KorAP: Find »[drukola/base=căsca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...102 >

2,531 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

Ah. Pisica doamnei Colquhoun stătea în ușa de vizavi, privindu-l. O parte din cap și trup nu era la locul ei. Partea dreaptă era tăiată și îi văzu creierul, în secțiune, alb-roz și plisat ca dosul unei ciuperci. Pisoiul căscă, deschizîndu-și jumătate de gură și prelingîndu-și limba peste dinții albi și ascuțiți ca niște ace. Thaw îi văzu limba pînă la rădăcină, în canalul îngust al gîtlejului. Mișcă buzele, scoțînd niște cuvinte nedeslușite despre teroarea lui. Degetele se strînseră peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
putut dormi, dacă nu eram obosită. Fu trezit de un zumzet muzical care veni de la mare depărtare, trecu peste ei și se stinse. Rima se mișcă, se ridică în capul oaselor, scuturîndu-și nisip de pe umeri, apoi își întinse brațele și căscă. — Uuuh, ce grasă, lipicioasă și puturoasă mă simt. — Grasă? — Da, stomacul mi s-a umflat. — Poate din cauza vîntului. Ar trebui să mănînci. Nu mi-e foame. Poți să bei o cafea fierbinte? Ai un termos în rucsac. — O, asta aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de jos a stomacului, privindu-l drept în față cu sălbăticie. Nu simt nimic, începu el, cînd palma îi fu atinsă ciudat prin peretele încordat al stomacului. — E cineva acolo, spuse el. — O să am un copil! se isteriză Rima. El căscă gura, iar ea îl străfulgeră acuzator cu privirea. Lanark se luptă să își mențină o figură serioasă, dar nu reuși. Pe față îi apăruse un rînjet fericit. Rima își dezgoli dinții și țipă strident: — Te bucuri! Te bucuri! — Scuze, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
nu prea în vîrstă. Ea îi împinse un pachet cu eticheta FUM ALBASTRU și-i spuse: — Vă rog, luați loc. Inhalați această otravă? — Nu, mulțumesc. Ce deștept sînteți. Spuneți-mi cîte ceva despre dumneavoastră. El îi vorbi o vreme. Ea căscă ochii și-i zise: Ați lucrat cu Ozenfant? Ce palpitant! Spuneți-mi ce fel de om este, așa, în viața privată? — Mănîncă peste măsură și e un muzician prost. Femeia chicoti de parcă ar fi spus ceva inteligent și șocant, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
în grabă: — O, nu-i cazul să recurgeți la violență, domnișoară Maheen. Uită-te la el doar. Lanark auzi un pocnet în capul domnișoarei Macfee. Nu-i vedea fața, dar i-o văzu pe-a lui Macfee. Gura i se căscă, buza inferioară începu să tremure, apoi își lovi ochii cu mîinile. Gilchrist spuse încet: — Condu-l afară, Lanark. Asta nu-i o cîrciumă pentru el. Lanark îl înșfăcă pe Macfee de braț și-l duse prin mulțime. Cînd ajunseră afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
vorbă bună pentru singurul popor pe care îl iubesc. Și acum, tu îmi spui că acel cuvînt va fi inutil! Că ai plănuit să fie inutil. Da, zise autorul dînd din cap aprobator și cu înflăcărare. Da, așa e. Lanark căscă gura la fața care dădea din cap prostește și brusc avu sentimentul că aparținea unei păpuși ventriloce. își ridică pumnul încleștat, dar nu se putu hotărî s-o lovească. Se învîrti și dădu un pumn într-un tablou de pe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
fasonată și inserată în decorul lumii pe care-o ocupi.∗ Asta te face mai capabil de acțiune și mai puțin capabil de iubire. Chiolhanuri grotești, sentimente nobile Și sfîrșituri fericite Acum e - și iluzionistul se uită la ceasul de mînă, căscă și se întinse pe perne - e 1970, și deși opera e departe de a fi gata, îmi dau seama că va dezamăgi în multe privințe. Conține mult prea multe conversații și clerici, prea mult astm, frustrare și umbre, prea puține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ori de cîte ori am vizitat bibliotecile publice, jumătate din povestirile science-fiction se terminau așa.∗ Aceste scene banale cu distrugerea lumii nu dovedesc altceva decît sărăcia minților celor care nu se pot gîndi la altceva. Gura și ochii iluzionistului se căscară și fața i se înroși. începu să vorbescă în șoapte tremurate, care culminară într-un urlet: — Eu nu scriu science fiction! Poveștile science fiction nu au oameni reali în ele, și toate personajele mele sînt oameni reali, reali, reali! Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Că te piși, spuse polițistul care-l ținea. — Dar toți oamenii se pișă! — Te acuz, spuse sergentul, scriind, în conformitate cu Ordinul Puterilor Generale îde Consolidare), și ai nevoie de o odihnă bună și lungă. Și în timp ce-l conduceau, Lanark se trezi căscînd cu poftă. Mîinile de pe umărul lui deveniră ciudat de liniștitoare. Mai mult ca sigur că fusese împins de persoane puternice care îl credeau rău? Sentimentul semăna mai puțin cu o stare de vis decît cu una de copilărire. Fu dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o infinitate de forme. Obiceiurile proaste, nu natura deficitară ne fac să repetem vechile forme prostești ale sărăciei și războiului. Doar oamenii lacomi care profită de aceste lucruri sînt convinși că sînt naturale. — Cursivitatea limbajului tău e delicioasă, spuse Ozenfant căscînd ușor, și nu poate avea nici un efect asupra comportamentului uman. A propos, n-a fost prea inteligent din partea ta să-l lași pe Multan să te apere. Nu e dușman al consiliului, e un membru slab care complotează să capete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
am fost pervertiți și merităm ceea ce ni se întîmplă. Dar dacă raționamentul tău arată că întreaga civilizație poate continua doar prin distrugerea minților și inimilor copiilor, atunci... rațiunea și civilizația sînt noțiuni false care se vor autodistruge. — Probabil, zise Monboddo căscînd, dar cred că le putem face să dureze dincolo de noi. Ce ați înregistrat domnișoară Thing? Spuneți-ne, vă rog. Secretara își desfăcu buzele lăsînd să se audă o voce monotonă: — Addendumul Unthankului Mare la procesele verbale ale Adunării Generale: Provost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912

nu-mi dispare nevoia asta, trebuie să mă mișc, că altfel sufăr de frustrații ridicole. Gosseyn mai așteptă, dar conversația părea încheiată. Femeia reintrase în casă. Bărbatul mai rămase pe trepte câteva minute bune, apoi se ridică și se întinse căscând. Părea decontractat și de loc tulburat de spusele soției sale. Avea circa un metru 82, și o constituție robustă; dar numai aparența de forță este insuficientă dacă nu este dublată de un antrenament fizic non-A. Nepracticanții înțeleg cu mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
în mod vizibil, își micșorase dimensiunile, dar asta ca urmare a efectului torpilelor. Cabinele de examen din rândul exterior păreau niște păstăi plesnite, ca și cum o presiune internă fantastică le-ar fi făcut să explodeze. Peste tot în pereții metalizați se căscau găuri cu marginile zdrențuite, de zece, douăzeci sau treizeci de metri diametru. Caverne întunecate care lăsau să se întrevadă, în fasciculele de lumină palpitând, un amalgam confuz de cabluri și mașinării str ălucitoare, partea exterioară a sistemului nervos al Mașinii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
se mai aștepte Își luă pijamaua și se îndreptă spre dormitorul cufundat în întuneric. O mișcare într-unul din paturi îl făcu să se oprească. În ciuda semiîntunericului, Gosseyn recunoscu imediat cine era. Fata se ridică cu o grație indolentă și căscă. ― Nu s-ar putea spune că ne plimbăm, nu-i așa? ― zise Patricia Hardie. 31 Gosseyn se lăsă brusc să cadă pe celălalt pat. Ușurarea cc-o resimțea era imensă, dar, după ce emoția i se mai potoli, își aminti de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
Probabil că așa pusese problema Crang. "E un tip remarcabil acest Eldred Crang ― gândi Gosseyn. Singurul personaj din toată povestea asta care n-a făcut, până acum, decât o singură greșeală personală". O privi pe Patricia din colțul ochilor. Fata căsca și se întindea ca o pisicuță satisfăcută. Ea întoarse capul și-i întîlni privirea. ― N-ai nimic să mă întrebi? ― zise ea. Făcu un rapid calcul mintal. Era clar că nu putea s-o chestioneze în privința lui Crang. Și nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
cu dezinvoltură Gosseyn. Adaptare totală la necesitățile situației. Thorson zise: "Ahaaa!'" ― cu un ton plictisit și schimbă subiectul: Simți ceva? Gosseyn clătină din cap, negativ și zise sincer . ― Nimic. Ajunseră la apartamentul Patriciei. Zidul în care se aflase distorsorul se căsca în fața lor. Geamurile ferestrelor zăceau în cioburi pe podea. Gosseyn privi prin cercevelele goale spre locul unde până mai ieri, se înălța Mașina jocurilor, ca o bijuterie pe coroana verde a Terrei. Acolo nu se mai vedeau acum decât mii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
nu mor Impunându-i timpului Amintirea urmelor Lăsate ici, colo, pe cărare peste uitare. T II Bătrânul tuși cavernos, contractându-se de durere. Mișcarea făcu halatul zdrențuit să alunece și-i dezgoli pieptul carbonizat. În coasta dreaptă, destul de sus, se căsca o gaură mare cât pumnul. Cheaguri groase de sânge atârnau din rană. ― E-n regulă ― articulă el cu dificultate. Cu excepția cazurilor când tușesc, aproape că reușesc să nu simt durerea. Prin auto-hipnoză, mă-nțelegi. Își îndreptă puțin spatele. ― X ― zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910

O umbră - om, care se opri când ajunse la bariera orașului, care se întindea în vale, și vocea îi sună deodată, deloc firavă, ci foarte umană. - Repetă instrucțiunile, Janasen. Dacă omului îi era frică de ciudatul însoțitor, nu se vedea. Căscă ușor. - Mi-e cam somn, zise. - Instrucțiunile. Omul gesticulă, iritat. - Ascultă, domnu' Discipol, grăi a lehamite, nu vorbi așa cu mine. Înscenarea dumitale nu mă sperie deloc. Mă știi. Fac treaba asta. - Insolența dumitale, zise Discipolul, îmi va slăbi răbdarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
ordonă o adunare generală în dormitoare. - Trebuie să închid ușile? întrebă. Gosseyn clătină din cap. - Există mai multe ieșiri, insistă căpitanul. Presupun că ați venit cu un scop aici. Să pun santinele la ușă? - Nu, zise Gosseyn. Căpitanul îl privi, căscând ochii. - Nu-mi place, zise. Nu e nimeni liber sus, în afară de Prezicătoare. N-ar fi bine dacă s-ar furișa careva și ar urca pentru a închide panourile dintre cele două secțiuni. Gosseyn zâmbi. Celălalt habar nu avea de ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
efortul depus pentru prinderea sabotorului îi cauzase o tensiune aproape insuportabilă. Își dorea atât de mult să nu-și arate slăbiciunea. Așa că simți cu mare plăcere cum se întrema. După douăzeci de minute de repaos, cu ochii închiși, se întinse, căscă și deschise ochii. Se așeză pe pat și respiră adânc. Parcă ar fi fost un semnal pentru Leej, care intră cu un alt castron de supă. Acest minutaj implica o previziune precisă. Gosseyn se gândi la acest lucru mâncând supa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909

nu-mi dispare nevoia asta, trebuie să mă mișc, că altfel sufăr de frustrații ridicole. Gosseyn mai așteptă, dar conversația părea încheiată. Femeia reintrase în casă. Bărbatul mai rămase pe trepte câteva minute bune, apoi se ridică și se întinse căscând. Părea decontractat și de loc tulburat de spusele soției sale. Avea circa un metru 82, și o constituție robustă; dar numai aparența de forță este insuficientă dacă nu este dublată de un antrenament fizic non-A. Nepracticanții înțeleg cu mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
în mod vizibil, își micșorase dimensiunile, dar asta ca urmare a efectului torpilelor. Cabinele de examen din rândul exterior păreau niște păstăi plesnite, ca și cum o presiune internă fantastică le-ar fi făcut să explodeze. Peste tot în pereții metalizați se căscau găuri cu marginile zdrențuite, de zece, douăzeci sau treizeci de metri diametru. Caverne întunecate care lăsau să se întrevadă, în fasciculele de lumină palpitând, un amalgam confuz de cabluri și mașinării str ălucitoare, partea exterioară a sistemului nervos al Mașinii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
se mai aștepte Își luă pijamaua și se îndreptă spre dormitorul cufundat în întuneric. O mișcare într-unul din paturi îl făcu să se oprească. În ciuda semiîntunericului, Gosseyn recunoscu imediat cine era. Fata se ridică cu o grație indolentă și căscă. ― Nu s-ar putea spune că ne plimbăm, nu-i așa? ― zise Patricia Hardie. 31 Gosseyn se lăsă brusc să cadă pe celălalt pat. Ușurarea cc-o resimțea era imensă, dar, după ce emoția i se mai potoli, își aminti de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
Probabil că așa pusese problema Crang. "E un tip remarcabil acest Eldred Crang ― gândi Gosseyn. Singurul personaj din toată povestea asta care n-a făcut, până acum, decât o singură greșeală personală". O privi pe Patricia din colțul ochilor. Fata căsca și se întindea ca o pisicuță satisfăcută. Ea întoarse capul și-i întîlni privirea. ― N-ai nimic să mă întrebi? ― zise ea. Făcu un rapid calcul mintal. Era clar că nu putea s-o chestioneze în privința lui Crang. Și nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
cu dezinvoltură Gosseyn. Adaptare totală la necesitățile situației. Thorson zise: "Ahaaa!'" ― cu un ton plictisit și schimbă subiectul: Simți ceva? Gosseyn clătină din cap, negativ și zise sincer . ― Nimic. Ajunseră la apartamentul Patriciei. Zidul în care se aflase distorsorul se căsca în fața lor. Geamurile ferestrelor zăceau în cioburi pe podea. Gosseyn privi prin cercevelele goale spre locul unde până mai ieri, se înălța Mașina jocurilor, ca o bijuterie pe coroana verde a Terrei. Acolo nu se mai vedeau acum decât mii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]