3,562 matches
-
regală doar pe ici, pe colo. A lăsat pe Băsescu în butoiul cu Murfatlar și România, pradă mai întâi comuniștilor, apoi mogulilor și acum emisiunii țigănosului cela de Turcărescu de la B1TV. După ce a golit cum se cuvine, tot vinul din butoi, cu tot cu drojdia aferentă, Băsescu a hotărât că trebuie, hâc, să-i plătească hâc, regelui consumația. Și a plecat precum Prâslea cel voinic pe mările lumii, și dăi și caută, însă a fost un timp priponit de chestii de serviciu tocmai
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
serviciu tocmai pe la Anvers. Regele Mihai rămas fără țară, conștient că lumea îl va blestema pentru că așa le va sugera Iliescu, și că Băsescu îl va numi trădător de neam și țară, pentru că l-a lăsat de unul singur în butoi, fără să-i mai dea și niscai colegi de pahar, s-a retras pe undeva pe la mama dracului luându-și ca ginere un sortiment oarecare de dudă ieșeană. Așa îi este acum veacul, mulți îl înjură, mai puțini îl conjură
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în salam, ce-și serveau nutrețul din ele. S-a făcut și o deratizare generală pentru a stârpi șobolanii ce se lăfăiau în voie în cămările și magaziile cu alimente și care, de multe ori, își găseau sfârșitul înecați în butoaiele cu murături, iar alții, mai îndrăzneți, nimereau și în castroanele majorilor. Militarii în termen erau pudrați cu DDT de la prohab în jos până la tălpi și în sus până la creștet, la fiecare două săptămâni. Prin curtea regimentului, vreun naiv putea să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
altceva! Toamna, după ultima coasă, gospodarii din satele de pe Valea Bistriței și a Siretului, care se ocupau în special cu cărăușia, în convoaie organizate, veneau în satele noastre și în cele vecine să se aprovizioneze pentru iarnă. Aduceau piatră, var, butoaie, vase din lut și unelte meșteșugite de ei și se întorceau cu fân, nutrețuri și lemn de diferite esențe: pentru construcții de case, pentru mobilă sau pentru foc. În această perioadă, și nu numai, drumurile erau împânzite de care cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
câteva minute, în pas alergător, au ajuns cu bine. În curtea din jurul atelierului, un fel de baracă din lemn, tencuită prin interior, deasupra căreia se vedea de la distanță cum iese fumul pe coș, cele mai multe obiecte erau formate din doage, adică butoaie, ciubăre, donițe albii de spălat rufe ș. a. m. d. Strecurându-se printre ele, câteșitrei au intrat, în coșmelia destul de încăpătoare, aproape în același timp. Dau nas în nas cu un bătrânel sfrijit și uscat ca un ardei capia ce atârnă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ale fiului lor Costel, la care adăugau fiecare alte și alte detalii cât mai picante, însă scoase din ureche. Când zăpada era înaltă până dincolo de genunchi, veneau la rând schiurile. Ca și patinele, și le confecționa singur din doage de butoaie vechi. Un caraghios, o arătare rară, de râsul lumii, ar fi acum un copil cu asemenea bazaconii legate de picioare, însă în timpul războiului, când copiii erau numai în grija mamelor, deoarece bărbații lor își petreceau toate cele patru anotimpuri în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
că, privită din stradă, uriașa curte din fața lor, în formă de careu, nu era decât un maidan în care erau îngrămădite, unele peste altele, sumedenie de obiecte fără valoare: cazane ciuruite, umplute până la refuz cu tot felul de alte vechituri, butoaie betegite din metal sau din lemn cu doage lipsă, oale sparte, sobe ruginite, somiere peticite, cu arcurile rupte și miros specific de putregai, într-un cuvânt tot felul de hârburi aruncate de locuitorii cartierului. Proprietara acestui ansamblu de locuințe, doamna
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
apăru pe neașteptate o ființă stranie de care se temea, o femeie zdravănă și vioaie însă puțin încruntată, care demult trecuse de șaizeci de ani, îmbrăcată în haine ponosite ca și cum ar fi ieșit dintr-o tăbăcărie, după ce a argăsit un butoi de piei. Nu era alta decât doamna Dan în carne și oase care, când îi văzu, îi și admiră: Bună ziulica! Ce frumos vă stă împreună! Parcă ați fi doi adolescenți, cât în glumă, cât în serios remarcă aceasta privind
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la un loc pe materialul din temelie așezat solid de noi cei ce am slujit școala; despre care nimeni nu-și va mai aminti nimic, tot așa cum nici noi nu știm nimic despre cei ce au pus primele doage la butoaie sau primele spițe la roți. Până și nepoții noștri ne vor uita! A uita e un lucru natural, firesc și chiar eficient. Cui i-ar folosi, spre exemplu, să țină minte cu ce fel de obiele sau cu ce fel
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ascultat știrile la galenă, a mâncat prune afumate la lozniță cu nucă tot afumată, cu turte coapte pe plită făcute de mine în ajun, adică de cu seară. Aluatul era făcut cu drojdie pe care o strânsesem în toamnă de pe butoaie în timp cât fierbea vinul și spuma de tescovină amestecată cu tărâța de făină de grâu și uscată. Tărâța era scoasă de la făina de grâu și făcută la râșniță de mine și de soră-mea Ileana. Tot la râșniță făceam
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
întregii perioade, astfel încât, în anul 1989 a ajuns să dețină doar puțin peste 4% din exporturile românești. În cadrul ei au ocupat un loc important produsele din lemn și derivatele lor, în special produsele finite și semifinite (furnir, placaje, celuloza, hârtie, butoaie, etc.) care la începutul anilor '80 au ajuns la o pondere de aproximativ 70% din totalul grupei. Un procent redus și în continuă scădere (de la 4,4% în anul 1950 până la 2,0% în anul 1989) a fost deținut în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
meu după moarte". Discursul în registru grav se litanizează, simulând o anumită logicizare superfluă. Până și lucrurile se transformă! Fabulația din Chrematistica lui Diogene nu face decât să sublinieze analogic, reiterativ, determinările din preajmă: Dacă pe piață au mare căutare butoaiele, sigur că toți vor construi butoaie până când din nou va fi nevoie de vin, dacă pe piață are mare căutare vinul sigur că toți vor planta vii până când din nou va fi nevoie de butoaie. Vinul vinde butoaiele butoaiele vând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
grav se litanizează, simulând o anumită logicizare superfluă. Până și lucrurile se transformă! Fabulația din Chrematistica lui Diogene nu face decât să sublinieze analogic, reiterativ, determinările din preajmă: Dacă pe piață au mare căutare butoaiele, sigur că toți vor construi butoaie până când din nou va fi nevoie de vin, dacă pe piață are mare căutare vinul sigur că toți vor planta vii până când din nou va fi nevoie de butoaie. Vinul vinde butoaiele butoaiele vând vinul. La Marin Sorescu, o parabolă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pe piață au mare căutare butoaiele, sigur că toți vor construi butoaie până când din nou va fi nevoie de vin, dacă pe piață are mare căutare vinul sigur că toți vor planta vii până când din nou va fi nevoie de butoaie. Vinul vinde butoaiele butoaiele vând vinul. La Marin Sorescu, o parabolă ca aceasta ar fi fost motiv de discurs jovial; Ioanid Romanescu întârzie în ironie. Persistă, la el, acea oscilație între două polarități caracteristică solitarilor și taciturnilor, sufletelor torturate de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mare căutare butoaiele, sigur că toți vor construi butoaie până când din nou va fi nevoie de vin, dacă pe piață are mare căutare vinul sigur că toți vor planta vii până când din nou va fi nevoie de butoaie. Vinul vinde butoaiele butoaiele vând vinul. La Marin Sorescu, o parabolă ca aceasta ar fi fost motiv de discurs jovial; Ioanid Romanescu întârzie în ironie. Persistă, la el, acea oscilație între două polarități caracteristică solitarilor și taciturnilor, sufletelor torturate de întrebări și soluții
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
căutare butoaiele, sigur că toți vor construi butoaie până când din nou va fi nevoie de vin, dacă pe piață are mare căutare vinul sigur că toți vor planta vii până când din nou va fi nevoie de butoaie. Vinul vinde butoaiele butoaiele vând vinul. La Marin Sorescu, o parabolă ca aceasta ar fi fost motiv de discurs jovial; Ioanid Romanescu întârzie în ironie. Persistă, la el, acea oscilație între două polarități caracteristică solitarilor și taciturnilor, sufletelor torturate de întrebări și soluții; se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și catedrala, situri pitorești precum parcul, locurile generatoare de mistere rămân în seama suspinătorilor retardatari. Departe de a pillatiza cămările la modul patriarhal, Brumaru se comportă ca agent "realist" al imediatității, aducând în prim-plan magazii de vechituri, vechi orologii, butoaie de motorină, robinete, lighene, ibrice, "cutii de cremă neagră de ghete", pompe de flit, balamale, cratițe, solnițe, samovarul, "păinjeni murați în lămpi cu gaz", "sticle de oțet în care s-au înecat furnici". Îl solicită, nu odată, melci, fluturi, dovleci
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pleacă, dar nu va putea niciodată părăsi de tot piața europeană. De ce nu se iau astfel de măsuri salvatoare ? Pentru că nu se vrea. Popoarele trebuie supuse, asemenea danaidelor din mitologia greacă (iar greacă !?), la pedeapsa eternă de a umple un butoi fără fund... Știința economică contemporană strălucește prin absența unor idei noi, rămînînd ancorată într-un trecut convențional, încurcată în propriile axiome și construcții tot mai fictive. Extrem de obedientă politic, manipulantă și manipulatoare, ea nu mai produce doctrine noi nici măcar în
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
vizibilă la tineri, le permite să se reînscrie într-o genealogie, chiar și atunci când a slăbit legătura cu țara de origine și cu părinții, cărora li se reproșează că au suportat pasiv umilințele și renunțările impuse de imigrație. În aceste butoaie cu pulbere prost stăpânite care au devenit suburbiile, identificarea cu palestinienii și cu toți cei care sfidează Occidentul este cea care, mai mult decât religia, îi face să regăsească onoarea pierdută a familiilor lor. Acțiunile spectaculoase ale eroilor cauzei palestiniene
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
program la fel, are inițiative, contestă, pînă aici să zicem că e bine. Dar partidul continuă să fie profund divizat, majoritatea celor care au tras tunuri la guvernare au plecat, ca și foarte mulți primari și parcă stă pe un butoi cu pulbere. În teritoriu e foarte multă dezarticulare internă, nu se lucrează la un sistem de alianțe și domnește o atmosferă de căprărie. Toate partidele noastre mari suferă de același principiu dominant: "dai banul, iei ciolanul", care exclude orice urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
siguri că lucrăm pentru a veni în întîmpinarea acestui nou Orient Apropiat și nu pentru a ne întoarce la cel vechi". Cine are urechi de auzit să audă... Acest Orient Apropiat sau Orient Mijlociu Extins s-a transformat într-un butoi cu pulbere, cu lupte interconfesionale și interetnice ca-re au făcut deja sute de mii de victime, mai mul-te decît genocidul din Rwanda, cu participarea directă a armatelor occidentale, inclusiv cele ale N.A.T.O. Așa cum am văzut, pentru Washington nu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
alta, relansând sentimentul de privațiune și de pauperizare psihologică. Astfel, societatea dorinței ne îndepărtează cu atât mai mult de starea de plenitudine, cu cât tot ea înmulțește ocaziile plăcerii. Mizeria abundenței, obsesia Peniei: sub Edenul abundenței se ascunde un nou butoi al Danaidelor orchestrând nesfârșita frustrare a tuturor. Un neotragism a pus stăpânire pe viețile noastre: tragismul „satisfacției etern nesatisfăcute”24. Contexul economic și social s-a schimbat, ideea „ororii” consumeriste își continuă drumul. Ea este sistematic exprimată, cu mai multă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a avut o contribuție importantă pentru reputația cinicului - dar și contra ei! Cu părul lung, bărbos, desculț, cu traista pe umăr și toiagul în mână, cu o mantie înfășurându-i de două ori trupul care cam mirosea, nu departe de butoiul - mai degrabă o amforă, butoiul fiind o invenție de-a galilor... - în care-și petrece toate nopțile, Diogene bate străzile Atenei cu un felinar aprins în mână în plină zi, rotindu-l în juru-i, luminând cu el fețele trecătorilor și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pentru reputația cinicului - dar și contra ei! Cu părul lung, bărbos, desculț, cu traista pe umăr și toiagul în mână, cu o mantie înfășurându-i de două ori trupul care cam mirosea, nu departe de butoiul - mai degrabă o amforă, butoiul fiind o invenție de-a galilor... - în care-și petrece toate nopțile, Diogene bate străzile Atenei cu un felinar aprins în mână în plină zi, rotindu-l în juru-i, luminând cu el fețele trecătorilor și adăugând că este în căutarea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
începând cu cvadruplul remediu. Dovadă, evident, faptul că, în ciuda riscurilor, reducerea complexului la simplu produce uneori cele mai bune efecte... Discursul epicurian despre dorințe figurează, într-adevăr, printre paginile clasice, alături de câteva pasaje obligatorii: sfera parmenidiană, râul heraclitean, felinarul și butoiul lui Diogene, alegoria Peșterii platoniciene, măsura aristoteliciană, îndoiala pyrrhoniană etc. Epicur face așadar deosebire între dorințele naturale și necesare, cele naturale nenecesare și cele nenaturale nenecesare. Toate pot fi efectiv clasate în una dintre cele trei rubrici. Niciuna nu scapă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]