2,351 matches
-
o duci. Vii acasă de la facultate, mănânci și te culci până a doua zi de dimineață, când ai tăi trag de tine și abia reușesc să te urnească din loc. Pentru ce să te miști ? Trăiești cu inima grea a călĂului. Ceva amenințător s-a insinuat În viața ta de când coridorul s-a Înfundat sau poate de când ai rupt și deșirat coconul iubirii. Noaptea stai Întins În pat și asculți liniștea, pipăind cu gândul un vechi coridor Înfundat. Nu se mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Atunci, pe patul de spital, m-am gândit că cel mai bun lucru pe care Îl puteam face este să refuz să joc rolul de victimă pe pat de spital În care fusesem Împinsă de viață. orice victimă valsează cu călĂul, și de aceea orice clasificare este o iluzie - eu și cerșetorul nici măcar nu eram atât de diferiți ! Am privit icoana de pe peretele din față și m-am gândit pentru prima oară cu adevărat În viața mea la ÎnvățĂturile lui isus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
participi la el, dar el să curgă prin tine fără ca tu să bagi de seamă. Până în acea după-amiază. Cu o zi înainte mă despărțisem de Dodo. Acum zăceam în pat cu ochii înfundați în orbite și cu inima grea a călăului. Aveam febră mare și mă topeam încet, îmi reveneam ușor-ușor din starea de om de zăpadă, regăsindu-mi inima caldă și mirându-mă de inutilitatea ei în lumea mea minerală. Aș fi vrut să-l iubesc pe Dodo, dar nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o duci. Vii acasă de la facultate, mănânci și te culci până a doua zi de dimineață, când ai tăi trag de tine și abia reușesc să te urnească din loc. Pentru ce să te miști ? Trăiești cu inima grea a călăului. Ceva amenințător s-a insinuat în viața ta de când coridorul s-a înfundat sau poate de când ai rupt și deșirat coconul iubirii. Noaptea stai întins în pat și asculți liniștea, pipăind cu gândul un vechi coridor înfundat. Nu se mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Atunci, pe patul de spital, m-am gândit că cel mai bun lucru pe care îl puteam face este să refuz să joc rolul de victimă pe pat de spital în care fusesem împinsă de viață. Orice victimă valsează cu călăul, și de aceea orice clasificare este o iluzie - eu și cerșetorul nici măcar nu eram atât de diferiți ! Am privit icoana de pe peretele din față și m-am gândit pentru prima oară cu adevărat în viața mea la învățăturile lui isus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
paz y libertad (Operele cunoașterii se transformă în pace și libertate) a fost sursă de inspirație pentru câteva dintre operele de artă plastică ale lui Antonio Soto Carmona. 24 Caut jocul în viață Și viața-n joc... (Nici martir, nici călău). 25 José Tarin Iglesias Unamuno y sus amigos catalanes. Historia de una amistad, (Unamuno și prietenii săi catalani Istoria unei prietenii), Barcelona, Peniscola, 1966, p.103 26 Însăși lucrarea sa, intitulată Amor y pedagogia (Dragoste și pedagogie) sugerează această idee
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
scăpă mânerul cuțitului-sabie din mâini; taurul se sperie și mai tare, dar, și datorită durerii, Își Înfipse coarnele În trupul de pe jos, al atacatorului, după care, ridicându-și capul, cu o smucitură, și-l așeză, parcă, și mai bine, pe călău, și, o clipă, rămase, așa, ca o statuie. Roșcuț se zbătu, scurt, de două-trei ori, după care, senmuie. Rămase răstignit, cu mâinile Într-o parte, desfăcute, ca o crăcană, În dezordine, și, cu picioarele În cealaltă parte, a coarnelor, așijderi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ar concentra într-un trăsnet sonor - viața ar începe de la capăt. De-am ști atinge coarda cosmogonică a fiecărei inimi... Duplicitatea esențială a oricărei tristeți: cu o mână ai vrea să ții un crin, și cu cealaltă să mângâi un călău. Poezia și crima să aibă același izvor? În tristețe, totul are două fețe. Nu poți fi nici în iad și nici în rai, nici în viață și nici în moarte, nici fericit și nici nefericit. Un plâns fără lacrimi, un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care-și pipăie necontenit pulsul. Elementele care definesc boala: excesul conștiinței; paroxism de individuație; transparență organică; luciditate crudă, energie proporțională "pierderii"; respirație în paradox; religiozitate vegetativă, reflexă; orgoliu visceral; vanitate rănită a cărnii; intoleranță; delicatețe de înger și bestialitate de călău. Un Dumnezeu care cerșește la poarta Raiului pare a fi orice bolnav. De altfel, nu e ca și cum s-ar fi infiltrat în fiecare din celulele lui un paradox? Boala este o stare de inspirație a țesuturilor, o manie de grandoare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
biet manual de Absolut. Gândurile periculoase sânt precedate de o slăbiciune fizică. Discreția corpului în fața a tot ce-i nelume. Filozofia neavând organ pentru frumusețile morții, am luat-o cu toții înspre poezie... Dumnezeu n-a avut nevoie să ne trimită călăi, sânt doar atâtea nopți fără lacrimi... În zorile vieții tremură umbrele morții. Nu-i lumina o halucinație a nopții? Între mine și oameni se interpun mările în care m-am scufundat prin gând. Tot așa, între mine și Dumnezeu, cerurile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atâta naivitate? Anarhiștii ar trebui folosiți în stat ca să păzească aștrii. În acest fel, ar putea deveni și ei proprietari... De câte ori mă gândesc la anarhiști, îmi vin în minte cuvintele lui Joseph de Maistre: "Piatra unghiulară a edificiului social este călăul." Societatea, cu toate instituțiile ei, reprezintă un organism atât de rigid și atâta renunțare din partea individului, încît nu este de mirare de ce muritorii au conceput libertatea ca un atac împotriva oricărei instituții. Dar ele rezistă, căci doar sânt nervura societății
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
comemorarea pogromului de la xe "Iași"Iași „o provocare sionistă” și aprecia ca pe o greșeală politică publicarea, În cotidianul local al Partidului Comunist, a unui reportaj despre pogrom. Se arăta acuzator că s-au publicat fotografii, unde se vedeau, printre călăi, numai români, nu și nemți 4. Încă din 1945, comuniștii inițiau deci procesul refuzului asumării istoriei și a culpabilităților. Un alt clișeu manipulat de P.C.R. era cel al „evreului-parazit” ce refuza sămuncească, să se Încadreze necesităților economiei românești. xe "Vasile
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
fiind extrem de variați iar acestea din urmă supunîndu-li-se întotdeauna, ele se dovedesc a fi extrem de mobile. Le vedem trecînd într-o clipă de la cea mai sîngeroasă ferocitate la cea mai absolută generozitate sau eroism. La fel de ușor, mulțimea poate deveni fie călău, fie martir"162. Aceasta este chiar calitatea ei distinctivă: dezinteresul, altruismul. Mulțimile sînt mai capabile de sacrificii și acte dezinteresate decît individul. Astfel de modificări ale dispoziției colective se produc cu atît mai rapid cu cît situația este mai critică
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ne întorcea împotriva noastră 545. Dacă un Buharin, un Radek, un Zinoviev și mii de alți complici uneltesc, nu este împreună cu Hitler, cu capitalismul sau cu vreun serviciu de spionaj, cum se pretindea în actul de acuzare. Ei conspiră cu călăii lor, frații lor, acoliții lor dintotdeauna, cu Stalinii, cu Molotovii, cu Vîșinskii. Se pretează la o punere în scenă menită să ascundă un adevăr binecunoscut lor. Un adevăr împiedicat, plin de reticențe și renunțări, paralizat de scrupule și căință. Iar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
schingiuirea la care erau supuși o formă de umilire a virilității. După încheierea anchetei, apoi a procesului, și la multă vreme după evenimente (la ceasul mărturiei), câteva foste victime nu s-au sfiit să-și clameze dorința de răzbunare asupra călăilor de odinioară, tocmai fiindcă resimțeau încă trauma anchetei: „Pe tipul ăsta, pe anchetatorul meu, tare mult aș vrea să-l întâlnesc într-o zi, să-i sucesc gâtul”; sau „pe monștrii ăștia i-aș împușca pe toți, fără să clipesc
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
sa: „Am constatat cu stupoare că ceea ce se întâmplase cu noi era de fapt o mostră, desigur, la scară foarte redusă, a ceea ce se cunoaște ca fiind «experimentul Pitești»” (Filichi, 1994, p. 57). Această transformare a victimei în instrument al călăilor, de nu cumva în călău, este pusă pe seama unor „forțe satanice” care au acționat asupra celor fragili psihic. Concluzia dă fiori: „Mă cutremur gândindu-mă ce-ar fi însemnat să stăm în anchetă sau în pușcărie nu trei săptămâni, ci
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
că ceea ce se întâmplase cu noi era de fapt o mostră, desigur, la scară foarte redusă, a ceea ce se cunoaște ca fiind «experimentul Pitești»” (Filichi, 1994, p. 57). Această transformare a victimei în instrument al călăilor, de nu cumva în călău, este pusă pe seama unor „forțe satanice” care au acționat asupra celor fragili psihic. Concluzia dă fiori: „Mă cutremur gândindu-mă ce-ar fi însemnat să stăm în anchetă sau în pușcărie nu trei săptămâni, ci trei luni sau trei ani
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
tehnică totalitară! Riscul acestui proces ar fi fost, în opinia sa, că „schimbam un totalitarism cu altul”, astfel încât „umbra inversă a lui Stalin se întrezărea destul de clar” (p. 363). De aceea, soluția autorului este toleranța și reconcilierea - între victime și călăi, se presupune. În amplul interviu pe care i-l ia politologul Vladimir Tismăneanu (Marele șoc. Din finalul unui secol scurt, 2004), Ion Iliescu recapitulează succint așa-zisa sa disidență: în anii ’70, Ceaușescu l-a acuzat de „intelectualism” și l-
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a născut la Timișoara, Iordache construiește un discurs paralel pentru cele două mișcări, de la Timișoara și București: la Timișoara s-au aflat „actorii”, la București - „regizorii”. Seria antonimelor este însă mult mai amplă: uzurpați/uzurpatori, inocenți/complotiști, sinceri/ ipocriți, victime/călăi, profitați/profitori, naivi/cinici, credincioși/farisei. Revolta de la Timișoara (16-20 decembrie) și cea de la București (21-22 decembrie, până la prânz) au constituit o stihie (precum inundațiile din 1970 sau cutremurul din 1977, precizează metaforic, dar nu prea inspirat autorul); dacă la
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
se rumenea ca o pîine... Astfel de secvențe nu sînt rare În Petre Schlemihl. În postură de ostracizat și exclus („LÎngă armele voastre, oameni neînduplecați, / LÎngă vulturii voștri pe care i-ați dresat să sfîșie plămînii / Oricărui aducător de flăcări”, „Călăi sau frați, iată-mă pășesc printre voi, / Și nu știu ce-mi Înfigeți În omoplat: un pumnal sau o aripă”), poetul Își mărturisește deopotrivă angoasele și speranțele, În versuri adesea patetice, În care colocvialitatea whitmaniană concurează masiv imagismul luxuriant al
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mai mult bun gust, dar e prea pasivă, iar sacrificiul ei înmiresmat îi dăruiește opresorului prea multă bucurie. Dar nu am spus de ajuns despre portocală doar amintind felul ei propriu de a parfuma aerul și de a-și desfăta călăul. Trebuie să punem accentul pe culoarea glorioasă a lichidului rezultat și care, mai mult decât zeama de lămâie, obligă laringele să se deschidă larg atât pentru pronunțarea cuvântului, cât și pentru ingerarea lichidului, fără nici o strâmbătură temătoare a gurii, ale
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
uneia sociale - n.a.). Formularea paradigmatică a acestui tip de reificare este: „În această problemă nu am de ales, trebuie să acționez În acest fel din cauza poziției pe care o am”, ca soț, tată, general, episcop, director al unei companii, borfaș, călău, după caz. Aceasta Înseamnă că reificarea rolurilor micșorează distanța subiectivă pe care individul o poate pune Între el și executarea rolului atribuit. Capacitatea de acțiune este În fapt o caracteristică sistemică, obiectivă, fiind percepută ca atare, iar anumiți actori sunt
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mai simțea nicio durere, acum puteau să-l taie și să-l jupoaie, să-i lase să i se scurgă sângele din piept și printre coaste, din mâini și picioare. Se uită la propriul sânge fără vreo emoție, surâdea spre călăii săi și se gândea: N-o să reușească să mă facă să recunosc că nu sunt nebun. Mai bine să ard pe rug ca Bruno sau să rămân în viață și să mă lupt cu nenorocitele astea de lepădături? Era cât
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o luă pe după umeri și o strânse lângă el. Cosmina se lăsă moale în îmbrățișare. — E gata cartea, ai s-o publici ? — Nu pot s-o public... E doar pe jumătate scrisă. Acum începea povestea celor din afara gratiilor, a temnicerilor. Călăii și victimele nu pot fi explicați unii fără ceilalți. Câtă vreme temnicerii rămân necunoscuți, povestea despre victime pare, mai degrabă, un joc absurd. În care, în loc să simți compasiune, ce te implică, simți mai degrabă milă, care te îndepărtează. — Poate așa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu pentru că nu și-ar fi putut imagina, ci pentru că nu știa la care dintre lucrurile pe care și le imagina se referea Jenică. — Îl vezi cum se apropie, spuse Jenică. Cu mers încet, dar lipsit de șovăială, ca un călău. Are ochi iscoditori, pleoape îngustate și asta face ca șiretenia să-i pară și mai ascuțită. Și-a pus hainele cele mai proaste, după care a scotocit prin dulapuri. Vrea, în perfidia lui, să-ți stârnească mila, ca să te bucuri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]