1,669 matches
-
foarte bine că merge. Pentru că este capul Ministerului Public, are atribuții de reprezentare. Cred că nu greșeam cu nimic dacă mergeam și eu. Dar am evitat tocmai pentru a nu alimenta astfel de afirmații, care acum par de-a dreptul caraghioase. Repet, avem competența mai atipică. La ambasada nu știu cărei țări aveai mai multe șanse să te întâlnești cu vreun client al DNA decât cu unul al DIICOT sau al Parchetului General. — Revenind la ambasadorul Gitenstein și evaluând mandatul lui, care se
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
știam. Realizați analiza frazei inițiale și a propoziției rezultate în urma contragerii. Transcrieți, din textele de mai jos, propozițiile subordonate predicative, precizând părțile de vorbire prin care sunt introduse: (a) "Iartă-mă, te rog, dragă. Ce spuneam? A, da. Cel mai caraghios lucru este că bine, bine, Marz, n-o să mai râd, dac-o să mă pot stăpâni ori de câte ori ziua mea de naștere cade într-o vineri, s-a isprăvit cu mine." (P. L. Travers, Mary Poppins) (b) "Ei, moșule, ce mai zici
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în ceea ce privește limba pe care el a vrut să o facă „limba moldovenească” ? - A fost un moment al istoriei tinerei Republici Moldova. A fost șansa reînvierii unei mișcări de rezistență menită să apere limba română. A fost contextul apariției acelui dicționar caraghios, fie-mi iertat limbajul neacademic, ce va rămâne, și el, în istoria limbii române ca o parodie a realității lingvistice, derapaj la nivelul științelor limbii. Asemenea fapte discreditează, dar, paradoxal ele și întăresc forța adevărului. Au fost ani de derută
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
din nas sau au rămas în expectativă. Numărul partizanilor anticomuniști li se părea a fi ridicol de mic, iar mișcarea lor defensivă (și nu ofensivă) - lipsită de însemnătate. Luptătorii anticomuniști erau văzuți de filologi ca niște utopici nesăbuiți și chiar caraghioși. Recunosc că m-am simțit ofensată de o asemenea percepție injustă. Am luat atunci argumentația de la capăt, pas cu pas, și am început o construcție narativă a luptei de gherilă (atât cât a fost ea) a partizanilor anticomuniști români. Prin
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
nu a fost incorect și nici grandoman. I-a lipsit și ambiția care, în acest caz, ar fi prins, poate, bine. Nu a dorit puterea cu orice preț și, din pricina aceasta, a și pierdut-o, fiind catalogat ca laș și caraghios atunci când s-a retras din cursa pentru prezidențiale în 2000. Calitatea sa principală a fost decența, dar ea nu i-a folosit la nimic. Pentru că gustul lăsat în continuare de regimul său este, cum spuneam, acela al unei mediocrități păstoase
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de un mal de siècle, atunci inclusiv acesta este unul decăzut. Mahalaua politică Academia Cațavencu ne-a obișnuit, cu aerul ei mucalit și vitriolant-ironic, de mai bine de zece ani cu o portretistică acidă a politicenilor români: găunoși, agramați, insipizi, caraghioși, chiar imbecili, majoritatea dintre ei. Insolența satirică a respectivului „săptămânal de moravuri grele” era menită să sancționeze prin zeflemea extremă viciile nației, exemplificând prin politicienii săi mai cu seamă. S-a mizat pe un grotesc coroziv și pe hilar, pe
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
gătită pentru horă, fagotul cel stricat vine să-și sufle cele două note”. Deodată mișcarea se animă. Intervine un dans apăsat, care, spune tot Berlioz ...,,anunță sosirea muntenilor cu cizme grele... Muntenii au adus cu ei veselia lor zgomotoasă și caraghioasă, unii bat din palme, alții strigă, aleargă”... Acest dans este de fapt secțiunea II (trio) a unui scherzo. El se va relua aidoma după repetarea secțiunii I, care se va mai auzi pentru a doua oară - dar foarte prescurtată și
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
indubitabile reapar, un fleac le Însutește, le Înmiește, le Împodobește cu fantasmagorii formal logice, de fapt deliruri din nopți de insomnie, desfăcute cu un simplu gest tandru, familiar (un vârf roz de limbă plimbăreață, scos hazliu printre buzele strâmbându-se caraghios de pueril: „acum sunt șoricelul!“) al iubitei docile, credincioase, mai colțunaș, mai papanaș ca niciodată... Bănuiesc că până la un anumit punct, să-i zicem „punct critic de fierbere“, gelozia are farmecul și piperul ei cu boabe mărunte, măcinate Întruna... „Calm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
parc pe care-l cunosc. Când am văzut parcul prima dată, orașele românești erau complet neluminate pe timp de noapte datorită lipsei de becuri. Dar în parc, lipsa becurilor nu împiedicase autoritățile locale să instaleze lămpile. Întunericul era și mai caraghios din cauza zecilor și sutelor de fasunguri goale, care trădau aspirația de a scălda spațiile publice în lumină. Atunci, fără să vrea, parcurile din România sugerau imaginea confortului și a luxului public. Am fi putut sta pe banchetele spațioase pentru a
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
Ai vreo preferință pentru o anumită literatură? Ce te atrage spre aceasta? Ce cauți într-o carte? Îmi plac cărțile „curate“. Adică acele cărți în care simți profesionalismul autorului. Când nu-ți vine să dai vreun sfat. Deși, uneori, scriitura caraghioasă, naivă e delicioasă. În afară de experiențele high, ce crezi tu că rămâne din cărțile tale? Eu știu ce scriu, nu ce rămâne. „Experiențele high“, cum le spui tu, sunt doar un mic element din construcția prozei mele și mi-ar părea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
școlari, Au un ,,o’’, rotund, frumos. Toți îl poartă cu onoare: Un cocoș și o cicoare, Un cocor, un șoim, o floare; E-n copac, în nor, în soare. Obosit noi l-am aflat: Colo-n școală s-a oprit, Caraghios și bosumflat; Cred că l-ai descoperit! Câți de ,,o’’ dorit-au, oare, Pe aici să se strecoare? E cuminte-acela care Rezultatul bun îl are. Dorm și lasă-mă în pace! Nici pisica nu se scoală! Mie somnul mult îmi
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
prăfuiai atentă genele întoarse la vârf în pulberi fine de marmeladă solidificată, cu care îți accentuai până la halucinație sprâncenele zmulse viclean cu penseta, folosind creioane lunguiețe, senzual-dermatografice, apropiindu-ți mult fața infantil-muierească de cea geamănă, virtuală, îndoindu-te viclean, scoțând caraghioasă (mă pândeai să observi dacă mă uit!)... reliefând în aerul pudibond al încăperii fundul tău orgolios, futut și răsfutut... suprafețe tulburi reflectând victorios ochii enormi, negri ca antracitul, cu sclerele opace, albe, bombate... Căutam în dulapurile rămase rufăria ta intim-somptuoasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
zece copii, Vadim Tudor ajuns președinte va oferi eroinei între 50000 și 100000 de euro. Vie emoție în Ferentari. Și totuși ar fi o eroare să râdem, în politică nimeni nu se înmoaie așa, întâmplător. Vadim nu e un simplu caraghios stângaci care își tot pune cenușă-n cap spre deliciul galeriei. Ci o piesă într-un joc mai mare. Totdeauna a fost. În anii ’90 noua putere „emanată“ din revoluție l-a folosit cu succes ca ciomag împotriva firavei opoziții
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
său plac. Jurnaliștii prezenți la dezbaterea de la Iași au atras atenția asupra faptului că Academia Română impune uneori în mod „abuziv“ anumite reguli. Unul dintre aceste cazuri de „abuz“ a fost și cel în care Academia Română a stabilit, printr-un „vot caraghios“, regula lui „î“ și „sunt“. Dan Stoica, citându-l pe profesorul Coșeriu, a ținut să precizeze că „fiecare poate face o opțiune intelectuală“ și că Academia nu are dreptul de a impune reguli decât în urma unui riguros studiu științific, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
senzație de liniște și echilibru sufletesc. Apa caldă și curată te duce cu gândul la Paradis. Auzi râsul copiilor care se joacă în nisip, motoarele unor nave din larg, vezi tinerii care aleargă și-și fac fotografii în cele mai caraghioase poziții sau salvamari ce urmăresc atenți, de la înălțime turiștii care se aventurează în larg. Răsăritul de soare la Goden Beach est uluitor de strălucitor, iar apusul este calm, auriu și îmbietor, ca în poza arătată. La Golden Beach, nu poți
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
moș cu barba lungă. Sau, poate, lumina timidă a cerului nu se schimbase, doar detunăturile dinspre râu trezindu-ne din ațipeala ori așteptarea noastră plicticoasă. Moșneagul, mic de statură, cu ochi scânteietori, purta pe cap o pălărie uzată, tuflită și caraghioasă. Pe umărul drept atârna într-un toiag o traistă nici plină, nici goală, în picioare avea opinci de cauciuc. Mai târziu mi s-a părut absurd ca acel personaj hidos și hilar să apară acolo. În urma noastră, drumul se înfunda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
aproape de casă, se aștepta să găsească la un colț de drum căruța plină cu lemne de salcâm și calul cel alb, costeliv, nechezând de bucurie la vederea noastră. Sau, poate, o să întâlnim un moș mic de statură, cu o pălărie caraghioasă pe cap și un toiag în mână de care să atârne o traistă nici plină, nici goală. Un moșneag care în singurătatea lui să fredoneze acum: Podul de piatră s-a dărâmat, A venit apa și l-a luat, Vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
unui clopot mare de argint. A fost un moment când m-am gândit că aș putea fi acel clopot uriaș. Voința mea devenise nemăsurată, cu adevărat infinită. Am uitat de starea de levitație, am uitat că pluteam ca un zepelin caraghios. Mă preocupau acele sunete penetrante, copleșitoare pe care le scoate un clopot lovit de un ciocan puternic sau de însăși limba sa metalică, argintie. Mi-am spus: pe Pământ nu mai am ce să caut, rămân aici, în înalturile cerului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ajutătoare pentru repararea obiectelor și supravegherea celor ce urcau, foloseau ochelari cu lentile foarte groase. Unii purtau și ochelari de cal. Poate îi supăra lumina sau vroiau să vadă bine numai într-o direcție. Alții, puțini la număr, erau extrem de caraghioși: purtau fracuri demodate și semănau cu niște pinguini uriași... Zborul devenise o plutire plicticoasă, fără sens, fiindcă scopul fusese atins. Fiecare trebuia să privească la tot ce se petrecea în spațiul stăpânit de privirea sa. Cei de deasupra poate doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
vedea o pereche, doi tineri, nu-și dădea seama dacă mergeau sau stăteau pe loc. A durat o secundă. Dintr-un impuls, de teamă parcă, întinse mâna spre Teodora s-o cuprindă după umeri. Oprește-te, spuse ea. El rămase, caraghios, cu mâna plutind în aer. Aud ceva. Lasă-mă să ascult. Matei retrase mâna și făcea asta încet, de parcă orice mișcare a lui producea un zgomot, care o împiedica să audă ce avea de auzit. Ce se întâmplă? întinse el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să mă amuze când devenisem în privința asta mai sceptic, confruntat cu serioase îndoieli: își subția glasul, care suna cârâitor și strident, atribuindu-l unei pretinse madam Fârlifus (Firlefanz), veche amică picată ca din cer în vizită. Ascultam cât ascultam dialogul caraghios al tatei cu vizitatoarea, care nu neglija niciodată să întrebe de mine, apoi săream iute pârleazul pătuțului meu (pătuț în care mi-a devenit întâia oară conștientă angoasa cu care am coborât pe lumea asta vie și stranie: seara, la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a lui Nichifor Crainic? Probabil că nu sesizam incompatibilitățile. Grigore Popa era de dreapta, politic înclinat spre Goga - poate și din adversitatea lui față de legionari, cum adversar se arăta și celor de la Țară nouă (pentru el, Victor Iancu era un „caraghios“, o „vechitură“ care nu pricepea nimic din timpurile noi, din „frumusețea lumii“). Dar, cu toate acestea, îi lega o sinceră, mare prietenie de Beniuc și de Zevedei Barbu, ambii radicali de stânga: și el, și soția lui, care împletea de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
consecință a trecutului ei (de fapt viitorul, dacă o privim prin prismă cronologică normală). Cronologia implicită a romanului, așa răsturnat cum e el, face să avem două percepții simultane ale realului. Una este oroarea adevăratei înșiruiri trecut-prezent-viitor. Cealaltă e răsturnarea caraghioasă care aduce confuzie: nimic nu mai are înțeles. Această distrugere deliberată a înțelegerii e de fapt motivul pentru care Amis a ales tehnica derulării inverse. Simțea nevoia să împrospăteze percepția unei teme învechite. Dorea să creeze o imagine mai vie
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
câștigul străinilor ce trăiesc aci? Suntem păpuși, îmbrăcate când roșu când alb, cari azi pun o etichetă, mâne alta, numai să ne meargă nouă personal bine, numai ambițiile noastre să fie satisfăcute? Suntem bărbați noi sau niște fameni, niște eunuci caraghioși ai marelui Mogul? Ce suntem, comedianți, saltimbanci de uliță să ne schimbăm opiniile ca cămeșile și partidul ca cizmele?"523. Rămânând fidel propriilor concepții politice, chiar și atunci când ele intră în contradicție cu cele ale partidului care susține financiar publicația
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
apucînd arma ce o avea la centură, el își împărți hlamida în două, îi dădu o bucată săracului și se îmbrăcă cu ceea ce îi rămăsese. În timpul acesta unii din cei de față se puseră pe rîs, pentru că găseau că arăta caraghios cu haina astfel sfîșiată. Dar mulți, care gîndeau mai sănătos, regretară foarte profund de a nu fi făcut la fel, mai ales că, fiind mai bogați decît el, l-ar fi putut îmbrăca pe sărac fără să ajungă ei înșiși
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]