3,622 matches
-
spre Tine Doamne coborând urcând infernul rai infern călcând e câmpul plin de bucurie văd cum lampioane se aprind pe rând mi-e pasul gol și plin de vânt și cânt prin cuiburi pline-goale dans de lup spre luna plină cânt prin trup de vânt în viața mea a coborât o umbră și-mi umple cornul lunii când spre steaua rară desenez cântând cinci colțuri centrul dispare în cuvânt prin vântul care fură geometrii râzând mi-e dor a fi și
PLIN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342036_a_343365]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > CÂNTUL TOAMNEI Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Când m-am trezit în zori ploua. N-a mai plouat demult. Stropi mari, albaștri, - lacrimi calde - se rostogoleau și-n cânt sacadat îmi
CÂNTUL TOAMNEI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342034_a_343363]
-
Poeme > Rasfrangere > CÂNTUL TOAMNEI Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Când m-am trezit în zori ploua. N-a mai plouat demult. Stropi mari, albaștri, - lacrimi calde - se rostogoleau și-n cânt sacadat îmi șopteau: „e toamnă iar, e toamnă iar“. O, de necrezut!... cum timpul a trecut! „Ascunde-ți lacrima și-ascultă cântul toamnei... ploaia curgând, ca un șirag de perle, din ochi melancolici izvorând“... (așa-mi șoptea un gând) Și
CÂNTUL TOAMNEI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342034_a_343363]
-
trezit în zori ploua. N-a mai plouat demult. Stropi mari, albaștri, - lacrimi calde - se rostogoleau și-n cânt sacadat îmi șopteau: „e toamnă iar, e toamnă iar“. O, de necrezut!... cum timpul a trecut! „Ascunde-ți lacrima și-ascultă cântul toamnei... ploaia curgând, ca un șirag de perle, din ochi melancolici izvorând“... (așa-mi șoptea un gând) Și-n ritmul sacadat al ploii m-am strecurat - și-am început să cânt; „e toamnă iar, e toamnă iar și n-am
CÂNTUL TOAMNEI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342034_a_343363]
-
zori. Ploua... pe cerul palid zbor alb - și țipăt de cocori. Risipă de lacrimi, de pași osteniți și-amurg violet, pe prag de gând s-au așezat. Stropi mari, albaștri, se rostogoleau... - pe strune de suflet - și viorile toamnei înfiorate... cântul sacadat îmi însoțeau! Risipă de gânduri, de cânturi, de ploi... și - lacrimi cenușii - pe cărările-mi pustii... pustii, doar „Cântul toamnei“ cu ochi ruginii, ruginii... Referință Bibliografică: Cântul toamnei / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1037, Anul III
CÂNTUL TOAMNEI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342034_a_343363]
-
țipăt de cocori. Risipă de lacrimi, de pași osteniți și-amurg violet, pe prag de gând s-au așezat. Stropi mari, albaștri, se rostogoleau... - pe strune de suflet - și viorile toamnei înfiorate... cântul sacadat îmi însoțeau! Risipă de gânduri, de cânturi, de ploi... și - lacrimi cenușii - pe cărările-mi pustii... pustii, doar „Cântul toamnei“ cu ochi ruginii, ruginii... Referință Bibliografică: Cântul toamnei / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1037, Anul III, 02 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
CÂNTUL TOAMNEI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342034_a_343363]
-
pe prag de gând s-au așezat. Stropi mari, albaștri, se rostogoleau... - pe strune de suflet - și viorile toamnei înfiorate... cântul sacadat îmi însoțeau! Risipă de gânduri, de cânturi, de ploi... și - lacrimi cenușii - pe cărările-mi pustii... pustii, doar „Cântul toamnei“ cu ochi ruginii, ruginii... Referință Bibliografică: Cântul toamnei / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1037, Anul III, 02 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CÂNTUL TOAMNEI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342034_a_343363]
-
mari, albaștri, se rostogoleau... - pe strune de suflet - și viorile toamnei înfiorate... cântul sacadat îmi însoțeau! Risipă de gânduri, de cânturi, de ploi... și - lacrimi cenușii - pe cărările-mi pustii... pustii, doar „Cântul toamnei“ cu ochi ruginii, ruginii... Referință Bibliografică: Cântul toamnei / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1037, Anul III, 02 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
CÂNTUL TOAMNEI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342034_a_343363]
-
vrut troienit «cu drag de aduceriaminte». Azi mulți vor să aibă amnezie, fiindcă își amintesc prea des de lucruri necugetate.” Mareași moartea: „În testamentul literar «Mai am un singur dor», eul liric eminescian și-a dorit marea aproape. «Asprul meu cânt» nu-i perturbă liniștea. Azi oamenii au talazurile în ei și izbirile necontenite îi fac să se simtă stabilopozi, deci pietre cu duritatea acestora.” PLOPUL I-am fost martor îndrăgostitului ce-a așteptat «o șoaptă de răspuns», pentru a se
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
crapă, zbateri induse. Tot caut, sau mă întreb unde e Graalul De Dumnezeesc sânge plin? Să-l păzesc, să-l respect pe divin Așa cum la slujit Parsifal și Lohengrin. Lacrimi ascunse în fum de țigară Furia mă-neacă cu sângele cânt. Peste albastru se cerne pământ Dar este iarnă și scutur doar vânt. Mă iartă Tu Doamne de păcate, Ce le urmez mergând spre moarte! Referință Bibliografica: Mă iartă Doamne / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1063, Anul III
MĂ IARTĂ DOAMNE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342216_a_343545]
-
La 10 ani merge la Câmpeni, găzduit de familia Șuluțiu, cu fiii căruia va lega o prietenie pe viață, unul dintre ei fiind chiar biograful său de peste ani- Iosif Sterca Șuluțiu! Aici urmează “cursurile primare, cititul, socotitul, istoria și geografia, cântul și desenul, regulile moralei și ale bunei cuviințe”. Aici îl are ca dascăl pe Moise Ioanette. După terminarea școlii din Câmpeni, împlinind vârsta de 13 ani, în toamna anului 1837, făcând drumul cu căruța de la Vidra de Sus, tatăl său
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]
-
de împreuna lor pătimire. În felul acesta ei, în Biserica lui Iisus Hristos, atrag atenția în chip explicit asupra identității euharistice și comunitare a morții lor. "Jertfelnicul este gata, spune Sfântul Ignatie, voi ajunge prin dragoste în corul îngerilor, sa cânt Tatălui, în Hristos Iisus." La rândul ei, Biserica care se zidește în jertfă și cântare euharistică, răspunde în același ritm frățesc, cu râvna ei spre Iisus Hristos, împlinind cererea mucenicului și recunoscând dimensiunea sacramentală a jertfei sale. Martirul Sfântului Alexandru
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341723_a_343052]
-
troienit «cu drag de aduceriaminte». Azi mulți vor să aibă amnezie, fiindcă își amintesc prea des de lucruri necugetate.” Marea și moartea: „În testamentul literar «Mai am un singur dor», eul liric eminescian și-a dorit marea aproape. «Asprul meu cânt» nu-i perturbă liniștea. Azi oamenii au talazurile în ei și izbirile necontenite îi fac să se simtă stabilopozi, deci pietre cu duritatea acestora.” PLOPUL I-am fost martor îndrăgostitului ce-a așteptat «o șoaptă de răspuns», pentru a se
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
Publicat în: Ediția nr. 556 din 09 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I. Părăianu LA MARE În nemărginirea albastră se ivește calota solară . Valurile limpezi tremură mărunt . La țărm o pasăre solitară își mestecă-n gușă un cânt . Soarele se ridică ; razele-i mângâie plaja . Apar nudiștii ; se ung cu nămol . Unul mai rotofei își pune din trestie coarne. De departe apare, așa, ca un bivol . E ora ultravioletelor . Cu o tandrețe greu de descris, ele pipăie ploapele
LA MARE, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341939_a_343268]
-
suflet intens trăitor și de aceea, bardul de la Mircești, a spus cu mândrie: „Românul e născut poet”. De-a lungul timpurilor, românii și-au topit durerile, oprimările impuse de călcătorii de țară dar și de trădătorii de neam apelând la cântul popular, la doină, fie ea de haiducie, de jale sau de dragoste, la balade pe care culegătorii de folclor le-au adunat cu migală. Aceste nestemate reale și de neprețuit s-au constituit în izvoare de inspirație pentru poeții și
ÎN OGLINDA FABULEI ŞI A PAMFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341953_a_343282]
-
caz, nici haz, la schimbarea de macaz! • Eu am bătrânețea mea, n-am nevoie de a lui..." • Menestrel la curțile din spate (Nae Cernaianu). • Un semidoct decăzut..? Un sfertodoct! • Capacitatea omului de a fi stupid este nelimitată... • Cunoști pasărea după cânt și omul după cuvânt (variantă). • Șoarecii se tem de femei mai mult decât se tem femeile de șoareci..? • Problema evreiască exista nu pentru că există evrei, ci pentru că există antisemiți (Sartre). Nici un căpitan nu-și abandonează vasul care nu se scufunda
ZICERI (35/36) O FAPTA BUNĂ & DACĂ TĂCEAI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342348_a_343677]
-
în suflet, urmându-și menirea... Din mâncarea-i duse celui de pe cruce - Haide și mănâncă! Spuse cu glas dulce. Și, minune mare, El se cobora, Mângâia copilul, mânca și zâmbea! De lumină multă se umplea tot locul. Povesteau atâtea! Râsul, cântul, jocul, Erau minunate. Apoi se oprea Și pe crucea-i singur înapoi urca. A urcat o treaptă astfel către rai E prietenia, ce curat o dai! Seara-l căutară, tare s-au mirat Că-n sfânta clădire era încuiat - Ce-
SUFLET CURAT de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342395_a_343724]
-
dulce strângere de mâini,/ Un tremurat de gene ... Poetul simte că iubirea pleacă, neputând fi înlocuită cu alta și regretul este redat cu sfâșierea ființei, în poezia S-a dus amorul ... : „S-a dus amorul, un amic/ Supus amândurora,/ Deci cânturilor mele zic/ Adio tuturora/ Uitarea le închide-n scrin/ Cu mâna ei cea rece,/ Și nici pe buze nu-mi mai vin,/ Și nici prin gând mi-or trece./ Atâta murmur de izvor,/ Atât senin de stele,/ Și un atât
163 DE ANI DE LA NASTEREA LUI EMINESCU de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342343_a_343672]
-
să se aștepte ca cineva să exclame: vai, astăzi te-ai îmbrăcat! Ne place să ne știm totdeauna îmbrăcate frumos, cu veșmintele cele rare, extrem de prețioase..., ne place să constatăm că El poartă în cutiuța muzicală a aspirațiilor Sale același cânt sublim care-i amplificase toate vibrațiile inimii din ziua când privirea i se oprise, preț de mai multe eternități, pe un chip peste care era hotărât Să-și reverse Lumina. Tu știi că povestea cănuței nu-i numai o poveste
DRAGA MEA PRIETENĂ de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342432_a_343761]
-
cu o forță extraordinară de expresie. Soprana are un glas special, lucrat, dar lucrul s-a făcut pe un suport deja existent, pentru că Irina are ceva în interior, se simte la momentele cheie, nuanțe fine, un gen de puritate a cântului cum rar întâlnești, mai ales în aceste vremuri. Vineri seara, Irina Iordăchescu a reușit să producă noi emoții publicului prezent în sală, prin freamătul său interior, dar mai mult prin calitățile sale vocale care au încântat un public ce a
REGAL LA OPERA de MIHAELA DORDEA în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342479_a_343808]
-
mult mai serioase decât păpușile și celelalte jucării copilărești. Poate că a descoperit cel mai frumos joc din lume, pe care ține să ni-l împărtășească: „Mi-ai zis / că sunt bolnavă / pentru că stau / într-o poădure / de versuri / și cânt / cuvinte / mănând salate / din strofe / îmi răcoresc fruntea / pe silabe de izvor / nu mă supăr // sunt bolnavă / de poezie” (Sunt bolnavă de poezie). Ana Maria a părăsit și teatrul naturii - imensul câmp - atât de generos - care i-a fost leagăn
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
mărturisire a tinerei autoare. Iată și cum se vede autoarea în câmpia literelor contemporane: „desenează pe cer / semne verzi / de exclamare / joacă Ața / cu rima / încrucișată / sari coarda / la mijloc de vers alexandrin / eu dansez în ritm / de strofe albe / cânt arpegiu / din elegii / dorm cu sufletul / pe haiku / visez / poezii într-un vers” (Alegerea îți aparține). Spiritul ludic nu i-a dispărut cu desăvârșire Anei Maria, ea încă se joacă de-a cuvintele, construiește, brodează rime, e inventivă, e inspirată
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > "TRESALT ȘI CÂNT" "IUBIRE, TU!..." Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1802 din 07 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului TRESALT ȘI CÂNT Tresalt și cânt. Și inima mea cântă râzând de fericire c-a putut să lupte ca să nu fie înfrântă când moartea peste ea s-a abătut. Sunt bucuros că bolta mea-i senină și pe pământul meu cresc numai flori, că lumea îmi
TRESALT ŞI CÂNT IUBIRE, TU!... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342603_a_343932]
-
Se-ngroapă vise și regrete Și-ți amintești ca ai iubit Se mai zăresc în depărtare -In zboruri spre necunoscut- Cârduri stinghere de cocoare Fără prezent, fără trecut... În foșnetul ce-l poartă vântul Peste oceanul împietrit Mai deslușesc nostalgic cântul Ce-l îngâna un pribegit Misterios în joc de umbre Se strâng vibrații ce au sens S-alunge gândurile sumbre Născute în trecutul dens Imaginația ascunde Trăiri ce nu s-au consumat Atunci când legile imunde Au condamnat un exilat Cad
CAD FRUNZE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342625_a_343954]
-
să-admir fără de teamă de vreo dezamăgire superba înnoire a codrilor de-aramă. Sunt fermecat. Adie prin crengile uscate de-atâtea ierni ciudate,un vânt ce le reînvie și-o sfântă armonie tot trupul mi-l străbate când din dorinți brumate cânt plin de bucurie. O tandră tinerețe îmi mângâie ființa. Îmi văd arzând voința și nu mai simt tristețe. Alung,dar cu blândețe,durerea,suferința și las ca biruința noi zboruri să învețe. Ce s-a-ntâmplat,o,Doamne,cu mine
SUNT FERMECAT ATUNCI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342609_a_343938]