1,744 matches
-
la Barbu femeie, lucru imposibil în filozofia lui Schopenhauer și a lui Eminescu). Ipostazele sunt menite să rămână perpetuu despărțite, să nu nuntească, să nu parcurgă cele trei trepte ale cunoașterii (Ritmuri pentru nunțile necesare), singurele care duc finalmente "în cămara Soarelui (Marelui) Nun și Stea", în stare să ofere absolutul, un "abur verde", nu altceva decât moartea ce face posibilă nemurirea. Un simbol (al nașterii universului după un mit egiptean) e oul din Oul dogmatic. El e totodată, "palat de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
băutură pentru Domnul, Dumnezeul vostru? 15. Sunați cu trîmbița în Sion! Vestiți un post, chemați o adunare de sărbătoare!" 16. Strîngeți poporul, țineți o adunare sfîntă! Aduceți pe bătrîni, strîngeți copiii, și chiar pruncii de la țîță! Să iasă mirele din cămara lui, și mireasa din odaia ei! 17. Preoții, slujitorii Domnului, să plîngă între tindă și altar, și să zică: "Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moștenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
și ne-am vândut dumisali hatmanului Lupului dirept doaâdzăci lei bătuți... Căci noi stăpâni n-am avut, că eu, Panaite țiganu am fostu turcu și m-am botezat, iar fămeia mia iaste ruscă din Țara Leșască...” „Eu, Gligore diac de cămară am scris zapisul.” Când am sfârșit cititul, ochii întrebători ai bătrânului erau adânc ațintiți spre mine, ceea ce m-au făcut să spun: Să știi, părinte, că mi-a plăcut gândirea lui Panaite și a femeii lui. „Cum să-ți placă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dar cu voce limpede și cât mai repede.” Curios nevoie mare, m-am apucat să silabisesc: „Io Grigorie Ghica voievod...Scrierm domnia mea la toți boiarii și la toți slujitorii... Facem știre tuturora pentru Ioniță curelar gospod, carele lucrează la cămara gospod... Iată că domnia mea...l-am iertat...de toate dările și angăriile, oricâte ar fi pă alții...nimărui nimic să nu dea, măcar orice greu ar fi pe țară sau pe breasla curelarilor, despre toate să aibă pace. Și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
tu vătafule de curelari, la nimic cu voi să nu-l amestecați. Așijderea, și voi vătași de vezetei și vezetei de la grajdul gospod... întru nimic să nu-l trageți la lucrul grajdului, fără decât el numai să fie de lucrul cămării gospod...” „ Ei, ce zici, dragule? De ce se bucura acest curelar de atâta cinste din partea lui vodă?” Păi, de ce crede sfinția ta? Socoteala nu-i atât de grea. Îi simplă ca bună ziua. „Dacă-i așa, apoi atunci tălmăcește-mi și mie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pe Podul Hagioaiei... Așijdere să mai stăpânească și un loc de pivniță din dosul acei dughene...” „Spune mi, ai înțeles de ce te-am pus să citești această carte?” Era simplu de priceput că pe lângă Curtea domnească se găsea și o „cămară de izvoade”, dată în grija unui „cămăraș de izvoade”. „ Uite că încet-încet îți reamintești de toate tainele Curții domnești. Spun că îți reamintești și că nu le afli abia acum, pentru că tu ai fost diac domnesc cândva...” Niciodată nu strică
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
odată cu înființarea haznalelor din fața Curții Domnești? „Mai întrebi? Cum să nu-mi aduc aminte? Ai mai găsit ceva nou în legătură cu haznalele și suiulgiii?” Da, părinte. Iaca ce spune vodă, la 14 august 1747: „Facem știre tuturor...am scos bani din cămara domnii mele și am adus suiulgii meșteri...ș am deschis hazne denainte Curții gospod. Și altă cișme am adus la feredeu...De treaba haznalilor, am așăzat și doi oameni meșteri... Dima și frate-său, Costantin, arnăuți cu leafă...Și ei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Învățătura iaste cea mai de treabă și mai de folosu aducătoare...de unde se dovedește că și politiceștii, și bisericeștii au fost și iaste de folos învățătura...Trebuie ca să se afle și școală de obște, dascăli procopsiți, ca să poată toți în cămările învățăturii celei iscusite și luminoasă, după cum și aice în Iași, scaunul domniei mele...cea dintăiu grijă a noastră aceasta au fost, ca să păzim orânduielele cele bune și folositoare, iar mai ales a școalelor...” În timp ce citeam, îmi aruncam din când în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
o bucată mare de carne ca s-o îngroape undeva, să n-o găsească nimeni. Ursul o pândea de la distanță și reținu locul pe care îl săpase vulpea pentru a ascunde prada. Apoi vulpea se duse să-și caute celelalte cămări secrete că deși nu putea să mănânce mult, având stomacul strâmt, își făcea provizii încontinuu. I se duse vestea de mare gurmandă. Aduna tot timpul cadavrele animalelor iar acest lucru îi convenea de minune ursului, când era lihnit de foame
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
stomacul strâmt, își făcea provizii încontinuu. I se duse vestea de mare gurmandă. Aduna tot timpul cadavrele animalelor iar acest lucru îi convenea de minune ursului, când era lihnit de foame, se ținea după vulpea șireată și se înfrupta din cămările ei ascunse pe sub zăpadă. Vulpea polară După cinci săptămâni de mers, în sfârșit, ajunse lângă o insulă din Oceanul Arctic pe care se odihneau numeroase foci. Până mamele și tații se duceau să prindă pești pentru puii lor, ursul puternic atacase
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
noroc. Pe drum spre casă își povesteau și socoteau zilele până la nașterea puilor mult așteptați. În drumul lor lung, zăriseră vulpea polară cea șireată și gurmandă. Se ascunseră după niște blocuri de gheață și o pândiră, în timp ce vulpea își umplea cămările. Apoi râzând de norocul ivit, porniră să golească câteva cămări pline de ale vulpii, pentru a putea merge mai departe voioși și cu stomacul plin. După câteva săptămâni, în sfârșit ajunseră acasă, la Martin. Ursoaica în timp ce purta puiul în pântece
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
până la nașterea puilor mult așteptați. În drumul lor lung, zăriseră vulpea polară cea șireată și gurmandă. Se ascunseră după niște blocuri de gheață și o pândiră, în timp ce vulpea își umplea cămările. Apoi râzând de norocul ivit, porniră să golească câteva cămări pline de ale vulpii, pentru a putea merge mai departe voioși și cu stomacul plin. După câteva săptămâni, în sfârșit ajunseră acasă, la Martin. Ursoaica în timp ce purta puiul în pântece, se apucase să construiască un adăpost. Ea săpa un coridor
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
noi care luptăm în fiecare zi să ne înălțăm, cel mult acceptăm pe cei, care își doresc și ei să evolueze. Cei care nu doresc să-și depășească condiția joasă, n-au decât, în opinia noastră, să se putrezească în cămara lor odioasă și măncată de mizerie și sărăcie. Am fost în asemenea locuri, unde prima încăpere avea un parchet negru ca bitumul de pe drum, în celelalte încăperi nu aveam nicio curiozitate să pătrund, mama matroană domina scena cu vorbe răsunătoare
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
zorii zilei îi legați bine de coloana de calcar, înfiptă în nisipul adâncului! - le porunci ostila regină celor trei străjeri. Mâncare nu vă trebuie, iar apă aveți cât vreți! -Ha! Ha! Ha! ... râdea macabru Regina întunericului, îndepărtându-se spre alte cămări ale împărăției. Scafandrii, din adăpostul stâncilor, cu înfrigurare urmăreau scena plină de cruzime. Erau hotărâți să-i elibereze pe pitici, care urmăreau scopuri importante ca și ei, au venit să cerceteze adâncul mării, să cunoască vietățile maritime ca să prezinte lumea
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
primului meu nepot, și m-a chemat neîntârziat la căpătâiul ei. LIANA: Du-te fără grijă, mamă Ilincă, le-oi face pe toate așa cum m-ai învățat dumneata. ILINCA: Nu mă îndoiesc de asta. Iaca aici pecetea pentru înscrisurile către cămări și beciuri. Le știi rostul și sama. Cată să vină dumnealui Ceaun, mai-marele peste bucătari, și dumnealui Pârjol, mai-marele străjerilor cetății, după tainuri pentru o săptămână. Să le slobozi cele de cuviință, după împuternicire, cu dreptate, dar și cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i departe. Câte-s de făcut... LIANA: Așa este. Arată-ți îndreptările pe săptămâna asta, așa cum cere rânduiala. CEAUN: Da' jupâneasa Ilinca unde-o fi? LIANA: Jupâneasa chelăreasă are treburi în altă parte, așa că astăzi ți-oi slobozi eu de la cămări cele de cuviință. CEAUN: Așa? LIANA: Așa. CEAUN: Tare bine! Apoi ce trebuință mai ai domnia ta de îndreptări, că le știu eu mai bine decât le-a putea scrie cineva. Să-mi dai doar fila cu pecetea pusă, și-oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Tare bine! Apoi ce trebuință mai ai domnia ta de îndreptări, că le știu eu mai bine decât le-a putea scrie cineva. Să-mi dai doar fila cu pecetea pusă, și-oi însemna eu de-a rândul cele scoase de la cămări și de la beciuri pentru îndestularea mesei Măriei Sale. LIANA: Rânduiala zice altfel. Așa că dumneata, jupâne Ceaun, să-mi pui în față înscrisul cu numărul mesenilor, pe zile, ca să știu eu ce am a scoate din cămările noastre. (Ceaun scoate un înscris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a rândul cele scoase de la cămări și de la beciuri pentru îndestularea mesei Măriei Sale. LIANA: Rânduiala zice altfel. Așa că dumneata, jupâne Ceaun, să-mi pui în față înscrisul cu numărul mesenilor, pe zile, ca să știu eu ce am a scoate din cămările noastre. (Ceaun scoate un înscris lung, din care citește. Pe măsură ce vorbește, Liana notează în catastif.) CEAUN: Patru zile din șapte, câte șapte oaspeți, osebit Măria Sa, dintre care în trei zile patru oaspeți nemâncați de două zile, iară doi care ajunează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
LIANA: Cum nu se poate mai limpede mi-ai spus, cinstite mare bucătar, câte guri și în ce fel ai de hrănit domnia ta săptămâna asta. Eu mi-am însemnat aici toate, urmând a arăta și ce se va slobozi de la cămări. CEAUN: Apoi nu așa, jupâniță, că știu eu cel mai bine câte și de care-mi trebuiește. (scoate o altă listă) Iaca dară cum zic eu, după ce am chibzuit fiecare bucățică. LIANA: Bine, jupâne Ceaun, citește, și-om vedea dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cei care fac altfel își vâră capul în mare primejdie. Deci temându-mă pentru capul meu, dar și pentru capul domniei tale, ți-am însemnat aici, pe filă cu pecete, ce ai a cere și a căpăta. Te înfățișezi la cămări cu însemnarea asta. Și să nu cutezi a face altfel, pentru buna liniște a domniei tale. (Îi dă hârtia. CEAUN citește și pare foarte nenorocit.) CEAUN: Apoi, jupâniță, cu ce mi-ai dat aici abia pot acoperi cuviincios masa Măriei Sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-mi fure mâțele nimica de prin străchini! LIANA: Întocmai, cinstite mare bucătar. Și te sfătuiesc să nu mai zăbovești, că s-apropie prânzișorul, ș-apoi nici prânzul nu-i departe, cum bine spuneai mai înainte. Du-te, înfățișează-te la cămări și aprinde focurile. Închide condica, iese pe ușa din stânga) CEAUN (pleacă spre ușă): Vai și of! S-arată o vreme de crâșcare, cât va trebui să ne sugem labele ca ursul în bârlog cu asemenea rânduială. (Iese. Se izbește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de pildă, am văzut că se năruie un corn din zidul dinspre miază-zi al cetății; dă-le în mână piatră, nisip, var și mistrie și pune-i să dreagă ce-i stricat. Pe urmă, în aripa unde-și au ei cămările, bălăriile au ajuns de-un stat de om; dă-le coase și greble și îndeamnă-i să facă lumină împrejur, să nu-și mai croiască drum spre așternuturi cu paloșul și cu sulița. Scoate-i printre oameni: i se rupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pentru asta, când o fi și-o fi. Deocamdată să nu uiți pentru ce-ai venit. Văzând eu din catastif numărul oștenilor, am însemnat aici tainul ce li se cuvine pentru o săptămână, și te rog să-l ridici de la cămări, potrivit înscrisului. (îi dă fila pe care scrisese) PÂRJOL (se uită la filă, cu îndoială): Oare-o fi destul ce-ai hotărât dumneata aici? Că oștenii mei nu se joacă atunci când e vorba de mâncare... LIANA: E prea destul, căpitane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-o sub ochi Ceaun-bucătar, m-am veselit și-am vrut, cum ziceam, să te văd și să te cunosc. Și să știi, fata mea, că nici eu n-aș fi putut întocmi un înscris mai drept și mai adevărat către cămările noastre decât cel făcut de tine și dat lui Ceaun. După ce m-am mirat de asta, m-am mai mirat o dată pentru slova scrisului tău, care dovedește că nu ți-a fost urâtă citirea și scrierea. Dacă n-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nimica. GÂND: Lioară, abia de-aici poate ieși o supărare adevărată, dacă nu ne dovedim ageri la minte. LIANA (către Lioara): Măria Ta, îngăduie-mi să plec. LIOARA: Ba să stai, fată. Dumnealor acuși îi văd că se trag la cămara de sfat cu sfetnicii, și iar rămân singură. GÂND: Nu-i nici o taină, fată dragă. Rămâi unde te afli. Tare mă tem, nevastă, că va trebui să cerem și să așteptăm duh din cer în dezlegarea unei cimilituri, decât care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]