11,903 matches
-
un vechi sarcofag roman, se afla relicvariul lui Bigarelli, care părea să Îl fixeze cu privirea sa teribilă de piatră dură. Se apropie, cuprins de dorința de a privi de aproape acel rod al nebuniei sculptorului. Apoi, Îi atrase atenția capacul sarcofagului. Piatra trebuia să fi fost deplasată, și Încă recent, judecând după urmele de pe pardoseală. Cu un efort, o Împinse preț de câteva degete, deschizând o crăpătură. Ridică opaițul, Încercând să lumineze În interiorul mormântului. Se aștepta să zărească oseminte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mormântului. Se aștepta să zărească oseminte din vechime. În schimb, lumina tremurătoare se reflectă Într-o mulțime de tăișuri de oțel. Cineva ascunsese acolo un mănunchi de spade. Privi În jur. Cripta mai adăpostea două sarcofage. Le Îndepărtă și lor capacele cu repeziciune, descoperind alte arme. Erau suficiente pentru echiparea unei mici armate. Spade noi, lipsite de cea mai mică urmă de rugină. Dante se opri o clipă, căzut pe gânduri. Apoi, dând armele puțin mai la o parte, făcu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Apropo, ce-i Înăuntru? zise el, arătând spre ladă, pe un ton dintr-o dată bănuitor. Încă nu mi-ai spus. Vrei să ții totul pentru tine, să jefuiești un vechi tovarăș de arme? Pe când vorbea, cu o mișcare rapidă, apucase capacul lăzii, deschizându-l. O expresie de dezamăgire i se zugrăvi pe chip, În timp ce tot foia mașinăria, ca să se asigure că nu mai era nimic ascuns pe dedesubt. - Un orologiu... toate astea pentru un afurisit de orologiu... bâigui, trecându-și dosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În așteptare, după ce o potriviseră pe ultima. - Da. Sunt sigur, replică poetul, verificând În lumina lumânării punctul unde trebuia așezată lampa lui Elia, orientată către prima oglindă. Aruncă o ultimă privire spre Arrigo. Mâinile Îi tremurau de emoție În timp ce deschidea capacul lămpii. Apoi, cu un gest mai hotărât, apropie flacăra vie de micul clondir. Praful alb se aprinse cu o străfulgerare incandescentă. Concentrată de pe scutul de alamă, raza păru să sară pe suprafața de sticlă. În jurul lor, o fantasmagorie luminoasă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de la tribunal, iar apoi mergea în parc. Se așeza pe bancă, stând mult timp să citească sau să contemple copacii. Îl găseam adesea la vreo fereastră privind afară ca pentru a găsi acolo ceva. Iar mesele, ei bine, mesele puneau capac la toate. De obicei, oricum nu era prea mâncăcios, dar acum aproape că nu se mai atingea de nimic. Îmi făcea un semn cu mâna și duceam totul înapoi la bucătărie. Nu te poți hrăni totuși numai cu apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
caute În Browning un citat În sprijinul ideii. Era unica persoană cunoscută de el vreodată care era capabilă să caute pasaje și citate, să ți le recite În toiul conversației și totuși să nu te enerveze de să-ți sară capacele. Recurgea la asta mereu cu atâta entuziasm și că el s-a Îndrăgostit de priveliștea buclelor blonde suspendate deasupra unei cărți, a frunții ușor Încrețite de efortul vânării citatului. În prima parte a lunii martie și-a petrecut sfârșiturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mult mai devreme, așa că a tăiat partea aceea. — Și intitulat Cântec Într-o vreme a ordinii, s-a auzit vocea profesorului zbârnâind În depărtare. „Vreme a ordinii“ - Sfinte Dumnezeule! Totul Înghesuit cu forța În ladă și victorienii așezați, zâmbăreți, pe capac... cu Browning În vila lui italiană țipând cât Îl țineau bojocii: „Totu-i spre bine!“ Amory a mai scris: „Ai Îngenunchiat În templu, el s-a-nclinat s-audă ruga cum o dai, I-ai mulțumit pentru «glorioasele câștiguri», i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe mâini. A râs și a Început să fredoneze „După ce-ai plecat“... S-a Întrerupt brusc. Sfoara s-a rupt de două ori, dar În final a izbutit să lege cutia, a aruncat pachetul În fundul cufărului său și, trântind capacul, s-a Întors În studio. — Ieși În oraș? Vocea lui Tom avea un substrat de Îngrijorare. — Îhî. — Unde? N-aș putea să-ți spun, coțcar bătrân. — Hai să cinăm Împreună. — Regret. I-am promis lui Sukey Brett că mănânc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a primit o scrisoare scurtă și seacă de la domnul Barton din Chicago, care Îl informa că, deoarece Încă trei companii de tramvaie Încăpuseră pe mâna creditorilor, nu se mai putea aștepta să-i fie remisă vreo sumă de bani. Punând capac la toate, Într-o seară aiurită de sâmbătă a venit o telegramă din care a aflat că Monsignor Darcy Încetase brusc din viață la Philadelphia, cu cinci zile Înainte. Atunci Amory a Înțeles ce anume Întrezărise printre perdelele camerei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o cucoană, aflu că era chiar directoarea de la Bouffes, are vreme să sporovăiască, îi spun clar că sunt adeptul reîncarnărilor, este și ea, mă informează, cred teribil în stele, așijderea, nimic nu este întâmplător în lume, asta i-a pus capac. ― Adică? vrea să afle și îi explic: ― Am fost în urmă cu ceva ani... și îi turui dintr-o suflare tărășenia de la Operă unde - aici improvizez puternic - Brook m-a remarcat și mi-a spus că dacă ne este dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
amintiri, dar atmosfera era de fapt fabuloasă, iar spectacolul era o joacă de copii mari. Am făcut acolo ucenicie cât pentru trei vieți de actor - și astăzi mă surprind visând că mă aflu pe scenă, că râdem de ne sar capacele, că publicul râde cu noi, teatru în teatru, teatru din nevoia de a râde, teatru făcut ca să trăim, ca să putem trăi, făcut pentru ei, spectatorii, dar și pentru noi, și pentru sufletele noastre, ale actorilor, căci și noi suntem oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
corsajul rochiei foarte decoltate și privește pieptul Sophiei, simte că, din păcate, stă pe iarba udă, iar mâine o să se aleagă mai mult ca sigur cu o răceală. Tălpile pantofilor lui americani au fost cârpite prea des cu carton, or capacul acesta de carton nu‑i prea rezistent, se înmoaie imediat. La fel de puțin rezistent e și capacul care acoperă dorințele lui Rainer; acestea sunt așa de tumultuoase, încât capacul saltă mereu pentru a lăsa aburul să iasă. Sophie așează decolteul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
iar mâine o să se aleagă mai mult ca sigur cu o răceală. Tălpile pantofilor lui americani au fost cârpite prea des cu carton, or capacul acesta de carton nu‑i prea rezistent, se înmoaie imediat. La fel de puțin rezistent e și capacul care acoperă dorințele lui Rainer; acestea sunt așa de tumultuoase, încât capacul saltă mereu pentru a lăsa aburul să iasă. Sophie așează decolteul la locul lui, ca să acopere ce trebuie, și dă la o parte mâna ciudatului ăstuia, fiindcă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Tălpile pantofilor lui americani au fost cârpite prea des cu carton, or capacul acesta de carton nu‑i prea rezistent, se înmoaie imediat. La fel de puțin rezistent e și capacul care acoperă dorințele lui Rainer; acestea sunt așa de tumultuoase, încât capacul saltă mereu pentru a lăsa aburul să iasă. Sophie așează decolteul la locul lui, ca să acopere ce trebuie, și dă la o parte mâna ciudatului ăstuia, fiindcă a devenit prea lacomă, iar el n‑o să capete ce‑și dorește. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stau claie peste grămadă până la tavan și care au înmagazinat în decursul anilor cenușiul unei mici gospodării burgheze (multă prea mică pentru patru persoane), de unde acest cenușiu se revarsă din belșug peste cei doi adolescenți. Nici nu ridici bine un capac oarecare, că se și răspândește imediat un miros neplăcut care‑și face meseria: miroase urât. Nimic nu se aruncă, totul trebuie să rămână aici și să depună mărturie despre murdăria sa și a locatarilor. Îmbrăcăminte îngălbenită, veselă spartă, jucării, aparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
chestiile astea, noi pe vremea noastră nu știam așa ceva! Păi, de la soră‑ta, n‑ai auzit? Plafonul se arcuiește - cu tot cu lustra la care s‑au spart deja două dintre suporturile de sticlă pe care sunt montate lumânările electrice - punâncu‑i capac lui Rainer, cu tot cu nevoile sale. Dar asta nu înseamnă că nevoile sunt nimicite, ci doar ferecate într‑o închisoare de unde nu există ieșire. # Kochgasse - această stradă l‑a primit deja pe Hans la sânul ei, cu câțiva ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
propriului eu, pentru a-mi regăsi unitatea dintre trup și suflet. Atât spectrul camerei răscolite de atâtea orgii, cât și amintirea propriului sine anulat din cauza spaimei persistau Încă, Însă senzația de amețeală și de nesiguranță se mai diminuase. În timp ce desfăceam capacul sticlei de Heineken, Încercam să ma calmez, zicându-mi: „Ce bine că s-a Întâmplat așa!“. Faptul că fusesem brusc trezit la realitate era de fapt o ușurare. Atunci am auzit-o pe Keiko Kataoka: „Mă ascultați sau nu?“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
gust oribil. Nici eu nu știu de ce le fumez, zău că nu știu. Ia-ți una de-a dumitale, că altfel nu o să-ți câștig atenția în veci. — Mersi, i-am spus stingându-mi țigara într-o scrumieră de mărimea capacului de la butucul unei roți. Cred că așa o să fac. — Și dacă tot te-ai deranjat, ai putea să torni și ceva de băut pentru noi. Nu știu dumneata cum te simți, dar mie cu siguranță mi-ar prinde bine un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a fost obiectul unei forme de fraudă despre care cineva și-ar fi închipuit că e imposibil să existe în al Treilea Reich. Avea pe buze un zâmbet când își închise dosarul și se lăsă pe spate în scaun, ridicând capacul tabacherei. Fumatul, ca și a fi doctor, era încă ceva ce femeile nu aveau voie să facă, dar îmi dădeam seama că nu era genul de lucru care i-ar fi dat prea multe mustrări de conștiință. Contele fu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
întors să dau ochii cu Deubel, care făcea tot ce îi stătea în putință să arate frânt de oboseală, numai bun de dus la spital. — După ce termină fotograful de pozat cadavrul, spune-i că vreau să pozeze și cufărul cu capacul închis. Mai mult, vreau să-mi scoată pozele pe hârtie până vine personalul de la biroul de bagaje lăsate în păstrare. Or să-i ajute să-și împrospăteze memoria. Profesorul o să ducă la Alex cufărul imediat ce acesta a fost pozat. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
el se așeză pe marginea patului strâns cu grijă. — Am auzit că v-ați întors, zise el pe un ton calm. Aplecându-se, scoase de sub pat o ladă. — Bere? — Mersi. Am dat din cap adâncit în gânduri, iar el împinse capacele de pe sticle doar cu degetul mare. — Și aud că acum sunteți Kommissar. Își dă demisia ca Inspektor și se reîncarnează ca și Kommissar... Te face să crezi în afurisita de magie, nu-i așa? Dacă nu v-aș cunoaște mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de desfăcut sticle... zise Becker. Și acum fii băiat de treabă și fugi de aici, bine? Omul mârâi, zise ceva în bărbie și apoi se îndepărtă alene, spre amuzamentul lui Becker. Illmann fu cel care o găsi. Nici măcar nu trase capacul: — Aici. Ăsta. A fost mișcat de curând. Iar capacul are o culoare diferită de restul. Îndepărtă capacul, respiră adânc și apoi lumină înăuntru cu lanterna: — Ea este. M-am apropiat de el și am aruncat o privire pentru mine însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de treabă și fugi de aici, bine? Omul mârâi, zise ceva în bărbie și apoi se îndepărtă alene, spre amuzamentul lui Becker. Illmann fu cel care o găsi. Nici măcar nu trase capacul: — Aici. Ăsta. A fost mișcat de curând. Iar capacul are o culoare diferită de restul. Îndepărtă capacul, respiră adânc și apoi lumină înăuntru cu lanterna: — Ea este. M-am apropiat de el și am aruncat o privire pentru mine însumi și una pentru Hildegard. Văzusem destule fotografii ale Emmelinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mârâi, zise ceva în bărbie și apoi se îndepărtă alene, spre amuzamentul lui Becker. Illmann fu cel care o găsi. Nici măcar nu trase capacul: — Aici. Ăsta. A fost mișcat de curând. Iar capacul are o culoare diferită de restul. Îndepărtă capacul, respiră adânc și apoi lumină înăuntru cu lanterna: — Ea este. M-am apropiat de el și am aruncat o privire pentru mine însumi și una pentru Hildegard. Văzusem destule fotografii ale Emmelinei prin apartament ca să o recunosc imediat. Scoate-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
S 23. Atunci bărbosul îi arată din ochi asiaticului lada mare de fier de lângă ușa magaziei. Asiaticul ținti lada și apăsă pe trăgaci. Un fulger mic, rudimentar țâșni pe gura megalaserului și lacătul zbură cât acolo. Blondul sări și înălță capacul lăzii. Zeci de pachete de nailon cu un praf albicios stăteau frumos orânduite în ladă. Cu vârful baionetei blondul sparse unul, își umezi arătătorul și gustă. — Ei? întrebă nerăbdător bărbosul. — „Dero”, răspunse blondul și scuipă. — „Dero”? făcu dezamăgit bărbosul. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]