KorAP: Find »[drukola/base=cățel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...119 >

2,960 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

vorbe cu generalul, toți doreau să-l întrebe, să-i ceară sfatul sau să-i solicite ceva. În timp ce el, Ledoulx, abia dacă era salutat, mai mult de la distanță și în trecere. Nu știa că, de la acea întâmplare hazlie în care cățelul Bichon reușise atât de bine în rolul de mediator, era și el în centrul atenției împreună cu soția, fiind porecliți Frantul și Franțiha. Doamna Ledoulx mai savură încă o fondantă privind, ca din întâmplare, spre locul lui Dante Negro. Dar el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
mea, stau ascunse toate cireșele lumii. Și oricât ai mânca din ele, nu le vei termina. ― Niciodată? ― Niciodată! ― Putem să-i luăm și pe ceilalți? ― Desigur! ― Și pe Babic? ― Dacă vrei tu. ― Da, vreau! De dimineață mi-a făcut un cățel din lemn. E așa... frumos... dar i-am rupt coada. Să-l luăm și pe el. ― Pe cățel? ― Da. Că dacă mănâncă cireșe, îi crește coada la loc. Așa cred eu. ― Și eu! Numai că acolo nu se ajunge prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Putem să-i luăm și pe ceilalți? ― Desigur! ― Și pe Babic? ― Dacă vrei tu. ― Da, vreau! De dimineață mi-a făcut un cățel din lemn. E așa... frumos... dar i-am rupt coada. Să-l luăm și pe el. ― Pe cățel? ― Da. Că dacă mănâncă cireșe, îi crește coada la loc. Așa cred eu. ― Și eu! Numai că acolo nu se ajunge prea ușor, iubita mea. Ar trebui să ne mai ajute cineva. ― Cine? ― Poate că ne-ar putea ajuta chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Ceea ce tocmai aflaseră era deosebit de important. Kutuzov convocase ambele delegații într-o sesiune extraordinară prilejuită de sosirea unui înalt diplomat de la Sankt Petersburg. PAGINĂ NOUĂ 14 Ledoulx era plictisit și enervat. Își lua micul dejun între Toinette și micuțul Bichon. Cățelul sărea nestingherit de pe scaun pe masă, mirosea tot ce se afla pe ea, lingea untul de pe tartine, lipăia din smântână, revenea pe scaun, se foia, se răsucea, lătra... De obicei, la ora asta, consulul rezolva alt gen de probleme. Numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-și caute un servitor, un fel de animăluț de budoar, un hermelin, cum obișnuia să spună mătușa ei, care avea un soț cu totul inapt pentru anumite treburi. ― Cred că data viitoare voi veni cu micuțul meu Bichon. E un cățel adorabil și mă iubește atât de mult... ― Un cățel? Aveți un cățel? În cazul acesta, nici nu mai trebuie să căutăm alte mesaje. În locul eșarfei, veți ține în brațe cățelul. ― Și care ar putea fi mesajul unui... cățel? întrebă Toinette

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
budoar, un hermelin, cum obișnuia să spună mătușa ei, care avea un soț cu totul inapt pentru anumite treburi. ― Cred că data viitoare voi veni cu micuțul meu Bichon. E un cățel adorabil și mă iubește atât de mult... ― Un cățel? Aveți un cățel? În cazul acesta, nici nu mai trebuie să căutăm alte mesaje. În locul eșarfei, veți ține în brațe cățelul. ― Și care ar putea fi mesajul unui... cățel? întrebă Toinette, cu o mare încărcătură de scepticism și indispoziție în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
cum obișnuia să spună mătușa ei, care avea un soț cu totul inapt pentru anumite treburi. ― Cred că data viitoare voi veni cu micuțul meu Bichon. E un cățel adorabil și mă iubește atât de mult... ― Un cățel? Aveți un cățel? În cazul acesta, nici nu mai trebuie să căutăm alte mesaje. În locul eșarfei, veți ține în brațe cățelul. ― Și care ar putea fi mesajul unui... cățel? întrebă Toinette, cu o mare încărcătură de scepticism și indispoziție în ton. ― Dintotdeauna, contesă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
data viitoare voi veni cu micuțul meu Bichon. E un cățel adorabil și mă iubește atât de mult... ― Un cățel? Aveți un cățel? În cazul acesta, nici nu mai trebuie să căutăm alte mesaje. În locul eșarfei, veți ține în brațe cățelul. ― Și care ar putea fi mesajul unui... cățel? întrebă Toinette, cu o mare încărcătură de scepticism și indispoziție în ton. ― Dintotdeauna, contesă, câinii au simbolizat fidelitatea. Aproape toți monarhii lumii au fost reprezentați de pictori împreună cu câinii lor. Vă asigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
E un cățel adorabil și mă iubește atât de mult... ― Un cățel? Aveți un cățel? În cazul acesta, nici nu mai trebuie să căutăm alte mesaje. În locul eșarfei, veți ține în brațe cățelul. ― Și care ar putea fi mesajul unui... cățel? întrebă Toinette, cu o mare încărcătură de scepticism și indispoziție în ton. ― Dintotdeauna, contesă, câinii au simbolizat fidelitatea. Aproape toți monarhii lumii au fost reprezentați de pictori împreună cu câinii lor. Vă asigur că va ieși un portret deosebit. Acum o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
veți înțelege mai bine cum stau lucrurile în privința negocierilor de pace după ce vă voi spune și ultima noutate. Femeia se ridică și așeză paharul cu vinul nebăut pe tavă. Îi făcea plăcere să-l vadă pe Ledoulx așteptând, ca un cățel, bucățica din mâna stăpânului. N-ar fi o idee prea rea să înlocuiți vinul acesta de protocol, Excelență... ― Cum? ― ...dacă țineți într-adevăr la prestigiul Franței, își continuă ea ideea, după care zâmbi cu un subînțeles neremarcat însă de consul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
enervată să tacă și îi strecurase un biscuit pe sub ușă. Micuțul Bichon nu avea chef de biscuiți, dar îl morfoli o vreme, doar ca să-și facă de lucru. Exasperat, părăsi biscuitul și începu să coboare iar treptele scării. Pentru un cățel atât de mic, era un efort considerabil. Dacă nu băga de seamă, se putea rostogoli în jos, până la ultima treaptă. Și, cu siguranță, s-ar fi ales praful de el și de tot pedigriul lui valoros. În sfârșit, mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
siguranță, s-ar fi ales praful de el și de tot pedigriul lui valoros. În sfârșit, mai mult mort decât viu, trecu și de ultima treaptă. Reveni în cabinet, acolo unde Ledoulx scria de zor un nou raport foarte lung. Cățelul nu-și mai făcea iluzii că acesta i-ar acorda o cât de mică atenție, așa că zăcea, cuminte și teribil de indispus, pe covorul din fața biroului. De acolo vedea cel mai bine cum roiau ideile. Numai că stăpânul său nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
mirosul care emana din pielea folosită de tapițer. Ce animal respingător! Pha!... Sări mai sus, se adună colac pe marele birou consular și adormi imediat. Ajuns, în sfârșit, în lumea viselor plăcute, Bichon oftă ușurat și porni în căutarea altor căței. Destul de curând, nimeri într-o haită de semeni gălăgioși, dornici de o mare zbenguială. Tot sărind și alergând, căzu într-un strat de levănțică. Mirosea cu adevărat câinește! A o mie de oase îngropate, a o mie de gândaci, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
nu era. ― Intră repede! Nu acolo! La dreapta ta, stângaciule! Pune ceva pe tine și așteaptă-mă! Tocmai la timp, pentru că Ledoulx dădea deja buzna în dormitor. ― Toinette!... Toinette!... Uite, uite ce mi-a făcut animalul!... Bestia!... Turbatul ăla de cățel!... Dacă-ți mai prind patrupedul în cabinetul meu, o să-l jupoi de viu, o să-l omor cu... Se opri cam dezorientat. Nu mai regăsea ordinea lucrurilor. Așternutul răscolit, părul ciufulit, neglijéul îmbrăcat doar pe o mânecă și încercările nereușite ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409

mașina lăsându-i în urmă pe Rafael și pe soră-sa. Își găsiseră alt bărbat pe lângă care să se bulucească, vezi, mai demn, desigur, de interes, singur, fără soră sau nevastă care să-l scoată duminica la plimbare ca pe cățel, și unde mai pui că și cu mașină. Alesul, deh, un bărbat pentru nouă femei. Le claxona de zor, le chema sub aripa lui, să le înghesuie în mașină claie peste grămadă, să le pună la treabă, mai știi ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

albaștri și un corp ca al unei păpuși Barbie balerină care dă impresia că-și poate răsuci membrele de cauciuc În toate pozițiile imaginabile, fără a-și pierde zâmbetul vesel. În ciuda acestor atuuri, dispoziția ei generală era veșnic una de cățel neștiutor, cu limba atârnându-i afară, care, În combinație cu vidul din creier - aș insulta grav pernele dacă aș spune că avea puf de gâscă - Îmi permitea să manifest față de ea o atitudine de superioritate Îngăduitoare mai degrabă decât una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695

căutarea asta durează zece volume, îmi ziceam eu. Când voi fi adult, am să le citesc, atunci precis că timpul meu nu va fi pierdut. Mă întrebam uneori cum anume se pierde timpul. Se pierde, la fel cum se pierd cățeii și pisicile, încât trebuie să lipește pe pereții caselor anunțuri cu recompensă și așa să-i găsești din nou? Ori mai curând ca o căciulă pe care o uiți în autobuz? Pe aceea o recuperezi la biroul de obiecte pierdute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

eu sunt foarte străin, spune-mi dacă poți... Eu sunt Desenatorul, voi sunteți ceilalți. Cum vrei să ne înțelegem dacă nu mai e unul între mine și voi care să accepte compromisurile? E adevărat, da’ de ce te ambiționezi să pui cățelul lângă jocul ăsta blestemat, prin care au trecut toți? Și Bețivu’? Și el, doar că și-a închipuit că o să poată ieși cândare chef. A alunecat într-o altă lume, da’ aia e dată naibii. Nu înjura, îmi tremură mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
un câine mare negru pe-aici; nu putea intra nimeni, iar cine ieșea îi pierea din memorie - la întoarcere îl rupea tot. Străinii nu veneau cu anii. Da’ acu? Acu’ cred că e prin spatele blocului, ca să nu mai vadă cățelul ăsta de agrement - știi, i se face poftă, săracu’. Așa l-am cunoscut pe Desenator. Trecuseră patru ani de-atunci, iar el susținea că nu mă văzuse niciodată. Pentru că mi se păruse interesant, mă apucasem să-l urmăresc și, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
lesbienelor zburătoare. Tot cercetătorii susțin că viitorincul va cunoaște nouă subspecii: de ouă, de brânză, de blană și de baseball, el fiind, în general, un nepot al calului. Futurologul de serviciu: „A se citi cu atenție data de fabricație a cățelului. Viitorincul cu eticheta dezlipită este declarat nul. Nulă este și apartenența sa politică, ca și rudenia cu deputiciul de creastă”. LXII Am sunat-o pe Sabina de la un telefon public. Era groaznic de speriată. I-am spus că sunt bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
măsele cariate: bă Piratule, bă, bine că te-ai întors, bă, că mi-era dor de tine! Piratu’, însă, nu se pierde cu firea, scoate trandafirii din bandajele de mumie, pune de mămăligă, le dă vecinilor să curețe câte un cățel de usturoi și se repede să deschidă televizorul. Volumul e la maximum. Caută, trece rapid prin vreo zece programe, casa bubuie de pârâieli, țipete, plânsete, bucăți de cântece, se aud toate limbile pământului. Cei din bucătărie mai strigă din când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
oglindea tristețea lumii. Da’ ce-ai, băiatule? Stăpâne, stăpâne mai cheamă-ți un câne! Ce tot spui tu acolo!? Bbaciule stăpâne, ești bogat de mâne! Și ce-i cu asta, băiețel flocos? Dacă află managerul Ungureanu sau inginerul Vrânceanu...Măi cățelul pământului, Mercedes-ul acela e impozabil. După ce plătesc taxele, dacă mai rămânem cu volanul. Deci tot săraci suntem? lătră mopsul. Fără greș, fecioru’ tatii; săraci ca văzduhul, ca gheața, ca piatra cubică...Așa să trăiești stăpâne întru mulți ani sănătoși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
pașii uleioși al luminii începuseră să bocănească pe pavajul din fața parterului. Era 6 iulie și garsoniera plutea în clar-obscur până departe. Intrusul se lăsă să cadă pe primul fotoliu și-și răsuci o țigaretă. Scoase apoi din buzunar bibeloul favorit, cățelul Chilot, și-l depuse pe raftul de păpuși. Când neasemuita Adely se deșteptă, o mângâie pe creștet și-i permise să intre prima la toaletă. După ce fecioara termină cu machiajul, Leo extrase din raft al doilea volum din Joyce și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
nu-l ținea propriu-zis în brațe pe el, ci o scândură pe care băbuțele păreau lipite cu aracet. Făcu click pe butonul de zoom in și, mărind imaginea, putu vedea că pe muchia exterioară a scândurii scria cu pixul: Chilot. Cățelul ședea pe labele din spate. Avea forma unui G de tipar. Hm! L LVIII În așteptarea nunții, ne-am retras la București. Taică-meu s-a retras și el la Arad, nefericit că nu reușise să împiedice proiectul marital, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397

mustața și freza Avocatului, care fusese de mai multe ori mușcat, la viața sa. Băi, o rasolirăm! Amici, cred că am luat-o pe unde n-ar fi trebuit, se înmoaie el. Mama mea! Să-mi bag picioarele... BELPHEGOR Cuminte, cățelule, cuminte, cuminte! Haide, cuțu! Cuțu-cuțu! Nea...! aruncă Vierme vorbele, odată cu bucățile cele de pe urmă de anafură, pe care unii dintre membrii cei mai masivi și mai îndrăzneți, ai haitei de lătrători janghinoși, revărsate în șarjă de sub pod, le hăpăie cât

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]