4,246 matches
-
un Nicolae Steinhardt, atunci titlul pus cărții sale despre suferință, Jurnalul fericirii, ne-ar bine dispune ca aflîndu-ne în fața unui iad distractiv (era de un comic debordant mărturisește Nicolae Balotă interpretarea, în celula de la Jilava, a piesei lui Eugen Ionescu Cîntăreața cheală de același... fericit Steinhardt; de altfel, amintitul memorialist recunoaște că "n-am rîs niciodată cu mai multă poftă decît în anii siniștri ai tiraniei staliniste"). Dacă nu ar subînțelege drama sublim-tragică a martorului anticomunist din Piața Universității, în 1990
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
număr. În care timp, Radu Varia nu contenește să-și fotografieze ilustra soție, ca și cum ar (am) asista neîntrerupt la una din mirobolantele ei acute. Totul reintră în normal, cînd imperioasa divă începe să cînte. Ce-a fost asta? Trucul marii cîntărețe, mimînd insignifiantul om de ordine? Extazul? Inegalabila voce. Dezarmant de originală și această carte a lui Ernst Jünger, acum în librării: Droguri și extaz (de unde și parafraza din incipitul nostru). Scrisă de matusalemul literelor germane pe la optzeci de ani! După
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
altfel, nefiind fan al genului lejer, vocea aceea aproape inumană îmi părea de fapt a nimănui, pierdută, cum era, în turbionul topurilor. Pînă la showul televizat de-acum un an. Pînă la cel consumat recent. Mai ales acesta. În care cîntăreața cea fără corp în anii '90 avea în sfîrșit un corp... Ce corp! One man show-ul enigmaticei se transforma, în pupilele-mi dilatate, într-o euforie nu atît de dementă ca-n acei ani, oricum euforie. Vedeam cum o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ar putea fi cheia înțelegerii abilității sale de a comunica nemijolcit prin artă să, rămâne constant un paradox care îi întâmpină pe cei care cercetează biografiile minților creative. Un semnificativ exemplu îl constuie prima etapă a relației lui Verdi cu cântăreața Giuseppina Strepponi, o femeie care ocupă un loc important în oricare dintre biografiile compozitorului. După ce în primă fază cei doi au constituit un parteneriat, ea și Verdi au manifestat un deosebit curaj de a se afișa împreună în mod deschis
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a început în Octombrie 1843 și tot atunci Verdi a început să compună muzică. Acum interferență să cu Piave a devenit dura și insistența. Cerință de a avea personajul principal en travesti fusese deja luată în calcul. Cea mai importantă cântăreața la Teatro La Fenice era la timpul respectiv Sophie Löwe (care mai târziu a devenit Principesa de Liechtenstein). Piave a prevăzut pentru ea un tradițional final de scenă cu un Rondo al primadonei. Reacția lui Verdi a fost tăioasa: "Per
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
francez, Léon Escudier, Verdi scria: ” Ce idee grozavă ar fi sa montam Atiilla la Grand Opéra din Paris”. Libretul a continuat să sosească cu mari întârzieri din vina lui Solera, deoarece acesta se mutase în capitala Spaniei din cauza soției sale, cântăreața Teresa Rosmira, care rupsese contractul cu Teatrul La Scală. Libretisul era atât de adânc înglodat în datorii încât până la urmă ultimul act al operei nu le-a mai trimis deloc. Verdi a decis să îi ceară lui Francesco Maria Piave
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
voinți. În schimb, Lady Macbeth, are mai multe ocazii să și dezvăluie individualitatea să specifică și poate unică, în cavatine, arii, cântecul de pahar și scenă nebuniei”. Insistența lui Verdi că rolul Lady Macbeth trebuie să fie interpretat de o cântăreață cu o tonalitate deformata, chiar urâtă, depășea în timp cu mult uzanțele epocii sale. Cand soprana Tadolini a fost distribuită în rolul Lady Macbet, Verdi se plângea: «La Tadolini ha troppe grandi qualità per fare quella parte! La Tadolini ha
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cu personajele prinicpale. Mai existau cântăreți cu roluri minore și corul. Aceasta este încă una din rațiunile pentru care Luisa Miller se prezintă așa cum se prezintă (mult diferită de piesă Kabale und Liebe). Cammarano nu a putut să găsească o cântăreață pentru rolul Lady Milford, așa că a preferat să elimine personajul cheie din piesa lui Schiller și să o înlocuiască cu o mezzo soprana numită Federica. chiar dacă această hotărâre s-a făcut în detrimentul operei. Verdi și-a exprimat regretul pentru această
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
pentru a răzbuna onoarea familiei și pe tatăl ucis. În timp ce Leonora se ascunde, Preziosilla, tânăra boemiană, observă vicleșugul, dar nu spune nimic care să o trădeze. Carlo și tovărășii lui asculta propunerile Preziosillei care, folosindu-se de talentul ei de cântăreață, încearcă un mic negoț în calitate de agent de recrutare (Al suon del tamburo). După ce a descris în cele mai nostime culori războiul care este pe cale să izbucnească în Italia, ea îi citește în palmă lui Carlo, căruia îi spune că nu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ani, de la Messa da Requiem (Manzoni Requiem); ultima să opera Aida își avusese premieră în 1871 iar Wagner devenise între timp cunoscut în Italia; ce fel de muzică ar putea produce acum bătrânul 438 Maestro din Busseto? Blanche Roosevelt, o cântăreață și scriitoare americancă, care vizită Italia la vremea respectivă, a imortalizat scenă în scrisoarea sa dela “Otellopolis” din 5 Februarie 1887, descriind tensiunea crescândă din orașul Milano, cum fiecare om s-a trezit dis de dimineață, în jurul orei 5, cum
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Își văruise obrazul era albastră, buzele și nările și le spoise cu o vopsea violetă, părul și-l poleise, presărându-l cu o pulbere de aur, iar ochilor le trăsese jur-Împrejur largi cearcăne negre-vinete ce-i dădeau o Înfățișare de cântăreață sau de dănțuitoare”1. Înveșmântat fără cusur, În frac albastru sub mantia de seară, cu „orchideea la cheutoare”, Aubrey de Vere, prin superbia lui vestimentară, descinde ca dandy din stirpea lui Baudelaire și nu, așa cum sugerează naratorul, din aceea a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
comerț care se efectua de cele mai multe ori cu produse de lux". Vezi V. Gordon Childe, Făurirea civilizației, Editura Științifică, București, 1966, p. 53. 291 Iată un exemplu de care vorbește Stanley Jevons: "Cu câțiva ani în urmă, Mademoiselle Zelié, o cântăreață de la Teatrul Liric din Paris, ...a dat un concert în Insulele Society. Pentru o arie din Norma și alte câteva cântece, ea urma să primească a treia parte din încasări. După numărare s-a constatat că partea cuvenită ei era
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
prințesa Diana) care au mărturisit că suferă de o tulburare de nutriție. La începutul anilor 1980, când foarte puțină lume știa cât de frecvente sunt aceste probleme, întreaga opinie publică din Statele Unite a fost șocată să afle că o faimoasă cântăreață și prezentatoare de televiziune, Karen Carpenter, a murit în urma complicațiilor medicale determinate de o anorexie nervoasă. În ciuda caracteristicilor comune, există diferențe de personalitate întrei cele două categorii. Principala trăsătură distinctivă este faptul că anorexicii reușesc să nu se mențină la
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Orice aserțiune, orice apreciație scrisă sau tipărită poate cauza pagube cuiva. Dar un zugrav nu are talent, își espune tablourile ș-o constatăm aceasta prin critică tipărită? Proces de despăgubire. Nu-și poate desface tablourile; l-am discreditat. Dar o cântăreață n-are glas și o arătăm aceasta? Proces de despăgubire; nu se poate angaja; am discreditat-o. Dar o bancă angajează banii clienților ei în afaceri problematice ori hazardate; o descoperim? Despăgubire, căci nu mai poate face treburi. Și așa
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
grupului atingînd originalitatea individului? În oralitatea populară, iacobinul adulmecă organicul, arhaismul, instinctualul, suspecta apropiere a ascunzișurilor comunitare. De aici provine acest conflict intim la iacobinul Stendhal, împărțit între Franța republicană a prietenilor săi ideologi și Italia monarhică a actrițelor și cîntărețelor de operă, între matematică și temperamentele puternice, între virtute, care aparține scrisului, și virtù, care ține de partea orală. Beyle evocă cu dezgust, în jurnalul său, "fatalul triunghi care se întinde între Bordeaux, Bayonne și Valence, unde nu se știa
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
argint (1979) coboară până la nivelul unei publicistici fade. Opera cea mai izbutită e romanul Recviem pentru Maria (1986), în care, bazându-se pe date arhivistice și pe amintirile contemporanilor, pe intuiție și invenție, pe real și convențional, prozatoarea reconstituie destinul cântăreței de operă Maria Cebotari. M. și-a exersat cu succes pana și în domeniul literaturii pentru copii: Prietenii mei (1959), Revedere (1964), Flori de dumitriță (1967). Publicistica și-a adunat-o în volumul Pașii vremii (1975). SCRIERI: Meleag nesupus, Chișinău
MALEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287970_a_289299]
-
din Iași, pe care a absolvit-o în 1863. În anul următor se căsătorește cu profesorul universitar Ștefan Micle. Din această căsătorie s-au născut două fete: Virginia, poetă, căsătorită cu Eduard Gruber, și Valeria, care va deveni o apreciată cântăreață de operă, sub pseudonimul artistic Nilda. În 1874, la Iași, îl reîntâlnește pe Mihai Eminescu, pe care îl cunoscuse cu doi ani înainte la Viena și de care se va atașa printr-o afecțiune ce îi va marca în chip
MICLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288102_a_289431]
-
unde R. se transformă în apărător necondiționat al eroinei sale, a cărei idealizare excesivă atacă rezistența estetică a scrierii, dându-i o alură excesiv sentimentală și melodramatică. Definită ca o „Madame Bovary într-o societate totalitară”, Platonia este o fostă cântăreață de operă care încearcă să își vindece egoul ultragiat de câteva iubiri eșuate prin refugiul în muzică și în cele din urmă în moarte. În ficțiunea autobiografică Viața pe fugă (1998), incitantă se arată mai ales analiza stărilor psihologice ale
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
să facă o selecție severă a trăirilor proprii, să relateze „fără prejudecăți”, „cu ochii unui străin”, „cu bestialitate” chiar, ceea ce are comun cu cititorii, și anume nu ce e bun în el, fiindcă ar fi convențional. Relatarea autobiografică a Galiei, cântăreața de la restaurantul bucureștean „Rai”, se conformează acestor precepte. O Moll Flanders, în fond, ea își povestește viața marcată de o sexualitate precoce, frenetică, multă vreme la limita maladivului, izvor de suferințe fizice și morale nesfârșite. Romanul nu alunecă totuși în
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
a fura”. Descrierea abjecției și promiscuității include, în spirit umanitarist, situații învederând în sufletele declasaților licăriri de generozitate, de omenie: Creața, „femeie stricată”, duce, în fiecare zi, hrană, la închisoare, celor ce o frecventaseră; audiind întâmplător un concert al unei cântărețe pe care o prădase, Lixandru, mișcat de arta acesteia, se autodenunță. SCRIERI: Hotel Maidan, cu desene de Eugen Drăguțescu, București, [1935]. Repere bibliografice: Erasm [Petru Manoliu], „Hotel Maidan”, „Credința”, 1935, 599; Ștefan Roll, „Hotel Maidan”, DMN, 1935, 10 394; Mihail
STOIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
de muzică vocală și instrumentală, ai cărei elevi, conduși de I. A. Wachmann, au interpretat, un an mai târziu, opera Semiramida de Rossini, punând astfel, la noi, bazele spectacolului de operă. Printre elevele acestei școli se afla și Eufrosina Popescu, cântăreață de operă ce va deveni celebră sub pseudonimul Marcolini. În istoria culturii și a literaturii românești S.F. rămâne deschizătoare de drumuri, datorându-i-se mare parte a reușitelor teatrului românesc din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Repere bibliografice
SOCIETATEA FILARMONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
J.N. Manzatti, Silvia Cinca, Luciana Stoicescu, Teofil Sporea, Cristian Bălan, Gabriel Diradurian sau articole, de cele mai multe ori nesemnate, despre Emil Cioran (Confesiunea sfinxului, Mircea Tudoran, Ce mai faci, domnule Cioran?), Mircea Eliade (Mircea Eliade și eternitatea), Eugen Ionescu (Petru Comarnescu, „Cântăreața cheală”, Gheorghe Dinu, Eugen Ionescu, un mit în viață, Sub cupola Academiei Franceze), Aron Cotruș, Constantin Virgil Gheorghiu, Vintilă Horia, Bujor Nedelcovici. Din 1987 spațiul acordat literaturii și artei se reduce la „Propilee literare și artistice”, devenită „Propilee literare”, dar
UNIVERSUL LIBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290364_a_291693]
-
Fie bătrână și urâtă, fie tânără și frumoasă, fie mireasă, fie moartă, aceasta reflectă ipostazele „aproapelui” iubit: amantă, soră, fiică, mamă etc. Chiar mama protagonistului ilustrează același proteism: este bătrână sau tânără, bună sau rea, frumoasă sau urâtă, cârnățăreasă, farmacistă, cântăreață etc. Obsesie mai veche a autorului, motivul „viața este vis” se răstoarnă și el în „visul este viața”, favorizând valențele alegorice ale narațiunii. Secvențele dau impresia unei curgeri cinematografice a faptelor, ca într-un film de factură onirică. Orizontul preocupărilor
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
viața reală putem asemăna faptele întâlnite în această poveste? 8. Ce învățătură se poate desprinde din această întâmplare? PRIMĂVARA -expresii frumoase vine cu mândrul alai peste crânguri și poieni; odată cu păsările vin și florile-n câmpie; primăvara este pictoriță și cântăreață; zăpada a-nceput războiul cu soarele și acesta o săgetează cu razele lui de foc; foșnet de mătase al aripilor obosite; fir de ghiocel plăpând; cântec îngânat de vânt; zumzet viu prin zarzări; crengi de floare pline; bănuți de păpădii
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
Tragismul nu exclude ludicul poeziei „de mahala”, în linia Miron Radu Paraschivescu - Tudor Arghezi - Ion Barbu: inventivitate lingvistică debordantă, plăcerea cuvântului popular, argotic sau arhaic, plăcerea licențiosului, a impudorii, dar și a etalării limbajului, gustat în gratuitatea sa truculentă (Părintească, Cântăreața Iosefina, Eufemia ș.a.). Versurile din Boala de origine divină (1970) și din Jurământul de sărăcie, castitate și supunere (1972) precizează direcția poeziei pe care o scrie M., încă nedesprinsă complet de sub tutela universului stănescian: suferința concretului, feminitatea chinuită de un
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]