regenților răsturnați. Fratele lui Teodor, Manoil Comnen, bărbatul Mariei, fiicei nelegitime a regelui bulgar, uzurpă orașul Tesalonic, ocupă câteva provincii apusene, își puse titlul de împărat și despot, arogîndu-și astfel din propria lui putere neatârnarea deplină și rangul de împărat, lucruri pe care căuta să le dovedească mai cu samă prin întrebuințarea de scrisoare

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
toată forma; apoi îl câștigă aliat în război și izbutesc a căpăta de la cumanii doritori de luptă, nomadizând risipiți prin țară și petrecând ca venituri sălbatice, o considerabilă oaste auxiliară, pusă pe câmpul de război. Bine înarmați, împuterniciți prin ajutorul bulgar și cuman, latinii încep campania contra lui Vatatzes, la care ia parte și Asan în persoană. Agresiunea se începe întîi și întîi contra cetății Tzurulos, asaltată cu vehemență, dar și ținută cu statornicie de către viteaza garnizoană. Modul energic al împresurării

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cumintelui său mare domestic Andronic Paleolog și porni numaidecât să atace orașul Serrae, deși împăratul era înarmat abia pentr-o călătorie de inspecție, nicidecum pentr-o campanie în regulă. Orașul Serrae, odată important, dar făcut asemenea pământului de cătră regele bulgar Ioannițiu, nu mai avea de atunci încoace în partea din jos ziduri împrejmuitoare, ci numai în partea lui de sus avea un castel încins cu ziduri, bine apărat și-n stare de-a se-mprotivi, castel a cărui apărare fusese încredințată

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nu mai avea de atunci încoace în partea din jos ziduri împrejmuitoare, ci numai în partea lui de sus avea un castel încins cu ziduri, bine apărat și-n stare de-a se-mprotivi, castel a cărui apărare fusese încredințată căpitanului bulgar Dragota, care-ndealtmintrelea își avea scaunul la Melenik. Oastea simbriașă și holota împărătească, deși ușor armate și nedeprinse îndeajuns, pătrunseră cu toate acestea fără greutate în partea de jos a orașului și se mănținură acolo cu atâta succes încît cetățenii îi

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
după origine sîntem romei curați. Dar chiar în cazul când am trece de bulgari curați, împăratul romeic are totuși un necontestat drept de suveranitate asupra noastră. Fiul și urmașul împăratului Vatatzes, Theodoros Laskaris, a fost încuscrit de aproape cu regele bulgar Ioan Asan, iar fiica lui Asan, în calitatea ei de soție a lui 122 {EminescuOpXIV 123} Theodor, se numește și este la romei regentă. S-alergăm dar la împăratul romeic și să ne plecăm cerbicea sub domnia lui; căci jugul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cel bulgăresc. Spre nord recunoscură dominațiunea împăratului tarile cetăți Stumpium și Chotobos, ținutul Belebudium, orașele Skopia și Belnus și celelalte până la ținuturile Prilapos și Pelagonia, în fine orașele Neustapolis și Prosakos. Împăratul se îndatori printr-un tratat încheiat cu regele bulgar de-a se mulțumi cu această lărgire de teritoriu și de-a nu-și întinde mai departe granițele. Fiece oraș sau regiune adaos la romei primi veste formală despre aceasta prin scrisori proprii împărătești, întărite cu pecetea statului. Căderea orașului

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
principii erau încuscriți de aproape. Cu toate acestea Mihail luă hotărârea {EminescuOpXIV 124} de-a se folosi cu de prisos de moartea împăratului Vatatzes pentru a se întări pe sine însuși și anume pentru a recâștiga și readuce sub domnia bulgară toate orașele și ținuturile pe cari acest împărat le răpise de la romîno-bulgari și le adăosese împărăției romeice. Ocazia era favorabilă și ademenitoare, mai cu samă pentru că partea apusană a împărăției romeice era lipsită de orice trupe cum se cuvine și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Aceasta a fost soarta orașelor și castelelor Stenimachos, Pristița, Krycimos, Tzepaena, Achrides, Ustra, Perperakion, Krybus și Ephaim, cari, afară de cetatea Mniakon, ce se ținu statornică, căzură cu toate în mâna romîno-bulgarilor. Adecă apusul Împărăției romeice era presărat cu precumpănire de bulgari cari ca mai deunăzi se ridicaseră contra romeilor, fură siliți să se supună împăratului Ioan (Vatatzes), dar nu erau atât de dăscăliți în supunere până întru a-și înfrînge ura lor națională contra romeilor, ură care răsufla la orice ocazie

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
său general lângă râul Rigina, de unde făcu cu toate puterile preparative pentru realizarea scopului propriu al campaniei, luarea cetății Tzepaena. Principele sârbilor Uroș mijlocește pacea între romîno-bulgari și romei. Covârșitoarea putere a romeilor bătea la ochi și neliniștea încît principele bulgar Mihail, având grija unei așa de primejdioase vecinătăți, stătu totuși pe gânduri de pace, de rugă și mișcă pe socru-său, principele sârbesc Uroș, ce era-nsurat cu Anna, fiica regelui maghiar Bela IV, ca să ia asupră-i rolul de mijlocitor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
aceste împrejurări apăru cu tărie și succes în priveliștea politică un bulgar de condiție, Constantin Tichus, care întrecea cu mult pe conaționalii săi atât prin isteție deosebită cât și prin putere fizică. Deși se cobora numai pe jumătate din sânge bulgar, iar pe jumătate din sânge sârbesc, deci era foarte contestat de zavistuitori și adversari, totuși înțelese cum să câștige favoarea poporului de rând precum și a oamenilor de condiție și de distincțiune din țară și fu ales în fine, cu voia

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
activ pentru ca statul bulgaro-romîn să decadă, încet-încet însă neoprit. La aceste se mai adaose împrejurarea că, în urma pierderii încurînd a părții de țară curat românești din cuprinsul Macedoniei și a ținuturilor precumpănitor românești din munții Tessaliei și ai Emului, elementul bulgar câștigă preponderență în paguba celui românesc, își manifestă precumpănirea aceasta într-un mod simțitor și fu o cauză fundamentală mai mult de slăbire și de dezbinare, pe lângă factorii de căpetenie adunați până acu. Căsătorirea din nou și complicațiunile lui Constantin

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
soția regelui româno-bulgar Constantin Tichus. Veni la acesta solul împărătesc Georgie Acropolita cu propunerea de-a încheia nu numai un tratat de pace și de amiciție, ci de-a întemeia totodată o încuscrire, căci împăratul destina de soție pentru regele bulgar pe nepoată-sa Eulogia, ce fusese cununată mai înainte cu marele domestic Alexius Piles. Constantin primi la anul 1272 propunerea și astfel amândouă părțile confirmară noul tratat de pace, amiciție și căsătorie prin jurăminte solemne și regulară prin tratat și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
atitudine de mijloc, ca adică nici să recunoască espres uniunea îndeplinită, nici s-o combată sau s-o schimbe, {EminescuOpXIV 137} ci să atârne liniștit într-o egală distanță de părțile amândouă. Mai hotărât a fost refuzul califului. Toată misiunea bulgară era pentru el un eveniment și neașteptat, dar și ciudat, căci o asemenea misiune din Bulgaria nu venise niciodată la predecesorii săi; afară de aceea nu prea punea temei pe puterea nației bulgare, abia cunoscute și pierdute în umbra semiîntunericului, pentru

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Mai hotărât a fost refuzul califului. Toată misiunea bulgară era pentru el un eveniment și neașteptat, dar și ciudat, căci o asemenea misiune din Bulgaria nu venise niciodată la predecesorii săi; afară de aceea nu prea punea temei pe puterea nației bulgare, abia cunoscute și pierdute în umbra semiîntunericului, pentru a aștepta din parte-i vrun ajutor puternic. Deci nu crezu de fel aserțiunile ademenitoare și făgăduințele soliei și-i dete drumul în toată liniștea fără un rezultat care să satisfacă. Astfel

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
toată Romîno-Bulgaria. Puterea sa creștea văzând cu ochii, iar gloria sa acoperea originea, în orice caz uzurpatorie, a noii stăpâniri. Complicația lui Lachanas cu împăratul Mihail Paleolog și cu Ioan Asan precum și a acestuia cu Terteres. Uimitoarea ridicare pe tronul bulgar a unui om nou de ieri de alaltăieri, născut în stările cele mai de jos, făcu pe împăratul Mihail să nu se simtă la largul lui și-l umplu de mâhnire. Având grijă de a-și asigura posesiunea și ocupat

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
simtă la largul lui și-l umplu de mâhnire. Având grijă de a-și asigura posesiunea și ocupat cu luarea măsurilor cuvenite, acest monarh avea de gând să puie afară de orice cestiune câștigul de țări ce-l avea de la regatul bulgar, câștig întărit încă prin moartea lui Constantin și pe care împăratul voia să-l facă și mai durabil prin încuscrierea cu Lachanas. El puse să observe pe acest din urmă în ceea ce făcea și nu făcea, precum și-ncotro-i bătea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pe culmea cea mai înaltă a măririi omenești esterioare pe care se urcase. Avea de gând să-i deie uzurpatorului fiica sa proprie de soție, în orice caz însă numai atunci când uzurpatorul ar fi știut să-și manție domnia preste bulgari, pe de altă parte iar gândea la nestatornicia sorții, care e drept că poate da cele mai mari lucruri, dar și poate răpi ceea ce avuseși din capul locului; apoi mai socoti că virtutea singură face irevocabile bunurile câștigate și verosimilă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
atât de mult, încît nici nu-i va fi permis împăratului a se uimi de cel atât de repede ridicat, nici a avea milă de cel repede căzut. În mijlocul acestor cumpăniri de gânduri și față cu necesitatea de-a da bulgarilor un guvern solid, împăratul își adună sfătuitorii de încredere și se consultă cu dânșii despre întrebarea cui să-i ajute a veni la domnie asupra bulgarilor, lui Lachanas sau lui Ioan, fiul lui Mytzes; căci daca în favoarea celui dentîi militează

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pe când ea nu dorea o punere la cale decât pe baza rămânerii ei și a fiului ei, Mihail, la cârma statului, ea se convinse-n curând că împăratul are voința și hotărârea nestrămutată de-a se învoi numai rezervând coroana bulgară pentru Ioan Asan și soția lui. Pe de altă parte Lachanas nici voia s-audă vorbindu-i-se de renunțare la o domnie în a cărei posesiune parțială se afla. Deci Maria, făr-a mai ține în samă demnitatea ei, nesocotind

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
răsturna pe Maria. Dar și Lachanas dezvolta o activitate febrilă pentru a ținea piept cu năvălirea îndoită a tătarilor și a romeilor, din cari cei dentîi călcaseră deja țara iar cei din urmă erau așteptați. El solicită totodată favoarea maimarilor bulgari a căror ajutor îi părea folositor în campania viitoare. În genere își încordă toate puterile pentru a apăra o domnie, ce-i căzuse într-adevăr pe neașteptate, dar pe care prinsese hotărârea de-a o întări și asigura cu orice

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
aprinși de ură contra Mariei, hotărâră să scuture jugul ei, să predeie pe regină și pe fiu-său în mînile comandantului împărătesc și să primească de domn a lor pe Ioan Asan, căruia i se și cuvenea succesiunea pe tronul bulgar în puterea dreptului de moștenire. Maria, cum purcesese grea de Lachanas, a fost detronată într-adevăr și dusă în prinsoare la împăratul, carele tocmai picase la Adrianopol, de unde apoi ea fu pusă la opreală sigură. Asan și Irina sârguiră spre

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]