19,662 matches
-
Vasăzică o pierdere!” - constată Profesorul. Ceea ce înseamnă că trebuie să-și refuze gândul masculului care „posedă”, „conduce”, „fecundează” etc. Energia lui este preluată și transformată în altceva; este ca o întoarcere la starea primară a firului de apă, supus legii căderii și a pierderii identității în „trupul”imens al mării. Poate că în timpul orgasmului ea simte un fel de revenire patetică în „starea de început a lumii”, iar el nu este decât instrumentul declanșator sau „substanța catalitică”. Poate ... Aici nu sunt
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a atins vârsta favorabilă unui control rațional al „instinctelor fundamentale”. Părerea scriitorului... După unele indicii, momentul în care începe să imagineze povestea Domnului R. și a Teodorei se plasează în preajma războiului, poate chiar în timpul refugiului românilor dincoace de Prut, după căderea Basarabiei (iunie 1940). P.H.L. avea în jur de 60 de ani. Putea fi timpul potrivit pentru o poveste de dragoste târzie, pe care un bărbat se întâmplă să o trăiască după o lungă perioadă de neglijare a vieții intime, în favoarea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
adesea ființa vie din fața lui? Poate că obișnuința de a trăi în imaginar îl face să proiecteze o altă Teodoră, pe un fundal populat de umbre „artistice”, din pictură sau literatură, înnobilând-o, înălțând-o, pentru a-și intensifica voluptatea căderii, în acest fel, „în robia farmecului ei”. De astădată a mers prea departe! A „fantazat” prea mult! Dacă i-ar povesti și ei acest „scenariu” din mintea sa, sigur l-ar acuza de „perversiuni livrești”. Și pe bună dreptate! S-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
calea previzibilă la capătul căreia a găsit o casă reală, prin ale cărei ferestre răzbate hohotul de râs al unui copil. Un copil care îl strigă din nou, chiar în acest moment: „- Prinde-l, bunicule!” Un fluture uriaș, surprins de căderea serii, caută ultima geană de lumină a zilei pe un vârf de păducel. Profesorul se îndreaptă spre el, săltând de pe un picior pe altul, ca în copilărie, alergând parcă fără efort, după o insectă zburătoare, și trăiește pentru o secundă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
este doar unul dintre ele. Pot declanșa evenimente istorice, dar nu și Apocalipsa. Profesorul: Jupiter este planeta șanselor, a norocului în profesie, bani și ne ferește de riscuri. Jupiter va influența pozitiv comerțul, transporturile, arta, dar și fraudele bancare și căderea burselor. Saturn poate schimba zodia unor oameni pentru că el parcurge zodiacul în 29 de ani spre deosebire de Neptun care o face în 104 ani. Animație. Dar frumoasa Venus? Aurora: Venus, planeta iubirii, ne va servi o mare surpriză; la 6 iunie
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
atare, într-un poem, alături de deschiderea și vibrația cosmică, la această organizare contribuie: pe de o parte, logica internă a ideației, condusă conclusiv, iar pe de altă parte, metrica, știința rimelor și expresivitatea fonică a vocalelor, inducând lumină, suiș, durere, cădere, întunecare. Logica internă a unei creații poezie, artă plastică, muzică, filozofie este reflexul sentimentul totalizării cosmice. Acționează un simț înnăscut al ordinei, o capacitate apriorică necunoscută intervine, de mare acuratețe și finețe, atingând absolutul la geniu. Reușitele superlative survin spontan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
personajul cel mai în vârstă care este resemnat, în celelalte personaje străbate o undă de neliniște tot mai intensă, culminând cu a celui mai tânăr, care vede în toată dimensiunea sa cosmică spectrul morții. Dar oricât de tragice ar fi căderile, Icar rămâne aureolat de legendă prin încercarea imposibilului, iar în Danaida, prin regretul morții de a fi ucis o marmură infinit de suavă. Întruchiparea Aurorei și a Gândirii având același model, iubirea Camille Claudel constituie un simbol etern care reunește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a durerii și a pieirii. Budismul religie filozofică a fost creația suferinței metafizice a lui Buddha în fața suferinței universale și a morții. Suferința lui Iisus a creat creștinismul, o meditație dureroasă asupra destinului tragic al omului consecutiv miticii greșeli și căderi adamice. În ambele viziuni, viața este o interminabilă Săptămână a Patimilor. * Suferința scoicii născând perla când este rănită, constituie un simbol absolut în Natură această pădure de simboluri, cum a numit-o Baudelaire și anume: forma, care este condiția existențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vieți omenești, datorită agresării omului de către destin sau de către om (homo homini lupus). Înalt filozofice sunt, alături de Prometeul eschilian Oedip și Antigona lui Sofocle, Hamlet, Regele Lear. Foarte semnificativă este cartea lui Oscar Wilde, De profundis, scrisă după condamnarea și căderea brutală a poetului, de la marele răsfățat al saloanelor, la omul în lanțuri, carte care începe cu următorul gând: "Suferința este o clipă foarte lungă... pentru noi există numai un anotimp, anotimpul durerii" aforism care cheamă la meditare nesfârșită în fața suferinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a descoperit haita de lupi în acea dimineață binecuvîntată. Trebuie să se găsească cineva, pasăre, animal sau tîrîtoare, care să fi văzut, să fi auzit, să știe mai mult decît știa el. Se îndrepta spre cascadă. Auzi de departe vuietul căderii de apă: întîi ca un murmur surd, mai apoi amplificat, ca un tropot de cai sălbatici alergînd fără țintă peste podișuri nesfîrșite; pe măsură ce se apropia, tunetul ei ca de furtună dezlănțuită se transforma în urlet. Atît de aproape de cascadă nu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dincolo, și să iasă undeva departe, pe celălalt mal. Avea nevoie de lumina și de căldura soarelui. Nu mai amînă: păși hotărît, una cu peretele de piatră, strecurîndu-se exact pe dedesubtul șuvoiului nestăvilit, pe o potecă îngustă. Urletul apei în cădere depășea orice închipuire acolo jos. Coti după o stîncă, apoi după încă una. Cu groază, Lupino observă gheață alunecînd odată cu torentul. Mai sus, pe rîu, gheața cedase și acum se rostogolea în mii de calupuri neregulate, care se spărgeau cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
sau pentru a risipi duhoarea lăsată pe cale. Teama de lupul sur a luat oarecari proporții, deși nu a fost încă văzut de aproape. Putoarea lui plutește în aer, ca o adiere a morții; petuniile și salviile pălesc mai repede la căderea răcorii, când nările ne tremură, dornice de aer curat, în străluminarea pură a cuțitului lunii. Astă-seară pornim din nou pe cărarea dintre vii, pășim cu anume voluptate pe hatul cu iarbă proaspăt cosită, stârnind broaște ieșite la vânat, oprind câte
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
neamurile lor cu tot. Când ajunse la aparatul genital ce reieșea a fi unul singur, de sex feminin și comun întregii suflări din bloc, se împiedică pe scările rulante de la metrou și își juli cotul încercând să se prindă în cădere de balustradă. Ajunse la birou boțit și posac. Domnișoara Pandele, secretara domnului director, îi lipi un plasure pe cot și-l îmbărbătă cât se pricepu. Era însă prea târziu să-i mai poată intra cineva în voie domnului Avram. Stătu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să se legene de pe-un picior pe altul și să strige la el. Unul chiar îl îmbrânci așa de tare, încât autorul căzu cu picioarele în sus pe spate și dădu destul de tare cu capul de podea. Pentru că în cădere deschisese brațele, mai rămase cu ele rășchirate câteva minute uimit el însuși de cele ce se petreceau. — Cum, nu vrea nimeni un roman în care să nu se întâmple nimic? se miră el destul de inoportun în timp ce-și ferea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
1790). Ministru al Relațiilor Externe în perioada Directoratului (1797-1799) și a Consulatului (1799 -1804), apoi ministrul Afacerilor Străine în primii ani ai Imperiului Francez (1804-1807). La început l-a susținut, apoi l-a trădat și pe Napoleon, părăsindu-l. După căderea acestuia, a fost ministrul Afacerilor Străine în perioada exilului împăratului în insula Elba (mai 1814-martie 1815), apoi, după cele "100 de Zile" și a doua abdicare, a fost președintele Consiliului de Miniștri și ministrul Afacerilor Străine în primele două luni
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de ambasadă la Londra, în 1792, unde îl cunoaște pe Talleyrand. A urmat postul de prim secretar la Neapole (1793), apoi de șef de divizie în centrala Ministerului Afacerilor Străine (1794). Arestat, este eliberat după 9 Thermidor (27 iulie 1794, căderea lui Robespierre și a dictaturii iacobine) și devine ministru plenipotențiar în orașele hanseatice (dintre care orașul Hamburg nu i-a acceptat scrisorile de acreditare), apoi la Florența (1797) și în Elveția (1799). Gata să plece la acest ultim post, Reinhardt
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
în depărtare, undeva în adâncuri, trase de pânza întunecată vrând să o rupă în bucăți, să o distrugă, dar aceasta se încăpățâna să reziste. O adună cu mișcări repezi, deschise fereastra și o aruncă fără să-i urmărească, cu privirea, căderea în gol. Un val de aer rece îi cuprinse obrajii răsfirându-i părul desprins din clama ce-l ținea mereu captiv. Ochii se umeziră din cauza aerului care-i înțepa cu săgeți reci. Nu mai voia să plângă. Se întoarse și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
partea interioară mai bine nu mai vorbim. Același cenușiu și umbre într-un pustiu anost. Ziarul pe care îl cumpăra zi de zi îi hrănea constant iluzia unei viitoare schimbări. Nimic nu o motiva, nimic nu o mai tulbura din căderea iminentă spre vechea stare de apatie. Era conștientă de dezastrul spre care se îndrepta și totuși nu făcea nimic pentru a opri căderea în capcana urâtă a depresiei. Și totuși nu era chiar atât de rău în lumea aceea. Îi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
îi hrănea constant iluzia unei viitoare schimbări. Nimic nu o motiva, nimic nu o mai tulbura din căderea iminentă spre vechea stare de apatie. Era conștientă de dezastrul spre care se îndrepta și totuși nu făcea nimic pentru a opri căderea în capcana urâtă a depresiei. Și totuși nu era chiar atât de rău în lumea aceea. Îi era dor de acea lume tenebroasă care o ajuta să creeze și poate că nu ar fi trebuit să încerce să iasă, să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ai căzut!" și în timp ce-i povestește fidelului său Sinforiano, nu îi e de niciun folos repetarea: "Taci!, taci!, taci!" Trecută beția primelor zile, risipit norul care din apele științei au stârnit focurile instinctului, începe să vadă adevărul. A fost o cădere, o teribilă cădere în inducție, mai precis o acceptare și folosire în beneficiul viitorului geniu. Acum că o posedă pe Marina, își amintește mai mult de Leoncia, mirosind pletele brănuitei-brunete, visează la cele ale durduliei-bălaie. Dacă le-ar putea uni
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
în timp ce-i povestește fidelului său Sinforiano, nu îi e de niciun folos repetarea: "Taci!, taci!, taci!" Trecută beția primelor zile, risipit norul care din apele științei au stârnit focurile instinctului, începe să vadă adevărul. A fost o cădere, o teribilă cădere în inducție, mai precis o acceptare și folosire în beneficiul viitorului geniu. Acum că o posedă pe Marina, își amintește mai mult de Leoncia, mirosind pletele brănuitei-brunete, visează la cele ale durduliei-bălaie. Dacă le-ar putea uni în una!... După ce
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Apolodoro pronunțând misterioase silabe, singure, ca și când vorbind cu sine: puchulili, pachulila, titamimi, tatapupa, pachulili. Nu-l înțeleg, nu ajung să-l înțeleg, nu-l înțeleg își zice tatăl în drum spre casa filosofului vor fi fatale indicii? A fost o cădere... o cădere... sângele matern... și acest om.... dar revenindu-și, adaugă printre dinți: "Taci! taci!". În timp ce copilul se joacă de-a creatorul formând din toate piesele cuvinte, creându-le, își afirmă originalitatea originară pentru ca mai târziu să se înțeleagă cu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
misterioase silabe, singure, ca și când vorbind cu sine: puchulili, pachulila, titamimi, tatapupa, pachulili. Nu-l înțeleg, nu ajung să-l înțeleg, nu-l înțeleg își zice tatăl în drum spre casa filosofului vor fi fatale indicii? A fost o cădere... o cădere... sângele matern... și acest om.... dar revenindu-și, adaugă printre dinți: "Taci! taci!". În timp ce copilul se joacă de-a creatorul formând din toate piesele cuvinte, creându-le, își afirmă originalitatea originară pentru ca mai târziu să se înțeleagă cu ceilalți; exersează
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
stă în inimă și te alungă, mamă! Acum văd cine-ai fost și cum mi-ai trădat regescul tată. REGINA: Dar fie-ți milă, a fost la mijloc doar dragostea! PRINȚUL: De-ar fi fost altceva, n-aș fi avut căderea să te răpun cum meriți. (Intră Prințesa, rămîne uluită de ceea ce vede.) PRINȚESA: Un măcel! PRINȚUL: Măcel? Se poate... iubirea pentru tine mă face să-l numesc dreptate. Cînd te privesc cu ochii holbați ai iubirii, pricep c-ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
În centru se află figura unui actor, Hendrik Höfgen, un oportunist colaborator cu mișcarea comunistă din Germania anilor '32 '36, dar și cu autoritățile naziste instalate la putere. Între două ideologii, Hendrik va trăi momente de glorie și, inevitabil, o cădere penibilă, pe autor (!) interesîndu-l mai puțin psihologia și analiza morală a personajului, cît radiografia sistemelor și mentalităților totalitare, pe care o poate obține prin activarea unui instrument atît de "flexibil". În final, numai două cuvinte de la mine pentru comediantul Horia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]