2,091 matches
-
până nu mai aveau nicio putere ca, În final, să-și dea sufletul. Pe mine mă impresionau poveștile ei și din ele extrăgeam pilde și poveți pentru mai târziu. Ea avea și o livadă cu pomi fructiferi În care mă cățăram În fiecare zi În câte unul să culeg fructe Încă necoapte și În care Îmi agățam de fiecare dată, rochia. Pășesc pe drumul care duce spre ulița copilăriei cu bucuria revederii locurilor natale...parcă inima Îmi iese din piept datorită
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cealaltă, de flori de piatră, Încă Înflorite (când locuia mama aici, aleea era străjuită În ambele părți de călțunași mirositori) și admir grădina de flori: cârciumărese În toate culorile, dalii pitice albe, galbene și roșii, trandafiri Încă Înfloriți și zorelele cățărate pe stâlpii de la verandă.Casa este Îngrijită de sora cea mare cu soțul ei care sunt la pensie și cărora le place foarte mult aici. Mă Întâmpină amândoi În curte, la masa așezată sub un nuc (doar unul a mai
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
stâlpilor debarcaderului, săriră pe el, și desfășurară un fel de punte rudimentară, al cărei plan înclinat acoperi partea din față a plutei. Omul se întoarse la mașină și se urcă în ea, în timp ce șoferul punea motorul în mișcare. Mașina se cățără încet pe povârniș, se profilă o clipă pe cer, apoi se înclină către fluviu, începând să coboare. Cu frâna pusă, înainta încet, alunecând ușor pe noroi, oprindu-se, apoi pornind din nou. Străbătu debarcaderul cu zgomot mare de scânduri săltate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
scurt, cu fața îngustă și zbârcită. Avea trupul încă tânăr, umerii uscați și zdraveni iar sub pantalonii de pânză și sub cămașa zdrențuită i se ghiceau mușchii puternici. O luară înainte, urmați de comandant și de mulțimea negrilor, și se cățărară pe un nou povârniș, și mai abrupt, pe care colibele din pământ, din cutii de tinichea și din trestie se țineau atât de greu că trebuiseră întărite cu bolovani. În drum se întâlniră cu o femeie ce cobora pe cărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pună capăt convorbirii. Atunci însă sosi gâfâind caporalul, cu scăunelul fără spetează. ― Un moment, domnule căpitan, rosti Bologa triumfător, întorcîndu-se spre caporalul asudat, parcă i-ar fi adus mântuirea. E prea înalt, nu vezi? strigă apoi mânios. Cum să se cațăre condamnatul pe asemenea... In sfârșit, ce-mi fac eu sânge rău, când nici nu e în atribuțiile mele execuția?!... Să vedeți voi ce va zice domnul general, să țineți minte!... Acuma ce mai stai? Aide, potrivește cel puțin locul și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
te iau pe sus și-ți zic uite, Gore, aci trebuia să vii să dai cu ștampila-n buletin, aci, nu la zece kilometri distanță. Nu pe vârf de munte, nu trebuia să sari râuri și pârâuri sau să te cațeri pe pereți ca omul păianjen. Aci, la doi pași de domiciliu... Prezentai buletinul, că ai - deși n ar trebui, dacă nu-l folosești la vot -, primeai ștampiluța, o frumusețe de ștampiluță din lemn a ntâia, din banii statului, luai buletinul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Puțini dintre diplomații lumii prind trenul istoriei. Ne-am obișnuit să așteptăm surprizele istoriei cu geamantanul pregătit. Comunismul consacrase regula celor trei F : frică, frig și foame. Oamenii scuipă și fac pipi pe învățăturile istoriei. Pe soclurile istoriei se mai cațără unii prin efracție, ori prin uzurpare. Istoria a fost întotdeauna provocată. De sabie, de cruce, de prostie, de orgolii etc. Țările mici dau șăgalnic din coadă când spre Est, când spre Vest. După revoluție, libertatea se livrează brusc și fără
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mulțime, prostia crește exponențial, pentru că se simte ocrotită. Imbecilul știe să facă un infern, din orice paradis. Multe creiere funcționează doar la nivelul abacului. Ar fi teribil dacă am ajunge la nivelul de inteligență la care pretind că s-au cățărat proștii. Imbecilul își țipă durerea. Înțeleptul o fixează în concepte. Într-o lume agitată, modestia începe să fie asimilată lașității sau chiar prostiei. Imbecilul își transformă stagnarea în țel. Prostul este imun la entuziasm. Prostul nu are dioptrii pentru valoare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
prosperitate și subcultură. Terorismul actual înseamnă Inchiziție la puterea n. Sindromul schimbului comercial ne-a penetrat toate intimitățile. Capitalismul a intrat de multă vreme în putrefacție. Dar are încă un miros plăcut. Mă tem că pe soclul viitorului se va cățăra greața. Epuizant este efortul planetei noastre de a umple zilnic câteva miliarde de intestine umane pe care le are în dotare. Se pare că, în curând, ne vom întâlni mai des la psihiatru decât în biblioteci ori la concerte. Prost
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nevăzută a lumii. E totuși o minune că, după Gulag și Auschwitz, mai vorbim despre artă. Uneori, poezia actuală e o formă de onanism liric. Și arta actuală începe să devina incubator de stres. Se pare că pictura contemporană se cațără spre caricatură. Insomnia - această boală cu valențe creatoare. Literatura proastă constipă. Ori declanșează torențiale clisme spirituale. Rezistă arta care se ridică la temperatura eternului uman. Scriitorul profund își pune cititorul pe gânduri. Metisajul valorilor revigorează cultura. Poezia actuală a devenit
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
singurătatea pe portativ. E scriitor cu noapte întreagă. Nontalentele au vitalitatea și agresivitatea buruienilor. Unele reviste literare seamănă cu niște prostituate bătrâne și năzuroase. Cele mai viguroase filoane artistice continuă să vină din subconștient. Am impresia că pictura contemporană se cațără mai mult spre caricatură. Și capodoperele mai au nevoie de câte un weekend de câteva decenii. Polemicile literare sunt pigmentate deseori și cu puțin vid de... caracter. La auzul tragediilor antice și cărămizile cădeau pe gânduri. Se pare că în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pot justifica primul milion. Alții - nici următoarele miliarde. Sper că nu se va legifera și pedofilia. Când observ aceleași păcate și la alții, am iluzia că ale mele s - au prescris. Lenea e bună doar la mânie. Cei care se cațără pe scara socială vor să pară că doar urcă. Poeții nu sunt ținuți în cantonamente. Deși nu s - ar putea spune că sunt mai cuminți decât sportivii. Minciuna pare înscrisă în codul genetic al omului. Discursurile funebre sunt o dovadă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îmi ești sortit.” Zilnic îți sărutăm poza, Dar a trecut vremea când doza O luam, și dădeam și înapoi, Iată, a venit vremea pentru noi, Te iubesc și mă iubești la fel de mult, Hai să lăsăm totul în trecut, Să ne cățărăm pe o scară Și să zburăm cu gândul că nu o să doară. INOCENTA SPERANȚĂ Mă cutremur doar când aud glasul tău, Un glas ce de mult mă răscolește, Aș vrea să fiu măcar o parte din vocea ta, Să mă
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
să îl înfrunte. Zâna i s-a arătat c o închipuire vorbitoare și ia mai zis: -Dragul meu prinț, balaurul se află în spatele unei stânci numită ,,Sirena Viselor,,. Dar pentru a ajunge acolo trebuie să ai mare grijă. Dacă te cațeri pe acea stâncă, vei fi transformat în stană de piatră și tot ce ai făcut până acum se duce de râpă. Tu doar găsește calea până acolo și așteaptă să coboare balaurul. Îți mai spun că are o gură așa
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
de repede, că nu a putut spune nimic: - Ce faci acolo? - îl interogă una dintre fete. - Adun nuci, deseară trebuie să mă dau mare în fața soției... vreau să fac dulceață! Am aflat rețeta! - Nu știi că e păcat să te cațeri în nuc? Este pom sfânt, uite pe la poale câte nuci găsești și nu trebuia să urci după ele. Coboară imediat! Fără să mai spună nimic altceva, au pus mâna și au început să adune nuci, iar Laur când s-a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o deschid! Umbrela trebuie reparată urgent! În sfârșit, după câteva opinteli furioase, umbrela păcăni cu zgomot, desfășurându-se. Cuprinzând la întâmplare infinitul spațiilor necuprinse s-a stârnit un curent groaznic. Aruncă repede umbreluța, renunță la ochelari și arme și se cățără agil pe motociclul spațial Honda. Trebuia să atragă după el vifornița și furia găurii negre pe trasee secrete și se grăbea viclean să-i ofere o falsă momeală, pentru a deruta inamicul. I se întipări pe mutrișoară un zâmbet cinic
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-mi verse mie cafeaua, și... nu-mi vine să cred nici acum ce-mi vine să fac. Și nu mă pot opri. Sar gol din pat și mă ascund după ușă. De-abia de aici văd patul, șifonierul cu blugii cățărați pe o ușă și tablourile cu flori moarte de mult, sau pepenii cu sâmburi negri. Nu-mi văd chiloții. Uitați-vă la mine și la ce trece prin cap, să mă uit prin cameră, acum când o aștept pe iubita
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
luau la câmp. Băteam toată ziua ulițele satului, găsisem un fel de grajduri abandonate, la etaj cu depozite de fin, și urcam acolo pe o scară... îmi luam cărțile mele, cele mai multe SF, și citeam acolo, în fân, privind cum se cațără pe mine păianjenii sferici pe picioroange subțiri ca ața... Mă sileam să mă gândesc la Sanda, însă - lucru care mi s-a întîmplat apoi atât de des, oricât de mult aș fi iubit o fată sau alta - mi-am dat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
câțiva ani doar 27 o bursă de student. Așa că mama și-a luat de lucru acasă. A adus un gherghef pentru covoare persane și toată ziua izbea piesele grele, bătea cu furculița printre ițe ca să-ndese mai bine firele... Eu, cățărat pe gherghef, mă jucam de-a electricianul. Dar ghergheful făcea zgomot și ai mei au primit reclamații. Tata era acum redactor la un ziar pentru agricultură. Ne-am putut muta așadar "la vilă", tot în Floreasca. Vila Iu' pește: era
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
meu Nic, care intrase la română cu un an înaintea mea, îmi scria din când în când, pe când eram în armată, despre "Junimea" și despre "Croh". Citeam epistolele făcând de gardă la drapelul unității militare, cu automatul pe piept și cățărat pe un podium, de unde, în afară de drapel, mai puteam vedea și pozele eroilor militari. între ei se distingea tuciuriul Belate Alexandru, căruia un tovarăș poet îi dedicase o odă cu un final patetic: "Răpus cu mișelie pe la spate/ La datorie a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pe care scria: "Lyrics by Traian T. Coșovei. Best Poetty Money Can Buy". Prin Traian am descoperit un stil nou de viață, la care m-am străduit o vreme să mă adaptez. Hălăduiam zile în șir prin torpoarea orașului, ne cățăram pe vechi și ruginite locomotive cu aburi, băteam Podul Grant, ne întorceam în centru, unde beam un pepsi pe terasa de la "Dunărea". îmi împrumuta cărți de poezie, poeți americani din generația Beat, pe care apoi îi comentam cu superioritate: "Bătrîne
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
el și Iahuben. Auta s-ar fi dus și el, dar nu vru să-l lase pe arcaș singur. Nu trecu mult și Iahuben se întoarse vesel, strigând de departe: - A venit. Au găsit-o într-un copac; s-a cățărat acolo de frică. Venind mai aproape, se aplecă spre Auta și-i șopti: Nu vor s-o lase în țarc... Fără să poată vorbi din pricina tulburării, Mai-Baka se uită rugător în ochii lui Auta. Auta începu să se frământe, neștiind
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ales și noi căpetenie, ne-a luat-o apa! spuse râzând unul cu barbă neagră, ajuns în Atlantida de undeva de departe, dintr-un mic ostrov răsăritean. Erau gata să întindă pânzele, și când nu se mai aștepta nimeni, se cățără vesel și vioi pe corabie, ca o pisică, Utnapiștim. - Ce vă uitați așa? Ridicați odată pânzele astea împuțite! strigă el râzând și, scoțîndu-și de la cingătoare toporul, îl trânti pe punte. Toată lumea de pe cele două corăbii căută să-l privească la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Teodora, i-a luat pupăza, a pus-o în poalele fustei, ș-a dezlegat-o întrebând: - Da’ poate zbura? Spre necazul băiatului, îi dăduse drumul. A doua zi o revăzu la scorbura nucului, undeva, mai sus de capul lui. Se cățără pe tulpină, sprijinindu-se cu picioarele încolăcite în jurul ei. Îl ajuta la urcat și scoarța crăpată a copacului. Cuprinsese, cât putuse ajunge cu mâna stângă tulpina, iar dreapta și-o introdusese în scorbură. Pupăza nu s-a zbătut, s-a
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
spaima pe care i-o ghicea, îi dădu drumul. Repetă joaca asta de câteva ori, până-ntr-o zi. Erau coapte cireșele și plouase puțin. Ca de obicei, era singurul paznic al grădinii. Voind să ia din nou pupăza, se cățără pe tulpina groasă. Când reuși să prindă pasărea, picioarele îi alunecară pe trunchiul umed, corpul rămânându-i atârnat de mâna prinsă în scorbură. Se înfioră, amintindu-și pocnetul pe care-l auzise atunci dinspre cot. Cu greu își trăsese mâna
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]