16,186 matches
-
nu mai trebuia să plătesc efectiv. Cei de la compania de cărți de credit făceau acum asta în locul meu... pînă la un moment dat. În plus, eram convins că "pentru un învingător, viața este o călătorie la clasa întîi". Așa că am călătorit o vreme cu clasa întîi, unde nu ți se servesc fripturi obișnuite cu vin spumos, ci fileuri și șampanie din aceea scumpă. Mă și vedeam trăind pe picior mare toată viața. Curînd însă, trecutul a început să mă bîntuie, luînd
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
repede posibil. o• Imediat ce ești protejat financiar, începe să investești bani pentru securitatea ta financiară. • Numai după ce ai atins acest obiectiv nu vei mai fi niciodată nevoit să te atingi de capitalul dobîndit. • Vei putea să faci ce vrei, să călătorești unde vrei și să-ți plătești și datoriile curente. • Te poți dedica activităților care îți fac plăcere și care corespund cel mai bine talentelor tale. Adoptă spusa lui W. Clement Stone: "O persoană care nu poate economisi nu poate fi
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
dolari. În plus, ai mai vrea și un iaht în valoare de 268 000 de dolari. Împărțind 268 000 la 50, vedem că ar trebui să plătești rate lunare de 5 360 de dolari. Dar tu ai vrea și să călătorești, ceea ce te-ar costa cam 39 000 de dolari pe an. Împarte această cifră la 12 și vei obține 3 250 de dolari, bani pe care ar trebui să îi economisești lunar pentru a putea fac aceste călătorii. 4. Fă
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
s-ar fi obținut în zece minute. Necunoscuta avea ochii albaștri îi aduce în centrul atenției pe călătorii dintr-un compartiment de tren. Unul dintre ei, Ovidiu, un tânăr fără situație, o remarcă pe o domnișoară cu ochii albaștri, care călătorește împreună cu părinții ei, profesori universitari. Nu află cum o cheamă, dar fata îi strecoară la un moment dat o hârtie cu numărul ei de telefon. În actul doi și trei au loc numeroase convorbiri telefonice între cei doi, problema fiind
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe fruntea lipicioasă și face o ultimă încercare. Plec acasă. Prea ești egoist. Un mormăit neinteligibil îi dă de înțeles că demersul ei este prostesc. Ajunsă acasă, Claudia se simte bine în patul ei și cum tot nu putea adormi, călătorește printr-o lume imaginară și comentează: Sînt casieriță, corectă, respectată, cu un salariu bunicel, de ce să mă umilească ăștia cărora le curg balele cînd dorm? Este drept, sînt frumoasă și toți m-ar folosi un pic, după care s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a luat un DVD player și a tulit-o la talcioc. Cît vrei, mă, pe rabla asta? 100 de lei, nene. Ai furat-o? Nu, este de acasă. A primit suta de lei și de acolo a plecat la gară. Călătorea prima dată cu trenul. Inima se chinuia să iasă din piept. O va vedea pe mama. Ce surpriză îi oferea băiatul său?! De ce plîngi, bre? îl întreabă un călător. Plîng eu, așa. Mi-a venit a plînge. Atunci plîngi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ușa se închide, prin gaura cheii, lumina punct alb la sfârșitul unei rugăciuni; semnul se dizolvă, se absoarbe, se șterge ca o iluzie în carnetul uni elev corigent. Oglinda este patria poveștilor: oglinda fură chipuri, oglinda macină, oglinda transformă, oglinda călătorește, oglinda știe a iubi. În oglindă poți fi în mijlocul timpului și în același timp poți sta pasiv la marginile lui. Viața în oglindă, o resuscitare a spiritului dincolo de concretul clepsidrei. S-au justificat intențiile oglinzilor în fel și chip, fizica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a cunoscut moarte, fără o împăcare extremă. Lacrimile, rouă pe limba clopotului. Punctul încorsetează limitele. Renunțarea, o cruce rostogolită în afara parantezei pătrate. Aleluia, Dumnezeule! Nu mă încapi, nu te cuprind. Incertitudinea dă din coate să prindă loc la fereastră. Incertitudinea călătorește fără bilet la vagonul de clasă. Incertitudinea pare a avea 100 de umeri, mută cimitirele din calea lui Dumnezeu; decorul îi amintește despre o promisiune amânată, bătrânul evită imaginile voalate sub cruci. Nu există un maxim al suferinței; spui "ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vârsta impune starea de dependență; fără a mai pune la socoteală că, modul de viață variind de la o tranșă de vârstă la următoarea și de la o generație la alta, cheltuielile de consum depind și de un efect de generație (astăzi călătorim mai mult decât ieri, la o vârstă dată). În acest context, profunda modificare a structurilor pe vârstă ale populației totale cu care sunt de acum înainte confruntate societățile noastre nu va putea decât să inducă o transformare a sumelor și
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Silvaniei și Bihariei cu husarii lui curuți, ci lăsase În urmă-i, alături de semnele bătăliilor, dîre Îndelungi de poveste. Părintele Uhár, pe care căutasem să-l ispitim pe tărîmul legendelor, ne zîmbea bonom și ne abătea mereu pe fronturile istoriei. Călătorea Însă liberă peste lume vorba că Rákóczi Ferenc călărea numai cai cu potcoavele Întoarse, ca urmăritorii lui, soldații Împăratului de la Viena, s-o ia În direcție opusă. Mai mult, cetatea lui din Ardud ar avea o uriașă rețea de beciuri
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fiind alcătuit din pământ plus cinci ceruri suprapuse). După viziunea „nocturnă” urmează viziunea „diurnă”, după șarpele uriaș încolăcit pe câmpia Hadesului, pasărea Phoenix însoțind cvadriga solară. Într-adevăr, Soarele - sub chipul unui bărbat cu o coroană de flăcări pe cap- călătorește prin cerul al treilea, de la răsărit spre apus, într-o cvadrigă trasă de patruzeci de îngeri. Înaintea cvadrigii, acoperind oarecum pământul, aleargă pasărea numită Phoenix (Phoinix). Dimensiunile ei sunt uriașe (cât nouă munți la un loc), iar îngerul o numește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
plete lungi și barba albă (dacă-și punea cămașă roșie, aș fi zis că-i Moș Crăciun): "Sărut mâna, mamă ! Hai, lasă florile că te uzi toată masa-i gata, poftim, te rog". Apoi se uită la mine : "Cum ați călătorit?" "Bine, mulțumesc" i-am spus și am dat să plec. Bătrânul a izbucnit în râs : Da, da, haideți, mergeți în oraș ! Să veniți înainte de căderea nopții !" "Sărut-mâna", i-am spus, cum se obișnuiește. "Eu vă sărut mâna, mătușică !" răspunse bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
la scara unei trăsuri cu un cal sur rotat și cu un birjar frumos Înfipt pe capra trăsurii. ― Ești liber, jupâne? ― Liber ca pasărea cerului, domnule și stimată doamnă. Poftiți de urcați și aștept cu nerăbdare porunca unde să vă călătoresc. Au urcat și, după ce s-au așezat bine Între pernele trăsurii, Gruia a vorbit: ― Să mergem până spre casa lui Sadoveanu și apoi În capătul de sus al Sărăriei. ― Dorința clientului e poruncă pentru mine. Hai, Surule tată!... Calul depăna
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ca niște răufăcători, le-a ieșit În cale recitând În gând: „Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, și nu e.” „Câtă profunzime și până unde a putut călători gândul poetului În necuprinsul univers! - s-a agățat Gruia de această meditație, ca de un colac de salvare... Abia a intrat pe strada Muzelor și au apărut primele contururi ale Spiridoniei. Atunci n-a mai putut ține piept „intrușilor”, fiindcă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-și prin aer plasa goală. E mai rău ca pe timpul războiului. Și tramvaiele cu cai mergeau mai bine! fu de părere celălalt. Mult mai bine! întări primul bătrân, cuprins de nostalgie. E-hei! Ți-aduci aminte ce plăcere era să călătorești vara pe imperială?... Da. Alte vremuri! conchise cel de-al doilea bătrân. Era o dimineață rece și neguroasă de noiembrie și din cerul opac se cernea sâcâitor o ploaie măruntă, care părea să nu se mai termine. Victor mai stătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
după vechi obicei. Tulnicăresele, cu sunete prelungi, au dus vestea jalnică la huțulii de peste șapte munți și șapte văi. Părintele Ilie i-a făcut cântarea de veșnică pomenire și a rânduit-o în cimitirul din vale alături de Cotelban al ei, călătorit din astă lume încă de acum vreo cinci ani. Taică părințele! Neneaca mi-a spus că trebe să ne spălăm obrazul față de cinstita voastră față pentru sminteala făcută pe timp de urgie. Bine, Trifane! Dar să nu mai calci strâmb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Se cuvine ca evenimentul să-l sărbătorim cu ceva tărie-holercă și să ne veselim că am ajuns să trăim și clipa revederii noastre. Da, vere! Dar Huțulia noastră tot ruptă în două a rămas. Iar noi am cerut atunci să călătorim fără opreliști... Stai să vezi și să mă crezi. Când s-a spus că de-acuma a venit slobozenia, oamenii noștri au împânzit întreaga Huțulie de dincoace, de la Șipote și până la Vijnița și Putila pentru semnături ca să ni se recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
invit la nunta fetei mele... pe toate neamurile de la Seletin și Șipote. Venim venim cu toții! Și cu mare bucurie că ne putem vizita, că parcă și nacialnicii aiștia noi de la graniță îs ceva mai omenoși... Poate până atunci vom putea călători cu trinul nostru huțulesc, dacă nu, atunci venim și pe jos, pe cărarea de sub creastă... Da' Oxana ta are vreo slujbă? Este învățătoare și maistru-instructor profilat pe încondeierea ouălor la atelierul de manufactură casnică de la Școala Gimnazială din Straja. Pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
alături de mine câteva ore, câțiva ani sau până la sfârșitul vieții. Cât vei vrea tu vei sta, și nu-ți voi îngrădi cu nimic libertatea, decât doar că, formal, va trebui să soliciți îngăduința de a pleca, atunci când vei dori să călătorești prin lume cu șevaletul... Altă prăpădenie de râs. Auzi, trebuia să-i cer voie Luminăției Sale, eu, șeiceasa temporară, locuitoarea insulei în formă de inimă, ca să plec prin lume cu șevaletul! Cine putea născoci o glumă mai reușită decât Ahmad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
anișor. Tu care erai un crai în adevăratul sens al cuvântului. À propos, ce fac soția și fetița? Sunt bine, tocmai m-au sunat să mă felicite. Sunt plecate în străinătate, în vizită la mama soției mele. Soacra mea a călătorit foarte mult în viața ei și s-a stabilit, în sfârșit, în Grecia. Acolo zice că vrea să-și petreacă ultimii ani din viață . În Grecia e atât de frumos, interveni Amèlie în conversație. Între ea și Angi mă pusei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe lângă Angi, lucru pentru care mă călcă pe nervi. Cum să nu, numai că Angi, și aici avui grijă să-l mângâi finuț, și privind-o pe Amèlie să fiu sigură că a observat, mă iubește mult și nu am călătorit decât în condiții de maximă securitate. Prudența își are și ea rolul ei, mai ales atunci când vrei ca paza bună să treacă primejdia rea. Noi suntem în realitate din Anglia. Însă după moartea mamei mele, Irène, ne-am mutat aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ei, mai ales atunci când vrei ca paza bună să treacă primejdia rea. Noi suntem în realitate din Anglia. Însă după moartea mamei mele, Irène, ne-am mutat aici. Ne place foarte mult în Franța, spuse Angi, deși Irin visează să călătorească prin locuri cum ar fi Iugoslavia... Ce anume îți place acolo? întrebă Françoise. Felul în care gândesc inșii respectivi, cultura balcanică, obiceiurile ortodoxe. Și România e un loc în care sun multe inteligențe. Literatura cel puțin e genială. Aici chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
gândesc inșii respectivi, cultura balcanică, obiceiurile ortodoxe. Și România e un loc în care sun multe inteligențe. Literatura cel puțin e genială. Aici chiar îmi placi, spuse Amèlie. Și eu ador literatura. În fine, îmi place arta, intervin. Și a călători prin viață e o artă care prietenului meu Emilian îi place foarte mult, nu? glumi Angi. Și că tot veni vorba de arte, aș fi încântat dacă Irin ar accepta să danseze iar cu mine. Cu multă plăcere, zâmbesc. Pretendenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
eu, prințesa casei mă trezii tocmai când nu mai era nimic de făcut. Irin, te așteptam. Ia loc, spuse Charles. Lăsați să strâng eu masa, nu? Nu-i nevoie. Mi-ar face plăcere să mă fac utilă. Și, cum ați călătorit? întrebă Françoise. Ușor, spuse Angi. Nu am avut pană, am circulat cu viteză mică și destul de lejer. Noi am venit cu două zile înaintea voastră, spuse Hélène. Ne-a prins o ploaie soră cu o bătaie de soartă. Am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
anume la care să se gândească. Întâmplător, privi afară. Cerul era acoperit cu nori. Nimic poetic, mai degrabă potrivit cu marele oraș în care locuiau el și alte 30 milioane de oameni. Ajunsese aici datorită lui Alex, Se săturaseră să tot călătorească. Au dat cu banul cine să aleagă un loc în care să se stabilească. Onoarea i-a revenit lui Alex. Au stat 80 de ani împreună, apoi, într-o zi, Alex a plecat fără nici un cuvânt, imprevizibil. Își făcuse viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]