4,874 matches
-
momente din studenția noastră atât de îndepărtată că timp și condiții. La farmecul special pe care l-a impus în fața noastră a mai contribuit și o bună impresie a oamenilor cu multă deschidere pentru comunicare, prietenoși, zâmbind larg și foarte calmi. S-a mai adîugat și aspectul străzilor largi și foarte curate dar și cel al caselor bine îngrijite, cu o arhitectură mai aproape de cea europeană, cu arcade mari la uși, cu ferestre care amintesc de stilul gotic, case înconjurate de
ÎN MARTIE PRIN ONTARIO de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354499_a_355828]
-
pe jos?!... Vino în trăsura mea!... Dar Alice cuprinzând și mai strâns brațul lui Karl, ca și cum ar căuta instinctiv apărare în el, îi răspunse lui Albert: - Merci!... Prefer plimbarea pe jos! Albert se înroși și mai mult, recepționând acest răspuns calm, dar ferm, din partea lui Alice, pe care n-o bănuia în stare să-i dea o replică atât de curajoasă. - Cum? Mă refuzi?!... Crezi că ăla pe care-l ții de braț acum e mai breaz ca mine?!... Alice era
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
bine, Ok, foarte bine, ok, ok, Nu ne dor capul, nici fundul, burta, Nu tușim, nu avem chestiuni de familie, ok! Iar valurile mării cresc, suntem corăbioare, E bine, strigă unul și dispare, ce mai faci? Cine răspunde? Albatroșii plutesc calmi, Anunță furtuni, în ce să credem? Fie, Dumnezeu, dar calea e lungă. Se-aude muzica lui Chopin. E mută mătușa? Ține cârma și creierul Să-ți fie treze, zâmbește cu dispreț, Dincolo te așteaptă fecioare. Pentru josnicia în care trăim
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
bine, Ok, foarte bine, ok, ok, Nu ne dor capul, nici fundul, burta, Nu tușim, nu avem chestiuni de familie, ok! Iar valurile mării cresc, suntem corăbioare, E bine, strigă unul și dispare, ce mai faci? Cine răspunde? Albatroșii plutesc calmi, Anunță furtuni, în ce să credem? Fie, Dumnezeu, dar calea e lungă. Se-aude muzica lui Chopin. E mută mătușa? Ține cârma și creierul Să-ți fie treze, zâmbește cu dispreț, Dincolo te așteaptă fecioare. Pentru josnicia în care trăim
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
tăcând”), fie spre apocaliptice și definitive disoluții (cuvânt obosit, sfâșiat, / refluxul tăcerii îngroapă / schelete de sunete verzi. / val peste val - uitarea - / ca o ultimă ninsoare din an. / trepte de apă. Măsurăm / distanța dintre vise și somn, / în cădere de sunete calme, / reflux al spaimei de clipa / în care lumina rotunjindu-se / ne apleacă privirea, fulgerând / cutremurarea irisului, așteptarea retinei. / ochiul tău luminând clipa / cu sclipiri / de urme / pe apă ... - „Privindu-ne”). Vizualul și auditivul se contopesc în neașteptate sinestezii (țipăt de
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
prietenoși, comisarul Olaru i-a indicat cu privirea un scaun și l-a invitat să se așeze. Și-a declinat gradul profesional și funcția, i-a prezentat pe ceilalți doi și l-a întrebat direct, sigur pe el, cu voce calmă, privindu-l în ochi: - Știi pentru ce ai fost reținut? - Nu, domnule, nu mi-a spus nimeni și v-aș ruga... - Și eu te rog să răspunzi scurt la întrebări, mai întâi. E clar? l-a întrerupt ofițerul, cu voce
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
Iad în loc de rai, strigă lumea VAI, i-a răspuns Vaillant gol pe Mont Alban, avantaj pe loc, răsari busuioc, ura nu te lasă, e ca o melasă, visezi herghelii, stele mii și mii, un bănuț în palmă, fie-mi moartea calmă, iaca leopardul, ochii ca smaragdul, eu încet să cad peste Galaad. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: O tristețe luată în serios / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1185, Anul IV, 30 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris
O TRISTEŢE LUATĂ ÎN SERIOS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353728_a_355057]
-
avea un chip frumos și pașnic, asemeni crinului Bunei Vestiri. În fața lui senină și diafană întrezăreai cu ușurință „chipul nemuritor al lui Dumnezeu - Iubire” iar din vorba lui filocalică simțeai savoarea „persoanei omului în veșnic dialog cu Dumnezeu”. Gesturile lui calme și niciodată de prisos concordau cu gândirea lui sistematică, lipsită de orice ambiguitate. Scrisul său părea (și de fapt chiar este) un urcuș nemijlocit către înviere și prezenta, cu certitudine, trăirea sa în Dumnezeu și cu Dumnezeu. Din orice expresie
PARINTELE DUMITRU STANILOAE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354169_a_355498]
-
sfinți” ce din umbră, pândesc. Mi-e frică de TATĂL. . .și-a lui supărare, Cât puii mei scumpi, îi iubesc!. Iar când Maricica, iubita-mi soție, Iar pleacă, mă ia disperarea . Cu gândul acasă, îmi spun c-o să fie, Mai calmă și blândă-nserarea!. Aici, cît sunt singur și-i lungă cărarea, Chem îngerii mei păzitori Și nu mă usucă, decât depărtarea Și mutre urâte de ,,ciori”! Mai mult mă îndoaie, nu ,, ștreangul și biciul”, Ci lipsuri și chinuri din țară
CALUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354579_a_355908]
-
adună prin bisericile albe. Casele izolate, presărate la distanțe generoase în mijlocul câmpurilor, par cufundate într-o liniște ancestrala, pe care doar trilurile păsărilor și ecoul pașilor trecătorilor răzleți o întrerup din când în când. Prin porturile minuscule, în clipocitul mării calme se leagănă bărcile, care încă mai ies zilnic la pescuit de fructe de mare. Și totuși, doar simplitatea vieții din utopia izolării pe o insulă care s-ar dori pustie nu e suficientă pentru a motiva magnetismul Ibizei. Opusul somnolentei
IBIZA SAU INSULA ALBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354553_a_355882]
-
doriți și aș putea eu... descarcati-va oful inimii pe mine, eu mai pot duce ! M-au întărit zările străine... am văzut bogați nefericiți și belșug și detașare fără gram de bucurie... Suntem unici, suntem că nimeni mai muncitori, măi calmi, mai tari, măi inventivi, măi pricepuți la toate! De aceea vă rog, vă implor - veniți la mine, orice ați avea de reproșat, de strigat, de războit... adun eu totul, le contorizez, le și ,,îndosariez” dar promit să le transform în
DEJA ESTE PREA MULT ! de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347101_a_348430]
-
unda și înspre dreapta. Sunetul, vibrația se amplifica, se acutiza ca un țiuit strident, din ce în ce mai ascuțit, îi străpungea creierul, căpăta materialitate ca un ac subțire și lung, ca o sârmă extrem de subțire... S-a retras speriat cu mișcări controlate, atente, calme. Nu se mai îndoia în privința straniului fenomen, linia aceea acustică exista, chiar exista, sursa emiterii îi era extrinsecă, vibrația căpăta consistență, era ca un fir metalic, era o sârmă... Putea glisa capul pe lungimea ei. A încercat să îl rotească
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
noi ? Nu, distanța o creem noi, EL este lîngă noi și cu noi, prin Sfîntul Spirit. Să uităm și matematică și filozofia materialista pe care ne-am prost cimentat-o în anii comunismului, să deschidem sufletele și ușile vieții și, calmi să ne acceptăm trecerea prin viață de mînă cu Isus, în drumul nostru spre Tatăl Lui și al nostru. Și m-ai ales să nu uităm să-i zîmbim din cînd, în cînd, pentru că El ne vede și este singurul
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
de puțin pe-acest om dar m-a impresionat atât de mult... Când ne-am auzit prima și ultima oară la telefon, intrebându-l dacă pot a-i fi de folos cu ceva... mi-a răspuns cu o voce caldă și calmă: „Rugați-vă să-mi dea Dumnezeu doar un pic de sănătate... nu vreau mai mult"... deja ochii domniei sale nu mai deslușeau lumina... Însă LUMINA a rămas și va rămâne de-a pururi în sufletul celui ce-a fost scriitorul, prietenul
NECTARUL DIN SUFLET de GEORGETA RESTEMAN, ORADEA în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357104_a_358433]
-
și va fi o semnificație în valorile acestui curent, care reprezintă o sinteză meritorie între modernitate și accesibilitate. Arta pe care o face Maia Martin, este accesibilă și plăcută privirilor, datorită valorilor fanteziei, a armoniei cromatice racordate într-o notă calmă și lină, a viziunii sale personale care se configurează clar și nedezmințit . Și dacă cineva va pune la încercare temelia etică a artistei Maia Martin, răspunsul va fi dat de arta pe care o face: mereu în veșnică a ființei
EXPOZITIA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357131_a_358460]
-
la copii. Voi rămâneți aici. Se întoarce tata imediat... Traversând sufrageria mi-a spus în șoaptă, la fel de speriată: - E groaznic! A trăsnit chiar în fața ferestrei. Am văzut fulgerul... Închide fereastra! Mi-e teamă să mă apropii de ea. - Hai, fii calmă, draga mea! O închid imediat, am liniștit-o eu când deschideam ușa la bucătărie. Aici am auzit tunete puternice. Se formase curent ori vântul sufla, nu știu, dar ușa s-a închis cu zgomot în urma noastră în timp ce eu ajunsesem la
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
că te odihnești. Ți-ai făcut un program infernal. Așa nu se poate trăi!” Am surâs. Agenda lui e și mai încărcată decât a mea. Am povestit până târziu, în noapte. M-am culcat fericită, liniștită. L. e un om calm, cald și vesel. Nu știu ce mă făceam în anii aceștia fără optimismul lui. Cu toată adâncimea somnului, l-am auzit cum vomită în baie...o dată...de două...de trei ori...Dimineața, încă o dată. Nu zice nimic despre asta. Îl aud cum
ÎN MIEZUL ORELOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357135_a_358464]
-
decât de obicei, ne privea cu un aer mizerabil, că pur și simplu ni se făcea milă de el și ca să ne justificăm, îi argumentam: „felul tău de a povesti ne stârnește mai mult râsul decât compasiunea.” Mamaie era tăcută, calmă și frumoasă, cum o văd și acum după atâția ani. Era micuță de statură, subțire și purta tot timpul rochiile de culori închise, cu un șorț alb pe deasupra. Avea ochii de un albastru- cenușiu, care, cu pielea ei albă și
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
mea sentimentul vinovăției a dispărut ca o picătură de rouă și după vorba mamaiei, am crezut că „așa ne fusese scris în ziua aceea să pătimim!” -Și laptele?! am întrebat-o mirată. -Să fie morților! mi-a răspuns cu voce calmă, ca și cum le făcusem un bine morților ei dragi. -Să le fie! i-am răspuns cu un aer convins că acesta ar fi adevărul. Repede m-am gândit dacă într-adevăr cunoscusem pe cineva care murise, bucurându-mă astfel de laptele
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
bucătăriei ar fi existat salvarea lui. -Tataie, să nu fii supărată pentru rochie! Am să-i dau Mariei un pol să-ți cumpere material să-ți coasă alta! mi-a spus fericit când m-a văzut că intram așa de calmă. -Gogule, a început mamaie, după ce m-a privit cu coada ochiului, cred că are nevoie de doi poli, dacă a îndrăznit să intre singură în odaia de la drum și... Mamaie nu a mai avut timp să-și termine fraza, pentru că
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
doilea rând pentru că nu-și cunoștea vinul. După câteva minute, tot mâncând și bând, tăticu a ridicat paharul în fața lămpii, încercând să-i vadă culoarea. -Și-a schimbat puțin gustul! le-a spus indiferent. Tataie era nervos, iar mamaia se învârtea calmă prin cameră, de la masă la celar. Mustăciosul, după ce a luat o înghițitură i-a spus: -S-a trezit puțin, a cam pierdut din tărie. -Eu știu, măi Ionel, s-a grăbit tataie să răspundă. -Da, tataie, am sărit și eu fericită
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
-mi, m-a luat în brațe. -Ce faci, Susano? Or să te doară rinichi! i-a strigat tataie, care mai grăbit ca niciodată, a trecut pe lângă noi. -Mai taci, măi Gogule! Am speriat copilul, i-a răspuns cu o voce calmă și tandră. Mi-am pus capul pe umărul ei. Un suspin puternic mi-a ieșit din piept și m-am liniștit. Mamaia m-a dus până la bucătăria de vară, m-a așezat pe scaun, mi-a pus în față farfuria
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
nu se obosea și de fiecare dată găsea un pretext că ne miram de unde avea atâtea rude care îi mureau săptămânal, sau de ce boală sufereau părinții, pentru că, de fiecare dată, unul intra la spital sau altul ieșea. Învățătoarea îl asculta calmă sau nervoasă, în funcție de minciună, iar la sfârșit îi dădea o foaie care trebuia iscălită de bunica lui, pe care o ruga să vină la școală. Bineînțeles că, nici aceasta nu venea, pentru că, în ziua cu pricina se îmbolnăvea, după spusele
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
frică să nu-l descopere cineva, în cazul că aveau să coboare după morcovi pentru ciorbă. L-am ascuns după butoiul cu varză. Părea mulțumit de efortul meu și s-a lăsat mângâiat până a adormit. Am ieșit din pivniță calmă, dar nu înainte de ai promite, fără să fiu convinsă că a priceput, că voi trece și spre seară pe la el împreună cu tata-mare. În curte nu-mi bănuise nimeni locul absenței, așa că, mai grăbită ca niciodată, mi-am desfăcut ghiozdanul și
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
îi mîngâia părul răsfirat și o sărută pe tâmplă. O ajută să se ridice. Împreună au intrat în încăperea unde se afla galeria de portrete a familiei. Îi explica ce personaj era imortalizat in fiecare pictură. Vocea barbatului profundă și calmă îi picura adieri fierbinți în trupul încordat de emoții. A privit înmărmurită ultimul tablou ... era lordul alături de o femeie ce semăna cu ea, ca o soră geamănă! “Fosta sotie” i-a explicat. Ochii ei s-au umplut de lacrimi! A
TABLOUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357269_a_358598]