8,208 matches
-
albină, diverse gemuri, urca treptele spre etajul unde erau găzduite. Când ajunse la recepție, dădu nas în nas cu Ștefan. - Aa, bună! Ce faci? - Mergeam spre voi. - Aha, foarte bine. I-am luat mamei Gloria ceva în loc de cină. Ține tu cana cu ceai că-i fierbinte și prea grea. Ajunși în cameră, o găsiră pe Gloria cum ieșise de sub duș, înfășurată doar în prosopul pufos de la baie. Avea nasul roșu ca întreaga-i piele. Se împăcase cam greu fierbințeala apei, cu
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
2016 Toate Articolele Autorului ULCIOARE GOALE trăiesc în lumea asta trecătoare o clipă mi-a fost casă am adunat din ea dureri, mâhniri și amăgiri eu nu mai vin azi acasă de ce să vin să beau la o pomană o cană cu vin a mea,a ta,a cui o vrea sunt beat și ce... din argila asta să faceți doar ulcioare să beți să urcați către cer cu brațe de fier atunci mă voi ridica o clipă să vă spun
ULCIOARE GOALE de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377097_a_378426]
-
prietenia Lianei, așa cum o făcuse cu alte prietene. Liana însemna soarele din viața ei, cu toate că drumurile lor se despărțiseră cu mult timp în urmă. Dădea din mâini agitată, așezându-și haina elegantă, chemând un chelner, apoi sorbind o gură din cana imensă în care aburea o porție dublă de cafea. - Spune că mergi pe mâna mea! Te mărit, să fiu babă de nu! Scotoci în geantă și scoase două fotografii. I le împinse în față și ridică din sprâncenele pensate elegant
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
bineînțeles. Însă, totuși, niciodată n-o să trăim acele momente de intimitate cu Dumnezeu pe care le-am trăit atunci, în închisoare. Când vroiau să ne spurce în Vinerea Mare, asta era o regulă generală a pușcăriilor românești, ne dădeau să mâncăm cane iar noi refuzam, le dădeam gamelele înapoi, neatinse, pline. Ei, acesta era un moment foarte frumos pentru noi. În noaptea Paștelui și în ziua de Sfintele Paști, ne dădeau varză acră cu apă, că așa erau foarte cinici, doreau să
RELUAREA UNUI INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A., ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOI ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… DESPRE ADEVĂRATA RUGĂCIUNE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/377713_a_379042]
-
mai rău, supusă unui atac prelungit de blițuri... Ce urmă, nu fu prea clar pentru ea: un interogatoriu nesfârșit în care toate întrebările începeau cu Nu-i așa că...?!, apoi un somn scurt și zbuciumat pe un colț de masă, o cană de apă și un coltuc de pâine... Și iar o lampă aprinsă într-un întuneric de peșteră, glăsuind insinuant Nu-i așa că...?! Lucrurile fură forțate și se decise prezentarea preliminară a probelor, pentru decizia de urmărire penală și detenție preventivă
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
baie minusculă. Totul fusese răvășit de cei care făcuseră percheziția cu zile in urmă, fără să găsească nimic. Făcu ceea ce obișnuia totdeauna când se întorcea acasă. Intră, se spălă pe mâini și pe obraz cu apă de flori dintr-o cană de porțelan de pe un lavoar, un obiect în totală discordanță cu tot ceea ce o înconjura. Apoi, schimbându-și înfățișarea, aprinse o lumânare. Un parfum de scorțișoară și mosc se insinuă tuburător. Un șir lung de oglinzi distorsionă spațiul și amplifică
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
închizători metalice. Tot metalice erau și ornamentele, și statuetele reprezentând tipologii umane ale Evului Mediu. O masă lungă și nu foarte lată din lemn negru îi apropia pe convivi prin strălucirea farfuriilor și tacâmurilor alămite. Locul paharelor fusese luat de căni ceramice. Tot din ceramică erau carafele cu vin. În jurul mesei tronau scaune cu spetează înaltă, jilțuri capitonate cu piele și țintuite tot cu alamă, adevărată podoabă a brațelor și spătarelor. De tavan atârna de un lanț gros, și el alămit
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
ce povestea Doc. Acesta călătorise mult prin lume și, în timp ce lăuda zonele vizitate, căuta să-și dea seama dacă undeva i se dăduseră la cină fructe, brânză și pâine drept antreu. Noroc avură cu Patriarhul, autentic știutor de vinuri. După cana de vin gustată, decretă: -Vinul servit e o băutură care se dă la mâncăruri grase, consistente, nu la fructe! Și-și trase pe farfurie o pară cam verzuie din care mușcă hulpav. Doar vinul îi acutizase pofta de mâncare! Îmbucătura
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
Americanul. -Iar para asta necoaptă are un miez grozav din fileuri de anșoa, perfect drese cu suc de portocale! mărturisi Patriarhul, e un deliciu cu gust de mai adă și miros de mai vino! După care, dădu pe gât o cană cu vin. Pregătirea fiind făcută, și ceilalți înfipseră furculițele în câte o fructă, degustând intermitent și vinul, ca să le taie sațul și să facă drum delicateselor. Și, în timp ce dădeau gata curioasele fructe, amfitrionul le spuse că ideea acestor gustări aparținea
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
măr în râtu-i crocant, anturat de cartofi dulci tăvăliți prin unt și pesmet. La asemenea surpriză, tăcură siderați clipe în șir, răstimp în care Patriarhul, adevărat Pater tacticos, împărțea porții din cele două delicatese. Concomitent, amfitrionul cantemirist dichisea cu vin cana fiecăruia. Că bucuria revederii era conjunctă cu plăcerea produsă de festin o dovedea și faptul că nimeni nu avea telefonul mobil deschis, că eludau recomandările familiei de a fi ponderați, de a se retrage devreme pentru somn, de a... ș.
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
muzică folk- dar și să se defuleze emoțional de frustrările și interdicțiile acelor vremuri. Ne călcam pur și simplu pe picioare și cântam și urlam ca niște posedați la auzul unor piese că „și totuși există iubirea”, „puștoaica”, „doar o cană cu vin” sau „căciulă”, ca să enumăr doar câteva care imi vin acum în minte. Era o atmosferă efervescenta, pur și simplu scria pe tine fericire, te bucurai că un copil mic și participai activ agitându-te din mâini și din
A FOST ODATA...CENACLUL FLACARA de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377979_a_379308]
-
dacă sunt frumoase să le așez mai aproape de suspin, să le gândesc îndelung să oftez să le numerotez să le verific data trăirii să le șoptesc într-un surâs... Se cuvine să-mi acord o pauză; cât să beau o cană de viață-amară! ca și obișnuita cafea din fiecare dimineață fără Tine... Referință Bibliografică: INVENTAR / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1892, Anul VI, 06 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cora Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
INVENTAR de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378061_a_379390]
-
cu picioare nerăbdătoare, fără putință de scăpare, ascult un copil din fața blocului, care cântă în batjocură: "hoții mi-au furat chi-looo-ții! hoții mi-au furat chi-looo-ții!" târziu, înconjurat de mici insule de spermă și sânge, sorb vinul roșu dintr-o cană de mort salutând încă o dată furia urbană care îmi acaparează sălbatic gândurile pe ritmuri asurzitoare de rock'n roll amorțit de băutură, mă clatin apoi, neîndemânatic, la marginea patului cu ochii închiși, deja plictisit de ce e dincolo, privesc furios la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
cu picioare nerăbdătoare,fără putință de scăpare,ascult un copil din fața blocului, care cântă în batjocură:"hoții mi-au furat chi-looo-ții!hoții mi-au furat chi-looo-ții!"târziu, înconjurat de mici insule de spermă și sânge,sorb vinul roșu dintr-o cană de mortsalutând încă o dată furia urbană care îmi acaparează sălbatic gândurilepe ritmuri asurzitoare de rock'n rollamorțit de băutură, mă clatin apoi, neîndemânatic, la marginea patuluicu ochii închiși, deja plictisit de ce e dincolo,privesc furios la flash-urile de lumini
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
să adune în străfulgerarea galopului unui cal lumină din ochii peștilor amăgiți de undițe aruncate din bărci cu carena adormită în val. Lip, pleosc, lip, tentacole sugrumând noaptea, vise sângerând pe sarea mării din rană și pescarul sorbind tăcerea din cană coclită de lună,sloi de gheață în topire ,vărsând umbre lângă case rămase ascunse sub duzi fără viață. caracatița timpului se înghițise pe sine și marea, marea era una și aceeași cu zarea... Ce este patria, mamă ? Nu știu cum am urcat
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376482_a_377811]
-
aruncând în lături pătura ce o acoperă. O văd cum respiră ușurată în timp ce aprinde veioza, probabil constatând că ceea ce o speriase fusese doar un vis urât. Se așeză pe pat din nou, mai liniștită după ce bău însetată apă dintr-o cana de pe masă și facându-și semnul crucii, vru să intre iar sub pătură dar ceva o reține și începe să miroase aerul în preajma sa, făcând o grimasă scârbită, în timp ce privește atentă în jur. Atunci vede perechea de teneși murdari ce-i
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
tot doare al său popor. De observăm cumva o ghindă Ce cade jos de pe Stejar, Nu vă mirați, căci e o pildă Nu tot cei verde e STEJAR. Atunci cînd roșul ne apare Suntem asemeni unui BOU, Ne aruncăm la căni cu lapte Dar, nu uităm că ... Citește mai mult Asemeni unei ciocîrliiCe se înalță sus la ceruri,Strigăm și noi stimați ciobeniSă mai avem și adevăruri.Dorim să ne alegem soartaCu o ștampilă de VOTAT,Dar, nu uităm că-i
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
a DURERECăci îl tot doare al său popor.De observăm cumva o ghindăCe cade jos de pe Stejar,Nu vă mirați, căci e o pildăNu tot cei verde e STEJAR.Atunci cînd roșul ne apareSuntem asemeni unui BOU,Ne aruncăm la căni cu lapteDar, nu uităm că ... XXI. AMORȚIRE, de Alexandru Topolenco, publicat în Ediția nr. 1368 din 29 septembrie 2014. Mă simt timid la fundul mării Cuprins de peștii răpitori, Privesc prin apă eu spre stele Și mă gîndesc la chipul
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
cum să aduci cârcotașii la rang de oameni cu mintea limpede? Cum? Am rătăcit puțin prin aduceri aminte și mi-am făcut rău. Sunt ajutată de lumina zilei să cobor din patul cu patimi nocturne și să mă apropii de cana cu cafea. Înving, spre mirarea-mi de moment, apetitul pentru gustul amar și merg să mă spăl pe ochi. Fiorul de tranșare a șirei spinării mă amețește ca și cum eram într-un depozit de ambră și mosc și durere fizică nu
CARTEA CU MIROS DE MIR ŞI TĂMÂIE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376646_a_377975]
-
autoritar cu degetul să vină la el. - Dumneta știi să faci o cafea bună? - Sigur că da. - Hai să-ți spun eu ce înseamnă o cafea bună, ca să nu te trimit cu ea înapoi. Să aibă caimac pe toată suprafața cănii, că altminteri nu ți-o primesc. Fata ia comanda vădit nemulțumită și pornește spre bar dar el o strigă din nou. - Și dacă nu-ți reușește, te-nvăț eu dar îmi rămâi datoare. Zărzărică trece la „Leliță cârciumăreasă” în registrul
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 13 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375274_a_376603]
-
din lână pentru a se păstra căldura cât mai mult timp. A doua zi dimineață oala mare din lut se afla din nou în mijlocul bucătăriei. Borșul ridicat deasupra, era limpede, gălbui și foarte acru. Ne dădea să bem câte o cană. Părul pe cap se zburlea de acru ce era! Eram ferm convinsă că supărarea noastră acrise borșul și că de aici vine vorba „ești o acritură”! Îl răsturna într-o căldare. Mai apoi, într-o oală mai mică din lut
ACRU BORȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372586_a_373915]
-
indicase. O deschise încet, încet... - Ei! Ce ți- a trebuit atât? Ce mai faci Robert? Copilul cu ochii mari, nu putea să își revină. Pășise pe un covor roșu, iar în fața lui era o măsuță, pe care se găseau o cană și o farfurie cu fursecuri. Lângă, un fotoliu cu un spătar înalt. Sprijinindu- se de el stătea Moș Crăciun. Fascinat, micuțul înaintă fără a spune ceva. Doar ochii se mișcau când spre stânga, când spre dreapta. - Ho, ho, ho!, a
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
felii de pâine între care erau presate, în belșug, două felii de salam și una de brânză. Apoi, din ce în ce mai mult, a simțit că-i este foame și a mâncat tot, cu grijă să nu scape nicio firimitură. A băut o cană plină cu apă și s-a înviorat. Parcă uitase de ce se află acolo, dar numai pentru două minute, pentru că s-a întors comisarul care l-a și invitat la dialog - Domnule, ai avut atâta timp și... Lasă, nu-i nimic
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
mai multe cearșafuri și cuverturi din lână, dus de om în podul șurei, iar Măriuca, mezina, un spârnel de fată, primi poruncă să-l îngrijească, să-l hrănească și de trei ori pe zi, să-i dea de băut o cană mare de vin fiert cu scorțișoară, miere plus niște buruieni știute doar de priceputa Saveta. În felul acesta călcau ei, parte din necunoaștere, parte din bun simț, o lege năprasnică a vremii care vorbea despre colaborarea cu inamicul, despre ascunderea
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
ținut pustiu, beduinul Hodja ieșea adesea în fața casei sale, așeza o măsuță de lemn la marginea drumului, punea pe măsuță un vas plin cu apă rece, și, ori de câte ori trecea vreun drumeț, sfârșit de sete și de arșița zilei, el umplea cana de lut cu apă, oferind-o trecătorului. Fără plată! Îi făcea atâta plăcere să facă această faptă bună ori de câte ori avea prilejul. Se-nțelege, apa din izvorul din izlazul său nu se sfârșea, precum nici bunătatea sa. Ceea ce ne-ar părea
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]