2,726 matches
-
abține să nu izbucnească și ele În plâns. Trezindu-se astfel Înconjurată de un furnicar de străini cerniți (până și maică-sa arăta ca o străină În momentul ălaă, Armanoush Tchakhmakhchian a urmărit vârtejul acela de femei Întorcându-se pe călcâie și plecând. Într-o armonie perfectă și cu mișcări neșovăielnice, oaspeții au schimbat locurile cu nou-veniții. Asemeni păsărilor dintr-un stol, s-au cocoțat pe fotolii, pe canapea și pe pernele de pe podea, atât de Înghesuiți unii În alții, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
își pierdu centrul de greutate. Păru pentru un moment că erau gata să cadă. Dar cu o eroică reajustare a poziției sale, Ptițin reuși să se îndrepte. Fără milă, Salitov îl înjura și îl lovea pe omul de sub el cu călcâiele ca și cum ar struni un cal. ă Dă-te mai aproape de copac, lua-te-ar dracu! Ptițin urlă răspunsul și urcă un pas mai sus pe pantă. Salitov reuși să agațe premiul. ă Jos! Ptițin se lăsă în genunchi gemând, pierzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu panică în ochi, aceasta se întoarse și o luă la fugă, pierind din vedere. Profiri strânse cărțile la piept și porni în urmărirea fetei, pe care o recunoscu ca fiind Lilia, tânăra prostituată adusă la secție. Se luă după călcâiul pantofului ei și după marginile hainei sale, însă Lilia dispărea constant după colțuri, gonind parcă prin încăperi vad partiționate și pătrunzând în intimitatea locuitorilor care păreau că nu îi băga în seamă pe niciunul dintre ei. Porfiri, mai ales, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
folos în investigația dumneavoastră. Alexander Grigorevici mi-a spus că vă pot aștepta. ă Câtă considerație din partea lui, spuse Porfiri, aruncându-și ochii spre Zamiotov. Funcționarul șef îi răspunse cu o privire plină de insolență. Porfiri se înclină, lovi din călcâie și luă fotografia pe care Prințul Bikov i-a întins-o. Era portretul de studiou al unui bărbat arătos în vârstă de vreo patruzeci de ani. Fața sa încă poseda urme ale frumuseții masculine în floare odată: nas puternic, bărbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în categoria bărbaților sfioși și binecrescuți, ca el, care nu discută decât cu femeile ce le-au fost prezentate sau, și mai rău, în rândul impotenților care se laudă cu virilitatea lor, dar la o adică fug de le sfârâie călcâiele. De aceea i-am spus pe un ton degajat: „Să nu te duci singur la mlaștină”. Și am împins portița din gard, pătrunzând pe lângă un gutui sălbatec în curtea invadată de urzici. Eram mai calm acum. Mi se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mopsul, pe Călugărul și pe Nelson. Nu mai erau nici ei. Doar pasărea neagră cu pete albe stătea mai departe, înfricoșată, în vârful gutuiului. „Încă nu te-au doborât”, îmi șopti o voce cunoscută și m-am răsucit, uluit, pe călcâie. Era vocea lui Dinu. „Cum, n-ai murit?” am exclamat gâtuit de emoție. El nu mi-a răspuns. Își umezea buzele cu limba. Coborî apoi buza de sus peste cealaltă, o supse, repetă operația și invers, gestul avea ceva senzual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se Întind, rânduri-rânduri, podgoriile. Le știu, am mai văzut unele la fel altădată. Nici o Doctrină a Numerelor n-a putut spune vreodată dacă cresc În urcuș sau În coborâș. Pe mijlocul rândurilor, dar trebuie să umbli pe acolo desculț, cu călcâiul ușor bătucit, Încă de mic, se află piersicii. Sunt piersici galbene care cresc numai Între spaliere, se despică dacă le apeși cu policarul, iar sâmburele iese aproape singur, curat ca după un tratament chimic, afară numai de vreun viermișor gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
furculiță de linte, dar mîncarea i se pare leșioasă, prea puțin condimentată pentru gustul său. Merge la tejghea și cere, cu deplină nevinovăție, niște sos picant. La Început, bucătarul pare a nu Înțelege limba engleză. Apoi se Întoarce brusc pe călcîie și Wakefield poate să jure că are lacrimi În ochi. — Ce-am făcut rău, o Întreabă pe Sandina, supărat că l-a jignit pe bucătar. — I-ai distrus ecologia, șoptește ea. Ce i-am distrus? — Pe bune. Ai pășit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și mușcăturilor și scîrnei tropicale și iată-l acum ținut În mîinile moi și negre ale unui Înger, ca un instrument plin de simțire. — Ești un călător, spune Reverendul, trasînd o linie pe talpă de la pernuța de sub degete pînă la călcîi. E o linie lungă, puternică, se tot Îndreaptă singură. Atingerea Îl gîdilă. Wakefield Încearcă să nu rîdă, dar cînd vede chipul studios al Zeldei, chicotește. — Ăsta-i trecutul. Reverendul zîmbește. Hai să vedem acum ce e cu viitorul. Îi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
căruță mică. (Asistența râde.) Cum luați parbrizele? Tăiam kederul. Scoteam kederul. Din față, de cauciuc. Ăla-l scoteam. Și portbagajul... mă lăsam o dată pe el și trăgeam o dată cu forța. Sau mă suiam, ca să iau casetofonul, pe capotă. Și săream în călcâie exact pe mijlocu’ la capotă. Și se deschidea ușile singure. La Dacii. Eram învățați. Dacă nu, le băgam acid de baterie direct pe gaura de la cheie. Era treaba rezolvată! (Râde.) N-am iertat nimic... Am furat mult. În Băneasa, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la Big Berceni, aici“. Trecea pe lângă Cărămidarii pe jos, așa-i spuneam. Morții-s morți, n-are ce să-i facă. Țup!... dat cu făină d-aia albă. Ieșeai de după gard. Când vedea, putea să și cadă acolo. Zicea: „Fugiți, călcâie, că vă cacă“. Nu-i mai trebuia nimic. Îi luam căciula de iepure sau rusească. Acuma, mai zâmbim, mai râdem, dar... toate astea, mici cum sunt astea, le-am pus cap la cap, așa... 11 Am zece clase. După ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dispreț, fățiș, atât pe bărbații cu care lucra la birou, cât și pe prietenii lui Takamori care veneau în vizită. În adâncul sufletului, visa un bărbat voinic și serios care s-o facă, într-o bună zi, să-i sfârâie călcâiele... dar nu era ea proastă să-i mărturisească fratelui ei așa ceva. Chibzuita Tomoe cheltuia foarte puțin din banii pe care-i câștiga, preferând să-i investească pentru a-i vedea dublați sau chiar triplați. Din cele trei ținte pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
PUSTIE Unde ești, Elohim? Lumea din mînile tale-a zburat ca porumbul lui Noe. Tu poate și astăzi o mai aștepți. Unde ești, Elohim? Umblăm turburați și fără de voie, printre stihiile nopții te iscodim, sărutăm în pulbere steaua de subt călcâie și-ntrebăm de tine - Elohim! Vântul fără de somn îl oprim și te-ncercăm cu nările, Elohim! Animale străine prin spații oprim și le-ntrebăm de tine, Elohim! Până în cele din urmă margini privim, noi sfinții, noi apele, noi tâlharii, noi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
osteniri fără zare, de rătăciri și aureole amare, vor ține până la urmă, ca un vânt ce mă-mbracă și-mi zvântă ființa. Acestui cutreier nu-i chip să-i dărui temeiul promis și mersul de-un mal să-1 anin, subt călcâie nu se ivește țărâna și piatra ce mi se cuvin. Cum steaua nu are deasupra mea nici un nume, n-o pot ruga nici să se stingă, nici să rămâie. Pîn' la cercul de miazănoapte, unde auzi scârțâind în viforniță osia
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Îndrăznești să pomenești acum de mama? Știi ceva, Ellie? M-am săturat, tu să ai voie să spui orice despre mama, În timp ce Doamne ferește să-ți pomenească cineva de a ta. — Eu nu am mamă, am răspuns categoric, răsucindu-mă pe călcîie să plec, uimită peste măsură de faptul că Dan se poate coborî atît de jos și că știa exact punctul cel mai slab unde să mă lovească. Poate-ți mai amintești că a murit cînd eram copil. Ți-aș sugera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tine, spun, În vreme ce Richard se servește, iar eu surîd, Încălzită de complimentul lui. — Deci, despre ce discutați, doamnelor? Întreabă el Înainte să iasă pe ușă, iar Anna, fără să se gîndească, răspunde: — Soacre diabolice. — Chiar așa? Richard se răsucește pe călcîie și ridică o sprînceană În direcția mea. Eu simt cum mă Înroșesc toată și sînt cumplit de jenată. Dar, spre surprinderea mea, Richard nu e deloc șocat, ci spune doar, cu răceală: — Adică, ai descoperit partea diabolică a mamei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
opulentă! Asta e, opulentă! Sexy, delicioasă și respirînd un aer de fertilitate. În plus, ai strălucirea pe care ți-o dă sarcina și despre care vorbește toată lumea. Bărbații ar trebui să fie nebuni de legat să nu li se aprindă călcîiele după tine. — Așa, bravo! Îi ținu isonul Marcus, cînd i-am prins din urmă și a auzit ultima parte din afirmația nevesti-sii. Fran rîse. — Serios vorbind, adăugase ea, ești norocoasă la culme. Eu arătam dezgustător cînd eram Însărcinată cu fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Fran cu un rînjet diabolic. — Ha, ha, ce amuzant. Apropo, zilele trecute, i-am lăsat un mesaj lui Sally, dar nu m-a sunat. E În regulă? Fran Își dă ochii peste cap. — Da, dar i s-au aprins rău călcîiele după Charlie Dutton, Însă nu cred că relația are vreun viitor. Charlie Dutton, Charlie Dutton. Numele Îmi sună cunoscut, dar nu știu de unde să-l iau. Uitîndu-mă la Fran, clatin din cap și dau din umeri a neștiință. — Producătorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
privim făcînd cîteva lungimi de bazin, oprindu-se la fiecare capăt al piscinei ca să respire și să se uite la Lisa. — Știu! o aprob rîzÎnd. Cine-ar fi crezut! Socrului meu bătrîn și cu părul alb i s-au aprins călcîiele după Lisa! Nu-l credeam În stare. — Ei, haide, nu-i chiar atît de bătrîn, iar părul nu e chiar atît de alb, Îmi răspunde Trish, surprinsă. De fapt, eu Îl găsesc chiar atrăgător. Poate că soacră-ta ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
care eu mă Înroșesc și mai rău. În cazul cînd așa ceva ar mai fi posibil. — O, Charlie, continuă el. Ești un fustangiu. — Ce lucru oribil spui, sare Charlie indignat, În vreme ce eu Îmi doresc din tot sufletul să pot pocni din călcîie ca Dorothy și să ajung pe loc acasă. Nu te supăra, Îi spune Jonathan. Biata Ellie. Nu Încearcă decît să fie politicoasă, iar tu o faci să se simtă Îngrozitor de prost. Las-o În pace. — Bine, bine. Charlie Dutton ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ai voie să Îl privești, nu ai voie să-l ții În brațe și trebuie să știi din clipa asta că nu te voi ierta niciodată. Înțelegi? NU TE VOI IERTA NICIODATĂ. Și, cu Tom În brațe, mă Întorc pe călcîie și plec. Mi-ar plăcea să afirm că viața s-a Întors la normal odată cu Întoarcerea la Londra, dar nu mai știu ce Înseamnă normalitatea. Nu cred că o să mă mai simt niciodată normal. Tom a stat șase săptămîni Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să le strice plimbarea? Dar fetița țipă bucuroasă. Ce mult Îi iubea pe săracii șoareci urâți. Cât ar fi vrut să-l ia acasă și să-l dreseze ca pe un hamsteraș. — Îl luăm, mami? Nu, iubire, țipă Maja, izbind călcâiul de pământ pentru a alunga monstrul. Orice vrei, dar șoareci, nu. Era prea indignată de delăsarea gunoierilor romani. Va trebui să protesteze! Cartierul acesta Începe să se distrugă. Ieșiră În aleea Buozzi. Era puțin trafic, Roma se trezește târziu. Camilla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Voia să i-o răpească pe Valentina. Să și-o facă aliată și să ceară din nou modificarea hotărârii judecătorești, pentru această schimbare nou-apărută, căci fata nu mai voia să stea cu mama. Se putea. Valentina era punctul ei slab, călcâiul lui Ahile. Valentina Îi ierta absolut orice tatălui ei, și nimic mamei sale. — A, adăugă Olimpia, amintindu-și dintr-o dată de ultima parte a mesajului. Nu-l aștepta nici pe Kevin. Valentina a spus că au ei grijă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu vocea ușor tremurată, iar inima îi bătea într-un ritm nebun, dar era mulțumit de cum vorbise. S-a așezat cât de departe a putut, pe un scaun de lângă fereastra de la stradă. Pe Calea Victoriei trecea un copil, apăsându-și amuzat călcâiele în asfaltul topit. - Ai fost om, înainte să mori? Întrebarea lui Achile i se părea tâmpită, dar îl și lovise, reamintindu-i că e altceva. - Sunt și eu o ființă omenească, ieșită din miezul pământului. Mă cheamă Zogru și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
îți verși lacrimile. Privirea înainte și urmează-ți calea!” Da, privirea înainte! Mă ridic în picioare. Oare ce vreau să fac? Nu știu, dar de mult nu mai acționez cu logică. Cu o mișcare scurtă și hotărâtă, mă învârt pe călcâie, îmi ridic geanta de jos, și urmez drumul șerpuit al muntelui. Nu știu unde mă duc, ce voi face și cum îmi voi reveni, cum voi reuși să trec peste sentimentul de vină ce-a pus stăpânire pe mine. Tot ce știu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]