1,541 matches
-
incapabil să duc la bun sfârșit o măruntă misiune de rutină fără să fiu prins. M-am strecurat în casă și afară din ea cu eleganța, suplețea și energia unei pisici sălbatice. Însuși marele Raffles ar fi rămas cu gura căscată de invidie. — Și ce s-a întâmplat? — Mi-am pierdut controlul, Michael. M-a părăsit voința, atâta tot. Mi-am petrecut toată ziua de ieri căutând prin documentele pe care le-am împrumutat - repet, le-am împrumutat, căci respect scrupulos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cât mai jos posibil. Trebuie să-l fi lovit cu cel puțin doișpe centimetri sub centură. Am crezut că o să-i iasă ochii din cap lui Jack. Și chiar că și i-a holbat. Și a rămas și cu gura căscată. Arbitrul Îl apucă pe Walcott de braț. Jack făcu un pas În față. Dacă se prăbușea, uite-așa se duceau dracu’ cincizeci de bătrâne. Mergea de parcă toate măruntaiele erau gata să-i dea pe dinafară. N-a vrut s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prieteni! Zeii îmi spun că Galba nu-l va numi pe Otho urmașul lui - aruncă ficatul în foc. Și totuși, peste puțin timp Otho va ajunge împărat. Cocoșatul se întoarse la sturzii lui. — Ne păcălești ca să ne lași cu gura căscată de mirare. Vrei să ne uimești inventând profeții după ce l-ai uimit pe Vitellius cu păsările tale - în glasul ascuțit al bucătarului-șef se simțea invidia. — Otho a fost un bun conducător în Lusitania, declară paharnicul. Cinstit. Dacă la moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în jurul căreia se aflau câteva scaune, și pe o mică statuie de marmură ce-i atrase atenția lui Antonius. Statuia reprezenta o fată surâzătoare. Cu o mână oprea, aparent fără efort, atacul unei creaturi monstruoase, infernale, un dragon cu gura căscată, gata să muște. — Sufletul nostru purificat e asemenea unui copil... Glasul lui Proculus răsună profund, liniștit. — ...și puritatea dobândită domolește și călăuzește instinctele sălbatice închise în fiecare dintre noi, adăugă Antonius, atingând capul balaurului. Uneori mă întreb, însă, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
abia așteaptă să-l vadă mort pe Orpheus, dacă nu pentru altceva, măcar să-i facă în ciudă legatului care, după câte se spune, atrage de partea lui toate legiunile. — Și-atunci? întrebă Skorpius dezorientat, privindu-i pe ceilalți cu gura căscată. Atunci de ce nu mă lasă să-i iau gâtul lui Orpheus? De ce-l lasă să se bucure de faima de care eu ar trebui să am parte? De ce interzice luptele dintre noi? Era furios. — Împăratul a poruncit să nu intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
restul amfiteatrului. Mâine o să vezi și tu ce bine seamănă totul cu câmpia padană: câteva coline, pășuni, prundiș, tufișuri, copaci... O mulțime de copaci au fost aduși din pepinierele imperiale de pe Mons Albanus. Împăratul vrea să lase mulțimea cu gura căscată... Iar în vârful colinei a pus garduri care imită fortificațiile armatei lui Otho, iar înăuntrul lor a pus însemnele și steagurile legiunilor othoniene. — Vitellius vrea să simuleze o bătălie? — Lasă-mă să continui. La baza colinei au fost puse patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bun caz. Nu știm ce face restul de 86%, bănuiala mea este că nu face nimic. Cel mult poate găsi o idee pe care-o tot răsucește, mozolește și sărută În vreme ce publicul stă și se uită la idee cu gura căscată, ce frumoasă e. Cu sînii ei albi, reflectorizanți, În timp ce gîfÎie. Psihiatrii nu știu mare lucru, nici ei nu folosesc mai mult de 14% din creier. Să adaug că sînii pot fi și de culoare neagră, la negrese. „Andreea Marin. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
greu de spus totuși cînd a Început, pare că odată cu lumea, printr-o greșeală omenească, divină, Mickey sosește eroic și face ordine În familia iubitei, zdrobește capul pervers al tatălui și-l Îneacă-n acvariu, trec peștișori, roșii, pe dinaintea gurii căscate din care iese limba vînătă, țîșnește sîngele, ochii mortului sînt mari, de copil, vine tornada, se sparg geamuri, farfurii, bibelouri, intră praful ruginiu, se vede televizorul, erau desene animate, da, la Început a fost scena din bar, ea dansează singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un ac În ureche și trebuia să vorbească la telefon, da’ n-a zis nici pîs, și cu toate durerile alea mai dicta și poezii, de l-a lăsat feștelit pe doctor, că scrie chiar ăsta: „Eu stăteam cu gura căscată și el dicta”. CÎte n-a Îndurat domn’ Adrian de la bestia asta de medic care-i clar că-i angajat de străini să-l străpungă pe poet În urechi, să-l facă stropitoare, na, că n-a reușit, și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decembrie ’89 lasă mărturie: „Se trage, geamurile sînt sparte. Toți sînt pe jos. Iliescu scrie mereu”. Scria o carte tehnică pentru editura sa, A emana sau a nu emana. Și-a emanat de ne-a lăsat pe toți cu gura căscată. Tot În Puterea, Tudor Bălteanu vrea pace Între cei doi. „Numai Împreună aveți șansa să rămîneți guliveri.” Ca Lolek și Bolek. În Glubbdubdrib. Totuși, Gulliver nici nu zbura nici nu vorbea spaniola. Și avea doi de l. Frontpress este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Românul: „Încă o lovitură de moarte dată opoziției. Ion Iliescu a reușit să-l convingă pe Michael Jackson că România e o țară normală”. Deasupra acestui text, o fotografie de grup unde-l vedem pe Michael Jackson privind cu gura căscată spre domnul președinte, care dă din mîini. Probabil că Iliescu tocmai Îi spunea megastarului convins că e normal În engleză: „În definitiv puteai cînta și imnul FDSN-ului, că nu se strica stația”. Din Ora ne reține atenția declarația văduvei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu văd creanga de dud... Eu am luat-o drept o încercare de a șugui, dar cum văd tu ai spus-o serios. Păi cum să șuguiesc, dragule, când sus la mănăstirea Galata din Deal gângăniile ne așteaptă cu gurle căscate? Știi că m-ai luat cam tare? Întâi cu frunzele de dud și acum cu Galata din Deal. Un bob zăbavă, dragule. O să le luăm pe rând, dar picioarele să „lucre”, că altfel Ulița asta a Urcușului n-o urcăm
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
seară, Pâcule?” Da’ fumul la ce îți ajută? a întrebat într-o doară Ion Cotman, cel tăcut din fire, dar cu un suflet bun de să-l pui pe rană... Să vă pot vedea pe îndelete cum stați cu gurile căscate și ascultați polojăniile mele. Mitruță s-a învârtit ca un prâsnel și cât ai clipi s-a întors cu țoiurile pe care le-a așezat fiecăruia dinainte. Uite ce burduhos îi al matale, moș Pâcule. Da’ și gologani frumoși ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
arătat-o și m-a întrebat: „Ei, ce zici? Iți place? Stă și o apără pe regină cu sabia! Uite aici cum ține sabia! D-apoi ce chipiu și tunică are! Ti-i mai mare dragul.” Am rămas cu gura căscată. Strașnică poză! După cum știți și voi, pe urmă o venit și blestematul de război peste noi. Nici un soldat nu a scăpat fără să treacă prin prăpăd. Si, ca orice soldat, și nenea Jănel o trebuit să plece la luptă...Si
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a răspuns moș Dumitru, clătinând din cap a mirare. Când ne spui pățania țiganului cu haita de lupi, moș Pâcule? a întrebat Hliboceanu. Diseară, la Crâșma din drum. Colea la căldurică, cu un vinișor fiert dinainte și cu niște guri căscate ca ale voastre în față, îi altceva - a răspuns Pâcu, râzând cu mare poftă. Dealul Lutăriei l-au urcat după sfatul lui Hliboceanu. Prima sanie, cu patru boi, ca să rupă omătul. Celelalte au mers ușor pe pârtia tăiată... Hlibocene, îți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
așa, la comandă. Intâi trebuie să nu fiu răgușit, așa cum sunt acum, din motive de sete. Pe urmă, să fie liniște așa ca aici și, cum am mai spus și altă dată, să am în jur măcar vreo zece guri căscate care să mă asculte. Bun cuvânt, Dumitre? Măi, da’ pretențios mai ești! Ca să-ți stingi setea nu te-i mulțumi și cu apă chioară? Cam știu eu unde bați, dar mai pune-ți pofta-n cui, Pâcule. Până diseară, la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ne mai spui și tu o poveste. Ai văzut matale, moș Pâcule, că eu nu prea am haz la spus polojănii. Așa că toată nădejdea îi la matale - a răspuns Hliboceanu, în aprobarea celor din jurul mesei. Iordache Cocoșitu asculta cu gura căscată, plimbându-și privirea de la unul la altul. Ei, Cocoșitule, cum ți se pare în cărăușie? Iți place ori ba? l-a întrebat moș Dumitru. Ihâ! a răspuns monosilabic Iordache Cocoșitu. Vezi, Pâcule? Si lui Cocoșitu îi plac poveștile tale. Să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
stelele cufundate în mare; copacii cu vârful în jos, vitele cu picioarele în sus și oamenii umblând cu capul între umere; văd, în sfârșit, ceea ce n-aș mai dori să vadă nimene, pentru a și osteni vederea: văd niște guri căscate uitându se la mine și nu-mi pot da seama de ce vă mirați așa, mira-v-ați de... frumusețevă!”. Astfel, putem observa că portretul său este alcătuit pe un fundament ce face trimitere la ființa umană („schimonositură de om”), cu
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
să vă citesc ce scrie pe foile PROIECTULUI frumos așezate pe pereți de Inventator și de Zâna Inventica. Iată că aici, în dreptul meu, sunt puse foile pe care stă scris un titlu grozav, care m-a lăsat iar cu gura căscată. Pentru că nu e un titlu, ci o chemare. E o chemare pentru voi, copii. Pentru voi și pentru mine. Sper că n-ați uitat că și eu sunt copil, am numai patru luni și jumătate. Pe PROIECT scrie așa: „În
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
legată de o bizară și sublimă eternitate - Marea Eternitate Mică! - din cărțile simple, simple, simple, din filmulețele nostime de la televizor, din teatrul de păpuși, făcut cu bani puțini, sfâșietor cumva, pe care-l vedeam duminica la Țăndărică (ea cu gura căscată, eu cu lacrimi în ochi privind scena și copiii fremătători din sală și copilul meu luminos, la propriu luminos, cu buclele aurii înconjurându-i capul în sala aia întunecată - și ea întrebând : „De ce plângi, mama ?“, și eu dând din umeri
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
pe astăzi. La revedere! ― Și unde vă duceți așa grăbiți? - a vrut să afle Vătrai. ― Dumneata ai auzit de primul secretar al Comitetului Județean de partid? Ei bine, acolo ne ducem. Primind acest răspuns neașteptat, securistul a rămas cu gura căscată. Cu acestea spuse, profesorul și Gruia au pornit să coboare scările. Securistul a rămas și mai năuc, rostind din capul scărilor un „bine” prelung... Când au ajuns la intrarea pe ulița Muzelor, Despina s-a desprins dintr-un loc umbros
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
autobuz, cu timbre, cu pliculețe de ceai, cu capace de Ness, umplu pereții redacției. Se poate descifra orice în colajele mele: un fluture înghițind un elefant, o libelulă ori un Concorde, harta României într-o gură de rechin, o gură căscată a urlet, un elefant cu gît de girafă. Așa e. Fariseul de Leandru Diță-Lerești, care-și mărturisește religia pentru cARTE (urît mai îmbătrînește: obrajii fleșcăiți, conjunctivita, pavilioanele urechilor galbene) ne-a făcut să nu mai comunicăm între noi. De-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vor să omoare o vacă. Nu te uita". O rafală de vînt m-a făcut să mă întorc și să văd ce nu era de văzut. Zăcea trăsnită de lovitura în greabăn. O doborîseră. Cu pămîntul rotindu-se în globii căscați. Mi s-a părut că eu și Rusalin, adolescenți puri și stîngaci, ne reflectam în centrul globilor, în umezeala lor caldă încă. Și vocea bunicii: "Doamne, sînteți lișcă de apă, intrați repede să vă uscați la foc, fîstîcliilor". "Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu părul ud și treningul fleașcă - nuuuu, nu mai înainta! -, urcă trepetele verandei, duce mâna la buzunar, în căutarea cheii - nuuu, nuuu, opreștete, trezește-te, pentru numele lui Dumnezeu! - și încearcă să o introducă în broască... Clovnii înțepeniră, cu gurile căscate. Dansatoarea rămase nemișcată, cu un picior ridicat în aer. Spectatorii înghețară, la rândul lor, într-un stop cadru neașteptat. Nu se mai auzi niciun sunet. Sub cupola circului, Magicianul extrase din joben o ciocolată, o desfăcu tacticos și mușcă din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din partea unui Scriitor care nici măcar nu scrisese în viața lui vreun text fantasy sau sf -, picăturile de ploaie își încetară căderea, rămaseră suspendate în aer, după care o porniră, cu aceeași viteză de mai înainte, în sus. Rămase cu gura căscată. Încercă să articuleze cuvintele, dar nu reuși. Ochii holbați văzură cum alte picături, mii, zeci de mii, sute de mii, milioane, poate, ieșeau din asfaltul străzii și din asfaltul trotuarelor, apoi se duceau direct către... cer. Le urmări cu privirea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]